Mai știți glumele făcute de Fred și George Weasley când George a fost atins de un blestem mortal și l-a lăsat cu o gaură, în loc de ureche ? Era ceva gen „I’m holey, Fred, get it ?”…
În fine, lăsați asta, că s-ar putea să mă înțeleg doar eu. :)) Ce vroiam să vă povestesc azi este ceva de când eram eu mică. N-are tâlc, n-are nimic. Poate haz, nu știu. Dar să vă spui, că m-am distrat un pic când mi-am amintit. 😀
Când aveam vreo 5-6 ani, poate chiar 7-8 – nu mai știu exact – eram ”într-o ureche”. :)) Mai aproape de realitate, mai că mi se rupea urechea – de la lobul care ține lipită urechea de cap. Nu cunosc motivul nici azi, dar știu că bunica mea îmi tot zicea să mă dau cu hipermangan, și mă dădeam. Eram movulie toată, dar urechea mea mai că se desprindea de la locul ei, eu tot mă piscăleam, vă imaginați că n-avea cum să-mi treacă.
Ca să mă motivez să nu mai umblu la ureche, mă gândeam cum o să fiu când voi fi mare, cu un ciot de ureche, m-aș fi făcut de râs. Nu știu dacă taman asta a fost cauza pentru care am încetat să mă mai bâzâi, dar vă asigur că urechea mea e bine acum. Însă mi-am amintit că eram destul de îngrijorată, la 7 ani, cum că mi-aș putea pierde urechea și de ce naibii nu-mi trece.
Eh, cred că am rămas cu sechele, oricum, acum sunt ”într-o ureche” internă, nu se mai vede la suprafață. Ați înțeles ? Deh, lăsați și asta, azi doar eu și urechea mea ne înțelegem!
HAHAHHA e foarte amuzant ce povestesti tu aici ma amuza maxim
desi tu cred ca te panicasei, micuta fiind =) nu prea e de ras
Vreau sa te anunt ca am facut o chestie
Am creat primul meu joc, CU MANUTA MEA se numeste Hotel „Paloma Roja”
Esti un roman, somer care e nevoit sa emigreze in Mexic unde incepe sa lucreze pentru traficantii de DROGURI.
Intr-o noapte ploua torential si tu ramai fara tigari. TU alegi ce vrei sa faci si jocul are peste 7 finaluri DIFERITE.
Nu trebuie sa il descarci, il joci direct de pe net. Nu-ti pun link-ul aici ca ma baga la spam 🙂
Daca vrei sa il joci intra pe blogul meu GoodgameFelicia (wordpress) si vezi ca ai link acolo (pe prima pagina)
–Cu drag, Felicia
Miscellioara, imi amintesc parca faza asta cu urechea din film, a fost simpatic George 😛 Cartile nu le-am citit inca, dar va veni si timpul lor candva.
Hihi, ma bucur ca ai ramas in doua urechi, cel putin la suprafata, de ochii lumii asa 😀
Asta imi aminteste de un verisor care, micut fiind, isi ,,impaturea” urechile. La propriu. Nu stiu cum as putea sa explic, dar si le tot aduna, pana le facea cat juma’ de deget mic. Din cauza asta, nu i s-a intarit cartilajul ala, si chiar si acum are urechile mult mai moi decat normalul (are vreo 14 ani acum), doar ca nu si le mai impatura, decat foarte rar, in scop demonstrativ :))) 😀
Săracul tău văr, nu mă pot abține să nu râd, că îmi imaginez faza … =))))
Să citești și cărțile:P:P