N-am apucat să vă zic nimic de Olimpiadă, am văzut în treacăt și anunțul Chinezului (vedeți că nu-i pun link ca să nu ziceți că vreau trafic, DOOH) cu bloggerii la Olimpiadă … eh, cu sufletul am fost și eu acolo, blogger ori ba.
Vreau să vă povestesc că eu de mică, am tradiție-n familie, instituită de … nu știu cine, de mine, cred, să mă uit la Olimpiadă cu cine-o fi, mama sau soră-mea. Dar de obicei cu mama sau pur și simplu să stau eu singură acasă și să mă uit. De vreo 4 ediții încoace cred că mă tot uit și stau cu emoția-n gât când văd românii concurând. 🙂 Cel mai mult îmi place să văd gimnastică, înot, scrimă și volei sau baschet, deși astea din urmă nu-s așa cine știe ce jocuri de Olimpiadă. Oricum, cert e că fac eforturi o dată la 4 ani, să prind cât mai mult din Jocurile Olimpice.
Ediția aceasta m-a străpuns ca fierul cald, atât de emoții bune (plâns ca proasta cu aurul la sărituri), dar și cu momente mai puțin ”drepte”, cum ar fi furatul pe față la scrimă sau chiar și la noi cu Cătălina Ponor. În fine, nu o să dezbat asta.
Îmi exprim însă susținerea generică, dacă vreți așa, pentru JO. Mi se pare o „adunare” foarte frumoasă, care aduce toate țările laolaltă! Minunat, nu ? Că se mai naște uneori câte o râcă, mă rog, se întâmplă. Dar faptul că se cântă imnul Greciei de fiecare dată, amintind de istoria elenă, faptul că lumea umblă cu steaguri, semnificațiile cercurilor olimpice, că fiecare țară încearcă să arate ce are mai bun … e grozav! E un eveniment cu atâtea emoții și sentimente într-un loc, fericire, dezamăgire, regret, frustrare, vână, îndârjire, câte și mai câte! Ediția aceasta londonezii au făcut o treabă bună, după părerea mea, și au reușit un spectacol și o organizare foarte interesantă și ”British”.
Mi-am propus ca peste 4 ani să fiu prezentă la Rio. Abia aștept să vă scriu impresiile de-acolo! 😛
Și vă mai zic că o dată la 4 ani sunt și eu patrioată și sunt mândră și-mi tremură chiloții când văd steagul României și aud imnul cântându-se pentru aur. Că în rest … mai greu să se trezească dragonul patriot din mine. Îmi pare rău că România a luat doar 9 medalii la această ediție, dar eu tot ofer întreaga mea apreciere pentru munca depusă de toți sportivii și mă bucur! Și sper ca această ediție să fie doar brânciul de care avea nevoie România pentru 2016.
Eu nu prea ma uit la Olimpiada, insa am un mare respect pentru toti sportivii de acolo, romani sau nu. Mi-e dor in schimb sa ma uit cu mama la patinaj artistic, asta era traditia noastra 🙂 Si da, ce de emooooootii!! :))
In 2016 ma uit si eu, gata 😀
Nici eu nu m-am uitat la JO, parca a disparut placerea asta, nu stiu de ce. M-am bucurat de medalii…