Nu vă mirați de cuvintele dure, dar chiar așa e. Și ”fucked up” nu e o etichetă, ci o constatare, nu are nimic bun sau rău.
Am fost azi la un eveniment foarte fain numit ”Peer education”, unde se prezintă cărți și se discută pe tema lor. Cartea de azi s-a numit ”Mă dor strămoșii” și trata cazuri și elemente din psihogenealogie. Ceva de genul că suntem superlegați de părinții noștri, de bunicii și toată rețeaua asta familială și că preluăm uneori fără să vrem, sau alteori ni se imprimă involuntar ori dimpotrivă nu vrem să fim ca ei și rezultăm taman așa.
Ideile prezentate au fost foarte interesante și m-au pus un pic pe gânduri cu privire la familia mea, dar mai mult m-au făcut să mă gândesc la toată chestiunea asta cu psihoterapie, terapie de familie și alte cele.
Erau vremuri în care nu înțelegeam rostul și mă gândeam că psihologia e doar așa, o chestie pentru oamenii cu probleme. Dar pe parcursul timpului mi-am dat seama că nu e chiar astfel și că toți oamenii au probleme în viața lor – mai mari sau mai mici. Și toate au un izvor adânc pe care terapeuții și psihologii și cine o mai fi pot să-l descopere și să ajute.
Vorbeam cu cineva zilele astea că dacă există doctori să te repare fizic, avocați să te repare juridic, de ce n-ar fi și oameni să te repare/ajute psihic? Și realizez că oamenii au foarte mare nevoie de 2 lucruri: 1. să fie conștienți, adică să conștientizeze lucrurile pe care le fac, cum îi afectează pe alții, de unde vin, ce rădăcini au și 2. ce pot face să schimbe asta, niște pași, niște obiective, soluții și așa mai departe.
Probabil că durează până găsești omul ăla bun psiholog sau bun terapeut care să te ajute, dar tot auzind și vorbind, am înțeles că funcționează și chiar cred asta. Păcat că oamenii au concepția asta greșită, mai ales în România, că ar fi ceva rău. Nu există om ”nestricat” sau care să nu aibă o rotiță ruginită acolo undeva. Așa că mă bucur că există acești oameni care ne pot îndruma și asculta:)
Și când o să am și eu ceva bănuți o să mă duc și eu, măcar de curiozitate, să văd ce pot să descopăr ”fucked up” despre mine… adevărul e că oricât pretindem că ne cunoaștem, trebuie să avem mereu și perspectiva cealaltă, o să fim mereu uimiți, pentru că nu putem fi conștienți de tooot comportamentul și gesturile noastre. Și mie mi se spun uneori lucruri pe care le fac și pe care nu le observ și mă amuză apoi când realizez că le fac și autocontrolul merge mult mai bine așa. Chiar să știți că deși aveți impresia că unii oameni sunt așa și pe dincolo, posibil ei să nu-și dea seama de asta și prin urmare să nu aibă nici o dorință de îmbunătățire.
E interesant, oricum … și de asta ziceam că lumea e fucked up pentru că păstrăm multe chestii fucked up din generații trecute, lucruri dubioase, uneori și avem legături pe care nici nu ni le putem imagina. Dar puteți citi cartea pentru mai multe detalii 🙂 Și în caz că vă interesează subiectul, cât mă pricep și eu să îmi exprim o opinie, o pot face.
În rest, mulțumesc Anca Voicu pentru invitație și Ioana Nemeti pentru prezentare! Dacă sunteți din Timișoara, veniți la eveniment, că-i fain.
Unde s-a desfasurat evenimentul?
La Cartea de Nisip 🙂