2011 – și ce ?

Încă de la începutul anului îmi doresc să scriu articolul acesta, dar mi-am zis să mai aștept … și bine am făcut, pentru că astfel am mai mult ”material”.

Exact cum ați citit în titlu, eu mă întreb: suntem în anul 2011 … și ce-i cu asta ? Sincer, tot încerc să-mi dau seama cu ce s-a schimbat lumea și nu prea reușesc. Conflicte politice, manipulări, corupție … checked. Foamete … avem. Sărăcie … clar. Bogăție și lux ? Desigur. Educație ? Mai mult sau mai puțină. Religie, fanatici, atei, eretici ? Bifat. Proști ? Cu grămada. Genii ? Câteva. Boli incurabile ? Desigur. Curvăraie sau oameni care stau ”pe degeaba” ? Of corrrrs ! Dezastre naturale ? Că doar n-am scăpat … Mă străduiesc să compar vremurile de acum 200, 500, 1000 de ani etc. și zău că găsesc acolo cam tot ce este și azi, doar că sub alte forme, atâta tot.

Ce am dobândit noi, ca oameni, diferit ? Sau poate ar fi bine să întreb cum suntem noi mai diferiți decât cei de dinaintea noastră. Spuneți-mi o caracteristică pe care o avem astăzi și nu a existat în trecut. Exact, la asta mă gândeam și eu, nu-mi vine nimic în minte. Hai să exemplific, ca să fie totul clar. Curajoși, eroi, oameni care să aducă o mare schimbare, cu idei îndrăznețe erau și-atunci. Oameni vanitoși, care discriminează și au prejudecăți erau și atunci. Bunătate și acte caritabile existau, nu puteți zice nu. Onoare era, lașitate era, minciună și sinceritate era, prostie, inteligență … Iar atunci … unde este, mai precis, evoluția ? Bineînțeles, acum există tehnologie, infrastructuri mai rezistente, consum în masă, populație mai mare, nivel de stres cvadruplat, timp insuficient, grabă mare, femeile își exercită, în sfârșit, drepturile … ( cred că asta face toată diferența … ) Înțelegeți unde bat ? S-o fi mărit numărul de terani, dar .. nu știu, poate mi se pare mie .. însă procentul sau, în fine, cuantumul oamenilor sărăci / fără educație / care mor de foame, de boli / oamenilor foarte bogați etc. a rămas cam același, e constant, adică. Mă gândesc că lumea asta n-o să se schimbe niciodată, asta e concluzia trasă în aceste trei luni. Va rămâne exact așa cum este ea. Iar cei care ”luptăm” pentru bine … nu vom înmulți numărul celor care fac asta deja, ci îl vom păstra la aceleași cote. Are sens ce spun sau … iar aberez ? 😛 Optimismul meu îl păstrez pentru alte situații, acum sunt doar realistă, redând firul gândurilor mele direcționate spre ideea asta. Aștept semne luminate care să mă contrazică sau să dezbată subiectul, aducând, eventual, completări etc. 🙂

Cât de eliberați de sclavie sunt, de fapt, negri ? Războaie au fost și vor fi … de ce ne-am aștepta la pace când se pornesc atacuri sau revolte pe motive absolut tâmpite, multe disimulate ? Cum să promovezi toleranța când oamenii sunt încă atât închiși la minte ? Se merge, în general, pe același principiu de ”fă numai pentru tine, lasă-i dracu pe alții, că vezi Doamne, e legea junglei” ( care mă dezgustă total, este o teorie care chiar nu are aplicablilitate generală, ca, de altfel, o grămadă de astfel de concepte ) Că nu mai există tabu-uri ? Mergeți în țările musulmane …

Așa că, vedeți, degeaba avem de toate și suntem mari și tari, ia te uite ce știm să facem. Suntem foarte vulnerabili, tocmai pentru că nu ne cunoaștem pe noi îndeajuns de mult. Am preferat să ne uităm în exterior, nu în interior, ca să rezolvăm problema dinăuntru. Natura ne poate da oricând un bobârnac, să mai aterizăm cu picioarele pe Pământ, acolo unde ne e locul. Putem să avem toate facilitățile tehnologice și industriale din lume, dar nu vom fi fericiți. Nu am obținut și nici învățat absolut nimic nou sau folositor pentru noi înșine după atâta timp, sau dacă am făcut-o, pe alocuri, n-a fost suficient. Mă uit așa cu tristețe în jur … și uneori cu silă ( am avut o zi îngrozitoare, mai umilită ca azi nu m-am simțit niciodată ) și îmi dau seama că majoritatea oamenilor nu știu pentru ce trăiesc sau nu știu să trăiască. Dezamăgitor.

0 comentarii

        1. Nu e vorba că eu aș trăi pentru ceva și alții n-ar face-o. Mă refer la scopuri în viață. Pentru unii e suficient să nu cunoască nimic altceva decât ce fac în fiecare zi, să mănânce, să doarmă și să fută. Elementar, adică. Iar asta pentru că informația nu ajunge chiar la toată lumea … și ajunge și în mod deformat. În fine, ideea e de limitare …

  1. Suntem in mod constant imperfecti… Sau suntem perfecti in imperfectiunea noastra. E clar, nici nu vrem, nici nu facem ceva, ca un tot unitar, ci doar ne uitam cum trece viata pe langa noi. Se poate face mai mult? Da. vrem? Pai, aici e buba…

  2. Eu observ in fiecare zi, la mine in clasa, cum oamenii cu care traiesc zilnic pur si simplu nu au niciun scop si sunt total superficiali… ce ar trebui apreciat nu mai este apreciat. Oamenii care au ceva in cap prefera sa arate ca nu au nimic pentru a fi placuti de majoritatea care nu au nimic in cap… Trist.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *