10 pentru cine merită

Hihi, mi`am schimbat oleacă look`ul, după cum vedeţi, – îmi place mai mult ăsta, nu ştiu dacă era şi înainte, că nu l`am găsit, dar mor după culoare – deci am o haină nouă, de la Moş Crăciun WordPress. Am urmărit puţin emisiunea anuală pe care o realizează Realitatea TV, şi anume : 10 pentru România. E oarecum îmbucurător să vezi că cineva se mai gândeşte şi la valorile ţării ăsteia, care nu cred că mai are mult şi ori se va duce de râpă de tot, ori se va ridica miraculos din noroi . (puţin probabil, totuşi ) Dacă nu ştiţi despre ce e vorba, să vă explic: se nominalizează 10 cei mai buni oameni într`un domeniu, şi cel de pe locul 1 primeşte un trofeu . Anul acesta au mai inclus şi categorii ca: licee, brand`uri româneşti şi oraşe unde se trăieşte mai bine, cică,. Timişoara a fost pe locul 3, şi pe locul 1 … Cluj-Napoca şi Constanţa . Cred că nu stăm rău, dar totuşi, un bravo pentru Cluj, inima Transilvaniei, şi pentru Constanţa, farul Dobrogei, ca să zic aşa . ;))  Oricând este loc de mai bine, însă . Trofeul 10 pentru România s`a dus la Ion Savu şi Dumitru Dincă, oameni cu rol semnificativ în revoluţia de acum 20 de ani. Nu cunosc, nu mă pronunţ. Un alt om care a primit un trofeu, de data aceasta, de excelenţă pentru un istoric, a fost Lucian Boia. Nu cunosc nici aici, dar bănuiesc că nu i l`au dat degeaba, şi de`aia îl pomenesc şi eu. Liceul care a câştigat în 2009 este Colegiul Naţional “Mircea cel Bătrân”, din Constanţa . Am fost oarecum surprinsă … eram aproape sigură că va câştiga Colegiul Sf. Sava, din Bucureşti . Timişoara n`a avut nominalizaţi, ca să ştiţi . Vi se pare că ea, calitatea învăţământului la noi e ok ? Hm, nu prea cred . De fapt, o să dezvolt ideea asta într`un alt post . Aşa … ca de obicei, la actorii cărora li s`au acordat premii , n`a lipsit Florin Piersic, care a şi câştigat anul acesta trofeul, dar a decis să i`l cedeze Olgăi Tudorache . Anul trecut a fost Alexandru Arşinel şi acum doi ani Gheorghe Dinică, fie iertat. În anii trecuţi nu îmi mai amintesc, dar dacă sunteţi într`adevăr curioşi, puteţi da un mic search pe Google, că nu vă pică mâna . Genial Piersic, din nou, şi iarăşi, mereu mă minunez de MINUNATA lui prezenţă şi teribilitate, dar şi poftă de a vorbi. Cred că de`aia place Piersic atât de mult românilor … e aproape de sufletul lor prin simplitatea lui, prin umorul lui total inconfundabil şi prin naturaleţea debordantă pe care o afişează de fiecare dată. Revenind … Ion Ţiriac e din nou omul de afaceri al anului, şi Băsescu politicianul cel mai, hm, bun ( no comment ) şi Mircea Badea, surprinzător, cel mai îndrăgit jurnalist . Mă rog, nu mai ştiu sigur dacă e “cel mai îndrăgit” sau “cel mai bun”. I`a surclasat pe câţiva care poate ar fi meritat, într`adevăr, să câştige. Aici trebuie să remarc ceva, şi anume că el a renunţat la premiul lui, invocând motivul aiurea că el cică nu e “ziarist” ? … Frate, oamenii ăia te`au votat … du`te şi ia`ţi premiul, dacă îl meriţi. În fine, a fost alegerea lui şi poate că pe undeva, a avut dreptate să facă acel gest . Ivan Paţaichin a primit şi el un premiu de excelenţă, şi mi`a plăcut când a zis ( şi eu aş fi zis exact la fel dacă aş fi fost în locul lui – eu