Mă tot întrebam … de când au ajuns complimentele așa învechite ? Nu mai poți să-i spui omului ceva, că se gândește ”oare ce interes are ?” Faci o apreciere simplă, însă nu e suficient, chiar și eu am ajuns să întreb deseori ce e în spatele acelor cuvinte frumoase ( de multe ori … nimic ).
Eu sunt sinceră când fac complimente și niciodată nu le ofer așa, pe gratis și tuturor. Dacă îmi place x, vreau să se știe. La fel ca și în cazul întrebărilor, dacă cineva m-ar observa într-o interacțiune cu un om, chiar și total necunoscut, nu mă abțin absolut deloc, dar deloc deloc, ați înțeles ? să-i spun ce cercei faini are, ce pantofi, ce păr, ce orice consider că arată bine și îmi place. Pur și simplu. Cine nu mă cunoaște ar putea crede că urmăresc ceva anume, însă eu sunt doar sinceră.
Ridic mingea la problema adevăratelor complimente, mai ales către femei și bărbați, că aici mi se pare că există o bubă purulentă. Dacă un tip îi spune uneia că e frumoasă … la ce se gândește dumneaei ? Că el vrea să se culce cu ea. Întrebarea mea este: mai există bărbați sinceri care să facă aprecieri fără să încerce să obțină, prin intermediul trucurilor ieftine de asemenea gen, o partidă intensă ? Și femeia … cum să creadă că bărbatul respectiv e onest dacă îi spune că e frumoasă sau că îi place cât de elegantă e sau mai știu eu ce ? Cum credeți voi că se poate dovedi sinceritatea complimentelor dezinteresate ? Am mintea-n pioneze azi, dar se-nțelege ce vreau să spun, da ?
Înainte într-adevăr se cumpăra și luna de pe cer pentru a aduce stele în ochii alesei sau era doar o poveste pentru naive, așa ca mine ? Nimeni, niciodată, n-a fost sincer cu vreo vorbă bună, frumoasă, caldă, spusă pentru că e simțită în acel moment ? Dacă îmi spune vreun tip că sunt simpatică sau drăguță sau deșteaptă și povestesc asta altcuiva, evident, reacția este ”aha, te vrea în patul lui”. Evident că-mi crapă obrazul de rușine … dar DACĂ nu e așa ?
Pe cealaltă parte, urăsc complimentele false. Cele spuse doar pentru a obține un favor. Și le detest mai ales atunci când vin din partea persoanelor care îmi cer ceva și cred că dacă îmi admiră părul ondulat o să câștige ceva în plus, uneori chiar pe lângă ce promis că fac ( sunt prea bună ). Nu am nevoie să fiu lăudată, pe bune sau nu, ca să fiu ”motivată” să ajut pe cineva sau să mă implic, să organizez ceva … orice. Eu mă complimentez pe mine în fiecare zi și îmi e foarte bine așa. Apropo de asta, voi vă autocomplimentați ? 🙂
P.S. Vă anunț că de azi am început să scriu pe http://milogul.blogspot.com/, la invitația călduroasă a Milogului. Eu sunt Altruista SA, de altfel, destul de ușor de depistat. 😛 Dacă vă interesează, mă mai puteți urmări și acolo, de 1-2 ori pe săptămână. Dacă nu, oricum blogul e fain, merită citit.
Ideea este ca nu ai cum sa ii aduci o lauda unei femei decat daca ii faci un compliment. Daca fac un compliment si nu ii convine merg mai departe, dar am sa ma comport indiferent in continuare. Hai s-o spunem pe fata: daca un baiat te place, iti face un compliment si poate il pplaci si tu. Mai devreme sau mai tarziu tot in pat ajungeti. Asta dupa o oarece perioada. Relatiile platonice sunt interesante, dar raman in plop destul de repede.
Hmmm nu m-am referit neapărat la relații platonice, ci așa, la complimente dezinteresate. 🙂 Dar e adevărat că cineva îmi atrage atenția dacă mă complimentează.
Merci de reclama 😉
Hmm, complimente?! Mie nu-mi plac! Eu am o oarecare parere despre mine, in general proasta, ma cred destept, asta e evident, si cam atat. Stiu ca sunt si frumos si potent, dar nu-mi place sa mi se reaminteasca! Glumesc.
Esecul complimentelor cred ca fi determinat de doua motive:
1) parerea foarte proasta despre el a celui complimentat (in mare cazul meu)
2) lipsa de incredere fata de cel care ofera complimentul
Pana la urma complimentele de la cunoscuti pot fi evaluate, pentru cei noi cam greu, fatarnicia e greu de identificat, in unele cazuri mie mi-a luat ani de zile.
De ce nu-ți plac, totuși, complimentele ? 😛 De ce dacă te crezi deștept asta înseamnă că ai o părere proastă despre tine ? 🙂
Depinde de cât de noi sunt persoanele și dacă au potențialul să evolueze din stadiul ăsta.
Am zis ca am o parerea proasta la altele, ca de inteligent imi zice toata lumea (ca sa-ti spun un secret cred ca majoritatea care zic asta n-ar recunoaste inteligenta nici daca li s-ar infige in dovleac cu 250 km/h). Dar de, poate in anumite situatii sunt chiorul printre orbi, sau poate vor sa mi se bage pe sub piele sa fie si ei cool ca mine. Am mai zis ca sunt cool? Accept si complimente ca sunt cool.
