Mă gândeam astăzi la ceva simplu și real, aproape un truism. Sunt tânără !!! Am 19 ani și jumătate și Doamne, ce mi-ar fi plăcut ca asta să nu sune ca răspunsul unei fetițe de 5 ani. :)) Habar n-am cât mai am de trăit, sper că mult. Pentru că vreau să fac multe în viața asta, dragilor. Vreau să ”mă fac pe mine”, să trăiesc din plin tot ce îmi poftește inima, să visez, să iubesc, să împărtășesc, să mă încarc cu energie !
Poate că viața mea nu va însemna altceva pentru ceilalți, poate nu voi lăsa vreo urmă, poate n-o să am glorie, succes sau faimă ( nici măcar de-aia bună ), dar ce contează, dacă va fi totul pentru mine ? Dacă voi fi fericită cu propria mea viață ? A mea, nu a altora, căci nu intenționez să trăiesc viața altora. Poate să trăiesc ȘI în viața altcuiva … asta-i o altă discuție.
În afară de condiționări și restricții interne ( prostești, de altfel, dar înțelepte uneori, căci așa e ”jocul” ) și alea externe cu care mă pot ”lupta” câteodată, vreau să trăiesc așa cum … vreau ! Ca o tânără ( studentă ) ce sunt ! Cu speranțe, dezamăgiri, bucurii și lucruri nebunești, cu simțire și chiar rațiune … Îmi doresc să văd lumea, să închid ochii și să strâng nisipul Saharei în pumn, noaptea, la minus o sută de mii de grade, sau să văd Aurora boreală odată etc. etc. Râvnesc la experiențe teribil de interesante, spirituale, fizice ( sporturi extreme FOR THE WIN !! ) și emoționale. Știu că vreau o viață de calitate, pe care să nu o regret la 80 de ani, când o să mor de bătrânețe sau … de râs. În rest, poate că nu știu EXACT ce vreau acum-acum, dar viața e atât de plină de surprize, încât uneori e anost să le tot anticipezi și să le planifici.
Nu știu dacă pricepeți ce zic eu aici, e foarte posibil să aberez, pentru că sunt puțin obosită, dar vreau ca tot ce trăiesc să fie valoros și frumos, să-mi placă, să treacă prin mine, și nu pe lângă mine ! ( și sper ca asta să nu fie interpretată ca o frază porno :)) ) Asta așa, ca să nu ziceți că nu vă mărturisesc și lucruri scoase din cufărul ăla numit suflet.
I want a meaningful life ! ( dap, nu puteam să o scriu în română, scuze ) Voi ce fel de viață vă doriți, cum vă trăiți viața … simțiți că vă trăiți viața, de fapt ?
Nu pot spune ca imi traiesc exact viata pe care o vreau , dar sunt pe directia buna. La fel ca tine, si eu vreau ceva de insemnatate in viata asta. Sa nu zic ca am fost degeaba. Si sa las urme, poate pentru alte generatii?
Îmi doresc o viață care să aibă sens pentru mine. Și exact asta trăiesc de ceva vreme 🙂 Evident, mereu este loc de mai bine. Seară bună.
Dacă tu ești fericită, Roxana, și eu sunt. 🙂 Numai bine și ție !
E frumos că vrei să trăiești viața acum, dar astfel încât să ai o viață de calitate și la bătrânețe… adică sper să nu e vorba de regret doar.
Că mulți trăiesc cei 10-15 ani ai tinereții, fără să se gândească că „bătrâni” vor tot fi vreo 40 de ani, iar „păcatele” tinereții, sunt uneori boli la bătrânețe.
Pentru că eu asta vreau să fac, să trăiesc viața și acum, și atunci. Nu vreau să fiu o bătrână cu ficatul în ciroze de la bețiile tinereții, cu plămânii făcuți terci de la fumat sau 100 de kg în plus de să nu pot urca nici 3 trepte, etc.