ca eu, nu eu ca Ivan Paţaichin, exceptând partea cu vâslele ) că el nu e făcut să vorbească în faţa unui public, şi că mai bine i se dau nişte vâsle şi o barcă. Aşa şi eu. Prefer să mi se dea un stilou sau un creion sau orice alt instrument de scris, decât să vorbesc în public. ( glossfobie se numeşte teama de a vorbi în public ) Lăsând parantezele la o parte, şi Octavian Bellu a primit un trofeu de excelenţă pentru întreaga carieră. Ilie Năstase i`a făcut laudatio, adică a zis câteva cuvinte înainte … şi mi`a plăcut foarte mult că a spus ceva de genu` că luăm prea multe somnifere, noi, românii, şi că de 20 de ani tot dormim – foarte adevărat – şi că e timpul să luăm nişte RedBull. Şi a mai specificat că atunci când o să ne lăudăm şi cu un politician de valoare, nu doar cu sportivi, oameni de cultură ş.a.m.d., atunci se va fi produs schimbarea! Om de peste ocean … cu o foarte mare dreptate, după părerea mea. La sportivi au câştigat, pe meritate, Lucian Bute şi Marian Drăgulescu, deşi publicul a votat altfel, Realitatea a considerat că ei sunt îndreptăţiţi să fie amintiţi. Am scris foarte mult, şi nici n`am terminat de spus tot, dar repet, puteţi să vă uitaţi şi singuri. Eu făceam un scurt rezumat ( incomplet, ce`i drept ) cu câteva comentarii. Mă gândesc că în România se promovează non-valoarea, şi că oamenii cu adevărat importanţi şi virtuoşi nu sunt apreciaţi, şi asta este foarte trist. Mi se pare că ţara asta se înglodează în prostie şi manele – sau e pleonasm dacă zic aşa ? – şi multă multă cum să-i zic eu … corupţie ? Aici înglobez tot ce înseamnă necinste şi furt. Există copii remarcabili care, din păcate, nu au posibilitatea să facă performanţe. De asemenea, sunt oameni capabili, care, în unele domenii, nu sunt lăsaţi să se afirme. Tot ce reprezintă cultură înseamnă foarte puţin pentru generaţia asta LAME de azi. Cultură, societate modernă şi ce mai vreţi voi. Am impresia că tot ce`i rău eclipsează iniţiativele bune şi demne de luat în consideraţie, şi nu doar atât, dar şi de urmat, cum ar fi, şi dau două exemple banale, voluntariatul şi ecologia. Am crescut prost din `89 până azi, şi am senzaţia că oamenii buni şi de calitate sunt greu de găsit azi. Cel puţin în România. O fi naşpa şi în alte ţări, nu zic ba. Da` deocamdată vorbesc de ţara mea, care nu mă ţine cu nimic aici, şi nu îmi dă vreun motiv să rămân şi să lupt. Dramatic, ziceţi ? O prostie, vi se pare ? Există un x acolo sus în dreapta, pe care puteţi da click dacă nu vă place. Ştiu, adevărul doare, asta e. Nu e doar un adevăr, e şi o realitate. Da, astea sunt lucrurile care mă nemulţumesc şi le spun de fiecare dată când am ocazia, poate voi reuşi să convertesc vreodată un om care va fi mai atent la vorbele mele, va decide că AM DREPTATE, şi va urma calea cea corectă. E un post lung, îmi închipui că poate nu veţi avea interesul să`l citiţi, oricum, dacă aţi ajuns aici, kudos to you ! ( înseamnă un fel de bravo, în engleză – dacă nu ştiţi ) Cam atât pe ziua de azi …cred că am spus chiar prea multe faţă de ceea ce intenţionam iniţial . 🙂 Totuşi, nu îmi pare rău … poate există cineva care va învăţa vreodată ceva de aici. Mi`aş dori asta, destul de nespus de mult. 🙂 Pe curând, dragilor .