Cu temperament

Dragilor … azi servim temperament. De ce? Că așa vreau!
Deoarece încerc să practic introspecția și să mă analizez pe mine cum evoluez, cum mă schimb etc. (deși unii oameni ar zice că nu se poate, că tot subiectiv ești, fără o persoană din exterior care să îți spună astea, altfel introspecția nu e acurată) – cel mai des îmi observ temperamentul. Acum câțiva ani eram un mic vulcan, scorpionul ăla care înțepa cu coada, de fapt de-a dreptul împroșca. Bineînțeles că mi s-a făcut observație, că nu era bine, că ce comportament e ăsta… 
Sunt temperamentală și încerc  de câțiva ani să mă disciplinez, să mă ”calmez”, să nu fiu așa reactivă, să gândesc înainte – probabil că aceste lucruri vin și odată cu maturitatea, deși când eram copilă eram criticată pentru asta, de parcă realizam eu ce e bine și ce nu … în loc să fiu înțeleasă și modelată ca atare. Mă rog. Dar câteodată tot sar de fund în sus, pentru că-mi pasă, pentru că-mi dau sufletul și tot! Și cum să nu fiu ”temperamentală” și să ridic tonul sau să gesticulez dacă e ceva ce mă interesează sau dacă e despre mine?
Mi se pare că n-o să încetez niciodată din a fi temperamentală în unele situații … și asta nu înseamnă că sunt nepoliticoasă sau țărancă. Pur și simplu e o metodă de a-mi exprima trăirile față de ceva anume. Sunt o combinație de tip coleric și sangvinic, pentru că nu sunt totuși nici ca sămânța rea, dar nici moliciunea lumii nu-s. Dar e clar că de aprins, mă aprind ușor. 🙂 Că las asta uneori să se vadă, e altceva,  poate n-am nervii necesari, starea de spirit sau răbdarea să fiu ”mai bună” și doar izbucnesc.
Cred că acceptarea acestei părți din mine e mai ușoară decât schimbarea ei cu dinadinsul, mai ales dacă nu-mi ”vine” – mai ales dacă teoriile spun că temperamentul vine ”din naștere”, nu e ceva ce înveți, că ăla e caracterul. Nu vreau să vă închipuiți că sunt o încăpățânată (deși sunt) și gata, așa sunt eu, așa o să fiu mereu, nu vreau să mă schimb, jur pe cruce și scuip în 4 colțuri … nu… dar n-o să fiu niciodată 100% calmă dacă îmi pasă, chiar dacă mă străduiesc să fiu o versiune mai bună a mea pe timp ce trece. Pentru că parte din pasiunea mea și sufletul meu sunt acolo, iar pasiunea mea e cu energie, e dinamică, e orgolioasă, nu e mută.  
Nu vreau să demonstrez nimic cu acest articol, doar spun. Că poate aveți și voi așa dileme și-atunci putem empatiza 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *