Recomandările de mai jos sunt valabile tot anul, dar fiindcă suntem în sezonul ‘spooky‘, dacă sunteți fani ai genului horror/thriller psihologic, vă las aceste două recomandări de la Stephen King care m-au ținut cu sufletul la gură sau dimpotrivă, mi-au dat fiori reci pe șira spinării. Sunt foarte bine scrise și desigur, nu doar înfricoșătoare de dragul de a fi, dar te mai și pun pe gânduri un pic…
Încep cu prima, The Stand, căci ce poate fi mai înfricoșător decât o potențială pandemie? Oh wait… Pe noi nu ne-a lăsat pandemia fără electricitate sau alte lucruri de bază, dar ce s-ar întâmpla dacă ar fi cazul? Dacă 99% din populație ar fi eradicată de un virus și omenirea ar avea parte de o resetare? Cam asta e premiza de la care pornește The Stand, dar nu fiți descurajați de cele 700 de pagini ale cărții, deoarece aventura este mult mai complexă, fiind ușor mistică, aș spune, cu o bătălie între Bine și Rău. Stephen King s-a inspirat un pic din Lord of the Rings pentru această călătorie inițiatică a personajelor sale, dar reușește fără echivoc să se impună cu povestea sa originală.
Stephen King nu se teme să zăbovească asupra detaliilor, iar asta mi se pare că face povestea să pară aievea, cu sentimentul că suntem și noi acolo, alături de ce se petrece. De altfel, această pregetare ajută și la atașamentul față de personaje, pentru că nu ai cum să nu simți emoție față de strădania lor în fața primejdiei sau chiar a fatalității. Domnul King se dedică asupra construirii acestora și o face impecabil, fără petice neacoperite sau fire descusute. Am apreciat și dimensiunea supranaturală a poveștii, până la urmă, oamenii au nevoie să creadă în ceva… cumva. Apare subtil și vechea întrebare ‘nature vs nurture‘, și când încetează un anumit fapt să mai fie responsabilitatea mediului/părinților, și când sunt deja propriile alegeri. Sau este traiectoria deja determinată și nu se mai poate face nimic oricum? Câteva întrebări cu care m-am trezit în față când mă gândeam la destinul personajelor.
Răspunsul lui King la ce s-ar întâmpla dacă o astfel de pandemie devastatoare s-ar pogorî asupra noastră azi, acum? nu e unul concret, e ușor deschis, pentru că, drept vorbind, chiar nu știm ce s-ar schimba din firea omului. Am renunța la ierarhii, am deveni mai ecologici, mai buni? Tind să cred că nu, dar vă las să vă formați propria opinie. 🙂 The Stand a reprezentat o lectură emblematică pentru mine, de aceea o și recomand, cu tot cu partea ‘horror’, în funcție de sensibilitatea fiecăruia, asta poate sau nu să rămână cu voi (cu mine au rămas restul ideilor mai profunde și personajele dragi). Cartea a fost și adaptată într-un serial din 1994 și unul în 2025, nu sunt perfecte, dar oferă o vizualizare captivantă a atmosferei cărții. Las mai jos câteva citate semnificative și continui mai apoi cu a doua recomandare. (cartea o găsiți tradusă în românește ca Apocalipsa, eu am citit-o în engleză)
‘She found herself wondering if the Lord was going to send her an eagle to fly her those four miles, or send Elijah in his fiery chariot to give her a lift. Blasphemy,” she told herself complacently. “The Lord provides strength, not taxicabs.”‘
‘There was a whole company of outsiders on the other side of the mountains. And when there are enough outsiders together in one place, a mystic osmosis takes place and you’re inside. Inside where it’s warm. Just a little thing, being inside where it’s warm, but really such a big thing. About the most important thing in the world.’
‘Life was such a wheel that no man could stand upon it for long. And it always, at the end, came round to the same place again.’
A doua recomandare horror este Pet Sematary, o carte în aparență inofensivă, dar sub care mocnește întunericul. O poveste total diferită de precedenta, însă cu acest farmec întunecat, urmărită îndeaproape de sentimentul ‘ce naiba se întâmplă’. Dacă o citiți, vă recomand să NU ÎNCEPEȚI cu epilogul lui Stephen King, pentru că e cu spoilere. :))) Eu aș fi preferat să fiu complet surprinsă de direcția în care se rostogolește intriga, dar am făcut legăturile din introducerea lui Stephen King și mi-a răpit un pic din bucurie. (citiți-l abia după lectură)
Nu mi-a răpit însă din teroare, pentru că, din nou, King e maestru în gătit tensiunea dramatică, mi-a plăcut mult cum lua amploare senzația că ceva rău urma să se întâmple, o alunecare ușoară înspre nebunie, apoi direct o plonjare într-o obsesie incurabilă. Căci acceptarea morții nu este o temă ușoară…dar…până unde putem fi în stare să mergem pentru asta?
O lectură terifiantă de-a dreptul, dar excelent scrisă, cu ritm bun, cu dozaj suficent de normal și paranormal. Tot vortexul psihologic este captivant de urmărit, e ca o călătorie într-o barcă liniștită, al cărei capăt întâlnește o cascadă mortală. În românește, cartea e tradusă drept ‘Cimitirul Animalelor’, momentan văd că stocul e epuizat, dar eu recomand să o citiți în limba originală. 🙂 Las și aici câteva citate înainte să închei și poate la anul vă scriu despre alte cărți de Stephen King, căci a scris omul acesta cărți cât n-am eu ani. Happy Halloween!
‘It’s probably wrong to believe there can be any limit to the horror which the human mind can experience. On the contrary, it seems that some exponential effect begins to obtain as deeper and deeper darkness falls—as little as one may like to admit it, human experience tends, in a good many ways, to support the idea that when the nightmare grows black enough, horror spawns horror, one coincidental evil begets other, often more deliberate evils, until finally blackness seems to cover everything. And the most terrifying question of all may be just how much horror the human mind can stand and still maintain a wakeful, staring, unrelenting sanity.’
‘Now, sitting on his bed in the grip of this numbing hangover, rainwater spilling its lazy courses down the window beside him, his grief came for him fully, like some gray matron from Ward Nine in purgatory. It came and dissolved him, unmanned him, took away whatever defenses remained, and he put his face in his hands and cried, rocking back and forth on his bed, thinking he would do anything to have a second chance, anything at all.‘