Eu cred cu tărie că mai există bărbați sinceri care să facă aprecieri fără să încerce să obțină, prin intermediul trucurilor ieftine, o partidă intensă. Nu toţi bărbaţii sunt porci, aşa cum spunea un personaj feminin monden de pe meleagurile mioritice, la fel cum nici „Toate femeile sunt curve, în afară de mama şi de sor-mea! Dar să nu uităm că şi ele sunt femei” cum zicea Napoleon. Mai sunt bărbaţi care complimentează în mod sincer şi dezinteresat femei, pentru că, pur şi simplu, aşa consideră de cuviinţă şi aşa au învăţat în cei 7 ani de-acasă. Complimentele nu sunt demodate, doamnelor şi domnilor, nu constituie „vrăjeală ieftină”! Spuse sincer, acestea denotă respectul. În ceea ce priveştă complimentele în spatele cărora se ascund interese meschine, acestea sunt minciuni oribile, poate mai dureroase decât jignirile directe – în cazul acestora, măcar ştii că omul a fost sincer, nu şi-a ascuns intenţiile. Mai consider că doar timpul poate să dovedească dacă acele complimente au fost sincere, mai devreme sau mai tărziu, individul/individa se va trăda şi adevărul va triumfa! Poate că pare naiv însă, atunci când simt că am făcut o faptă bună, o voce din forul meu lăuntric îmi şopteşte „bravo, băiete, ai făcut ceea ce trebuia şi ai reuşit, cel puţin, să produci un zămbet, undeva, cuiva”!
Optimist și galant comentariul tău, Julien 🙂
Mi-ar plăcea să cred că așa este, însă, ce păcat, realitatea îmi cam demonstrează contrariul.
Eu sunt genul care nu prea face complimente, sunt sarac cu duhul cand vine vorba de ele, dar nici nu le astept cu limba scoasa. Cu toate astea, cred in frumusetea unui compliment venit din sincera apreciere a unei calitati, fie ea fizica sau spirituala. Atunci cand nu cunosc prea bine persoana careia i-l adresez, o si avertizez ca nu o fac din interes, ci pentru ca imi place, nu stiu ce, ceva anume, la ea.
De pilda, fetei pe care o iubesc, vazand-o, i-am spus ca e foarte frumoasa, ca poate chiar sa sara-n sus pana la cer de nu-i convine si-i pare, eronat, ca o complimentez, dar eu parerea nu mi-o schimb. Ca nu oi zice ca-i banala daca e frumoasa. E si gata 😉
Norocoasă fată ;)) Merci pentru comentariu, Teo.
Pot sa-ti fac un compliment? 🙂 🙂
Da :))
Imi place mult atitudinea ta, felul tau de-a fi. 🙂 Eu ador complimentele care vin din inima, desi nu prea primesc de nici un fel. 🙁 Da la EL le astept cel mai mult…
Cred că dacă ar veni de la EL, ceilalți nici n-ar mai conta … 🙂
Merci, Nice :*
Foarte corect. 🙁 🙁
Anca, cred ca esti un pic nedreapta………
De ce ? 🙂
Pentru ca…..prefer sa iti spun in particular, e ceva mai complicat 🙂
Nu toate complimentele intre sexele opuse ascund o posibila relatie sexuala.
De exemplu, mie-mi place cum scrii. Si iti si zic, no: I loove the way you write.
Mno. Is sigur ca ast compliment nu poate avea nici o agenda ascunsa
:)) Mulțumesc, ardelean drag !
De acord cu tine, Ortoman!
eu fac complimente sincere cand consider ca am ce complimenta. prefer sa primesc raspuns un „multumesc” si nu „vai, iti place bluza asta? e asa o vechitura, o am de 10 ani” sau „chiar crezi ca`mi sta bine parul? mie mi se pare ca e ca o matura” pentru ca apoi eu ma simt prost ca am facut un compliment.
Complimentele sunt bune daca nu-s exagerate…nu o sa ii zici unei fete ce bine arati ai mai pus pe tine vreo 5 kg, inainte erai scheletica:))
Ps- s-a milogit mult?
De obicei se intampla mai rar sa faci complimente fara sa urmaresti ceva…dar si eu am problema asta. Mai fac cate un compliment fetelor, deja isi pun intrebari. Daca fac doua complimente intr-o saptamana, se intreaba de cat timp vreau sa ma combin cu ele :))
Dupa cum vad, si tu insati faci diferenta intre unele complimente pe care le accepti si alte complimente false, de care ti-e sila. Ar trebui sa te intrebi ce te determina sa le privesti diferit.
Desi sunt extrem de politicoasa cu oricine, fac extrem de rar complimente. Si cand o fac, nici nu m-am gandit ca de fapt complimentez (ca plusez o situatie), doar imi zic o parere…
Exista unele complimente spuse de complezenta care sunt absolut insuportabile, complimente de vrajeala si complimente adevarate. Modul in care cineva iti face un compliment, omul care o face si bunul simt al fiecaruia din noi care ne indica in ce masura ceea ce ni se spune poate fi adevarat, cred ca reprezinta un amestec care ne poate oferi imaginea reala a faptului de a fi complimentati.
Si, din pacate, mai e ceva. Fetele stiu la ce ma refer sau poate sunt doar eu picata din pom, restul nu-s ca mine. Spuneam ca fetele cred cu mai multa usurinta complimentele venite de la un tip pe care il plac sau pe care il iubesc.
Suspiciunea de care vorbesti am observat-o si eu. Am observat-o la mine insami. Mi-e sila ca sunt asa suspicioasa, nu-mi plac mie insami dar nu ma pot opri. Si de vina nu cred ca e numai firea mea dar si aceasta abundentza de vorbe bune si goale, de complezentza. E uimitor ca in epoca in care politetea a disparut aproape total, complimentele s-au inmultit si au devenit vorbe-n vant. S-au devalorizat.