Vreau să trăiesc toată viața cu adevărat, nu doar tinerețea. Vreau să fiu activă și la 40 și la 50 și la 60 și la 70 de ani, vreau să mă bucur de fiecare an, de fiecare schimbare, de fiecare deceniu cu noutățile lui, de oamenii din jur care cresc pe lângă mine (mai ales sora mea)… vreau să trăiesc viața cu totul, nu doar la maxim 10-15 ani în tinerețe.
Da, așa-i, Diana, sunt de-acord. Eu doar ”imortalizam” momentul de-acum, că bătrânețea … nu-i o garanție că o prind.
Activeaza fiecare centimetru din trup si baga full la suflet. Ganditul, cat este el, va merge de la sine, ala nu se poate porni si opri. Lupta dreapta, mereu!
Toata lumea vrea ce e mai bun pentru el.Ar fi cumplit sa ajungi la 80 de ani si sa crezi ca ai avut o viata tare nasoala.Chiar daca simtim acum ca nu viata noastra nu e tocmai ce ne-am dori, traim cu speranta ca intr-un viitor ( mai indepartat sau nu), o sa fie exact asa cum en dorim.Si eu, ca sa ma mint frumos cred ca viata mea merge din bine in mai bine.Dr cred cu tarie ca viata noastra nu tine exclusiv numai de noi, sunt atataia factori care o influenteaza, dar cateodata e bine sa nu te gandesti la asta.Un lucru e cert, intotdeauna omul isi doreste ceea ce nu are
Păi la un moment dat, coeur, chiar va fi cum ne dorim ! Uite, normal că eu trăiesc cu gândul că într-o zi mă voi muta din casa părintească … de ce să nu o fac ? Pentru că se va întâmpla ! Important este să ne delimităm bine dorințele, nu să primim ceea ce vrem și apoi să descoperim că nu e chiar ceea ce vroiam.
Revigorant si molipsitor entuziasmul tau, Misce. 😀 Mai am putin si o iau spre Polul Nord. 😀 Sahara o lasam pentru la iarna. 😛
Insist. Chiar si derizoriul iluziilor poate fi anihilat. Poti transforma o iluzie in vis, prin simplul fapt ca incepi sa actionezi, incepi sa vezi cum poate deveni realitate, oricat de incredibil ar parea initial. Diferenta dintre iluzie si vis e foarte importanta. Da, se poate merge in Sahara, da, se poate ajunge la Polul Nord! Singura lupta pierduta este lupta pe care nu ai dat-o niciodata. Cea mai mare umilinta a sinelui este sa il lasi izolat, fara a-i da macar ocazia sa se implineasca, sa fie parte activa din vointa ta, din simtirea ta, din visul tau, fara sa ii permiti macar sa simta gustul chiar si al infrangerii. Suntem datori nu numai lumii, dar si noua insine, la fericire.
Te pup :*
Frumos articol.
Dar sa stiti dragi copii ca in sahara nu sunt minus o suta de mii de grade!!!
Cand o sa ma hotarasc definitiv ce vreau de la viata o sa revin cu un comentariu mai inteligent.
:)))) Eu când vreau să exagerez cu cifrele, folosesc ”o sută de mii” mereu. 😛 E doar în glumă, deci, sper că se-nțelege. Te rog să revii. 🙂
Mda, si eu am iesiri din astea in care vreau sa experimentez o gramada de chestii interesante in viata!! 8->
Sunt tanaraaaa, am 18 ani!!! :))))
Indeed, suna mai convingator in engleza decat in romana 😀
EU simt ca imi traiesc viata, dar pe unele planuri sunt usor nemultumita… asa ca planuiesc sa aduc imbunatatiri majore 😀 in orice caz, pe parcursul liceului am adus imbunatatiri majore pe multe planuri 🙂
Uite vezi, asta-mi place: când poți face comparații și vezi clar că ACUM te îndrepți mai mult spre ceea ce vrei decât ATUNCI. Că există îmbunătățiri aduse chiar de tine, nu doar de cei din exterior. Mă rog, eu zic că alea proprii contează cel mai mult. 🙂