* nu se adresează mamei mele, nu se adresează cuiva specific, am fost inspirată de povestea unei eleve, astăzi – ca să fim clari.
Bună, părinte rău ce ești. Fără drag, că nu mi-ești drag.
Am atâtea să-ți spun, că nici nu știu cu ce să încep. De ce ești rău ? Mă mir că te întrebi asta. Cum îți permiți să fii complet iresponsabil cu copilul tău ? Să îl critici mereu, fără să-l apreciezi vreodată ? De ce îl lași singur ? Tu știi ce înseamnă pentru un copil să fie singur ? Iar singurătatea nu se măsoară în numărul de absențe la care ești premiant. Poți să fii singur și în doi, ai auzit, poate, expresia asta.
Ah, prea poetic ? Ce zici de ”îți dau bani, dar taci și mă lași în pace” ? Crezi că așa o să fii un părinte bun, dându-i copilului tău doar BANI ? Așa au făcut și părinții tăi cu tine ? De ce dai sfaturi târzii, când nu mai e nevoie de ele ? Cum îți permiți să îi zdrobești visele copilului tău și să îi impui dorința ta ? Oare rolul tău nu este cumva de a-l îndruma și de a-l sprijini cât mai mult ? De ce îl lași liber și, totuși, nu îl lași liber ? ( nu, nu m-am tâmpit, știu perfect ce scriu )
De ce nu comunici cu copilul tău ? De ce nu te interesează ce face, cum face, cu cine umblă ? De ce nu îi transmiți sentimente umane ? Oare știe copilul tău ce e iubirea ? Crezi că face diferența între sex și dragoste ? Dar despre bunătate și moralitate oare ce gândește ? Chibzuiești că dacă un copil e diferit de părintele lui, asta îl face mai puțin bun ? Oamenii nu trebuie să fie și nu vor fi niciodată la fel. Tot ce vei reuși să faci este să-i stârnești ura împotriva ta, dacă mai continui să îl transformi în copia ta fidelă. De ce pretinzi că știi ce e bine pentru el ? Nu ați putea să lucrați împreună la partea asta ?
De ce urli ca un descreierat, de ce îl lovești ? Nu vei rezolva nimic cu asta, nu știi deja ? Simți nevoia să te descarci pe copilul tău ? De ce nu faceți ceva frumos amândoi, în loc să îi creezi mereu atmosfera pentru ”scandal” ? Așa îți place să trăiești, în scandal ? Copilului tău îi place ? Te-ai pus vreodată în locul lui ?
De ce nu ești acolo pentru copilul tău ? De ce nu îți asumi responsabilitatea de a fi părinte așa cum trebuie ? Ești un părinte trist …
Salut! Ce zici de un link exchange cu ARFE.RO? Are PageRank 3 si aproape 2000 unici/zi. Contacteaza-ma te rog pe contact[at]arfe.ro daca te intereseaza. Mai multe detalii aici: http://arfe.ro/parteneri/
Fiecare om cică e dator să se căsătorească și să faca neste copii 🙂 Se uită să se spuna ca inainte e dator sa se educe ca sa fie capabil sa duca o astfel de responsabilitate 🙂
Ei, nah, cine spune ca fiecare om e dator sa se casatoreasca si sa faca si niste copii? Baliverne.
Ce e trist e ca sunt multi care fac copiii fara a fi pregatiti nici financiar, nici emotional, nici educational. Sa aduci un pui de om pe lume stiind ca nu ai cu ce sa il hranesti mi se pare destul de aiurea. Sa aduci un copil pe lume si sa zbieri la el, si sa il bati, si sa ii dai foc la par, si sa il inchizi in beci, si sa il faci de rusine in fata prietenilor lui mi se pare strigator la cer. Si din pacate avem multi parinti de genul asta, daca pot sa le spun parinti.
Ce e mai aiurea e ca sunt destui oameni scoliti, cu facultate si cu venituri medii, care ai spune ca ar fi parinti buni, insa care sunt niste dobitoci fixisti, cu obloane, care isi terorizeaza copiii.
Ceva ar trebui schimbat, insa nu stiu ce… inca.
Nu pot să spun decât că sunt de-acord cu tine, Mihai. Nu sunt numai oameni școliți, sunt tot felul de oameni. Adică până la urmă școala parcă n-are nicio influență asupra chestiei ăsteia … aparent.
Ti-am mai zis eu in trecut.. unii fac copilasi doar de marele drag: Sa avem un bebelus, mic si adorabil si bla bla bla bla..
Si cand cresc: mda, nu mai am timp de tine, am si eu destule probleme, hai basti, n-am chef sa-mi dai si tu probleme de cap…
Un copil e o MARE RESPONSABILITATE si tine bine mersi chiar si pana-n 20-23 de ani.. nu doar cand e „puradex”/tzanc.
Corect, Lusio. Asta e și când faci copii prea de tânăr ..
nu inteleg dc te agiti.poate iei voluntariatul prea in serios.pana la urma asa e viata, societatea..unii cad, altii se ridica pe spinarea lor.unii sau nascut harry sau william altii sau nascut la caracal sau in ilfov.
Nu are legătură cu voluntariatul, dejetel. Și nu văd legătura între harry și william și alții născuți la caracal sau ilfov. Vorbim de educația dată de părinți, aici.
Si din pacate sunt atatia… mult prea multi astfel de parinti. Iar apoi se mira ca ,,noile generatii”, vai cum sunt. Cum i-ati crescut, asa sunt!
Pe astfel de oameni nu-i inteleg, sincer, de ce mai fac copii. Daca stiu ca sunt egoisti, sunt ocupati, nu ii intereseaza decat persoana lor si nu vor stresuri in plus, de ce fac copii ? Nu stiu, poate ar trebui, inca din scoala, sa fie ceva materie care sa aduca in discutie responsabilitatea imensa pe care o ai ca parinte (responsabilitate care ar trebui asumata). Noi am facut psihologia varstelor (psihologia copilului mai mult) in liceu, prin clasa a XI-a si sincer, a avut un impact. Cand constientizezi ca fiecare fraza a ta, fiecare gest are un impact de viitor extraordinar de mare asupra micutului (incepand chiar din primele luni de viata), parca privesti altfel lucrurile..
Hmmm … interesantă materia asta, Colorblissuco. Era opțional sau obligatoriu ? Eu n-am avut așa ceva în școală ..
Pentru noi a fost obligatoriu, daca bine imi amintesc, asta datorita profilului (pedagogic, specializarea instructor-animator – deci viza in mod special ,,copilul”). Dar eu chiar consider ca e un minim de cunostinte necesar oricarui viitor, potential parinte. Incepand cu viata intrauterina, continuand cu primele luni, primii ani din viata, culminand cu adolescenta… Intelegi mult mai usor de ce copiii se comporta intr-un anume fel la o anume varsta. A fost frumos de exemplu cand am discutat perioada ,,de ce?”-urilor, caracteristica varstei de 3 ani (perioada aia exasperanta! :)) ), cum ca ei nu cauta explicatii stiintifice cand te intreaba de ce apare curcubeul, ci explicatii care au legatura cu ei (caci sunt foarte axati pe propria persoana, tot ce vad in mediu pun in corelatie cu ei etc) 🙂
Partea proasta e ca lumea e plina de parinti fix din-astia…
si mai ales in Romanica