Dragii mei cititori și non-cititori, vă doresc un Crăciun minunat și echilibrat:) Să nu facem excese, să ne bucurăm și să ne odihnim! Le mulțumesc totodată și celor care nu m-au uitat (o biată fată odată blogger-iță de renume, acum nima-n drum) și mi-au urat de bine!
Mă uitam la alte articole pe care le-am mai scris cu ocazia Crăciunului, unele mai de hate (în 2010, vă dați seama ce venin aveam atunci?), altele mai optimiste, însă în majoritatea vorbesc despre copilărie. A naibii copilăria asta, oameni buni, că mă urmărește ca un scai! Făceam azi cu mama ouă umplute, în bucătărie, și ascultam Europa FM, aiurea, Moș Crăciun vorbind la telefon cu copiii.
Mi-am amintit astfel cum am aflat că nu există Moș Crăciun. Imaginați-vă un film fain, ultra-așteptat – Crăciunul. Și sunt unii copii care-l văd în avanpremieră și vin să dea spoiler-e cu personajul principal, Moș Crăciun: că nu există. Așa eram eu la școală, stupefiată când unii colegi ne-au zis că nu există Moș Crăciun. Alți naivi ca mine mi-au ținut isonul … dar, când am ajuns acasă, mi-am confruntat părinții. Lacrimile ce au urmat nu vor fi niciodată consolate.
Buuun și mă mai gândeam că unul din cadourile mele preferate ce le-am primit odată a fost un vapor de 1 m, un fel de mini-Titanic, și aveam niște ursuleți ca personaje (nu știu de ce ursuleți) pe care le plimbam pe punte și mă jucam cu ele în timp ce vaporul plutea în vană. Supertareeeeee :))) Altceva nu îmi aduc aminte, dar momentul ăsta e vivid în capul meu.
Dacă ar fi să zic ce nu lipsește niciodată din Crăciunul meu ar fi ciocolata Kinder și cornulețele cu nucă. Azi mama m-a supravegheat în timp ce le făceam (dacă vreți, vă dau rețeta, e suuuuperușoară și rapidă, aveți poze cu subsemnata, să mă și vizualizați) și ne amuzam amândouă că unul din copiii care vorbea cu Moșul la Radio povestea cum s-a împăcat cu un verișor al lui. ”Împăcare, împăcare, fără nici o supărare, Dacă nu ne împăcăm, Luăm valiza și plecăm”. Superb. Știe cineva continuarea? Mama susține că există o continuare, ceva cu ”dobitocul”, dar deh, știu eu?
Cornulețele cu nucă posibil să arate ca turta dulce, dar sunt doar niște forme făcute din aluat, care după ce ies de la cuptor sunt moi și un pic sfărâmicioase și atât de nenatural de delicioase că răcnete nenaturale ies din gura oamenilor când acestea ajung la marea papilelor gustative. Pot fi făcute sub ce formă vreți, doar că în familia mea noi așa le-am făcut mereu, și anul ăsta am făcut câteva în formă de inimă.. așa cu drag, în amintirea bunicii mele de la care avem rețeta. 🙂
Și uite așa o să treacă și acest Crăciun, și 2015… vă doresc încă o dată să petreceți frumos și să aveți grijă de voi🙂 Ne citim curând!
Pff, l-am așteptat și eu pe Moș trează, într-un an, fără să înțeleg de ce mă tot trimite tata la somn. M-am ascuns sub pat și… l-am văzut pe ,,moș”, cândva pe la 3-4 dimineața, obosit și el de atâta așteptare și nesomn :)) Na, bănuiam și eu care-i treaba cu el, tot din cauza unora cărora le place să dea cu spoilăre 😛
Cornulețele alea arată minunat, ce frumos că ați petrecut Crăciunul așa în familie, împreună, făcând bunătăți! 🙂
Mică detectivă! Mie cred că nu mi-a trecut vreodată prin cap să inspectez. :)) Nu știu de ce.