Wake me up when highschool ends …

Nu îmi vine să cred că scriu asta, dar, iacă, am terminat şi eu liceul. Acum am studii medii, mă pot angaja ca la carte. :)) Glumesc, nu asta e partea cea mai importantă … Nu pot să nu fiu puţin nostalgică acum că se sfârşeşte. Da, ştiu că orice sfârşit este doar un alt început, dar cred că mi-ar fi plăcut să dureze un pic mai mult. Pe de altă parte, însă, şi oarecum paradoxal, cred că atât cât a durat, a fost frumos, dar ajunge.

Să ştiţi că cei care spun că liceul e una din cele mai frumoase perioade ale vieţii, au dreptate. Nu eram foarte sigură de treaba asta în clasa a 9-a, de exemplu, dar acum ştiu că aşa e. Am fost o norocoasă. Am avut o clasă de care pot să spun, ca şefă ce i-am fost, că sunt mulţumită. Poate că nu am făcut îndeajuns de multe şi ar mai fi fost câte ceva, dar nu e loc pentru regrete în acest moment. Nu am avut copii fiţoşi, violenţi, noi am fost simpli şi aproape la fel de praf la mate sau la info. Hehe, aici ar fi mai multe de detaliat, dar mă opresc. În fine, eu sper că totuşi, am reuşit să creez, cu ajutorul colegilor mei, desigur, o atmosferă prietenească, sau măcar colegială, în ciuda micilor divergenţe pe care le-am avut în toţi aceşti 4 ani. Sincer, ele nu contează, ci clipele cele bune petrecute împreună, cum ar fi veacul nostru de zi cu zi din clasă, excursiile, majoratele, banchetul mic … chiar şi banchetul mare. Nu ştiu părerea altora, dar eu m-am bucurat, în felul meu, de toate. Şi am încercat să le surprind într-un filmuleţ care l-am prezentat tuturor în ultima oră de dirigenţie.

Mă scuzaţi că lungesc articolul, dar chiar simt nevoia să scriu despre asta. Aşa … înainte de a arăta filmuleţul, a avut şi diriginta momentul ei de ”glorie”, să zic aşa. În clasa a 9-a, în data de 24 noiembrie 2006, ne-a pus pe toţi să completăm un fel de chestionar, care conţinea itemi gen: ”Eu sunt ……”, ”Încerc”…., ”Gândesc ….” etc. Eh, acum în clasa a 12-a, ne-a adus aceste foi. Ne-a dat unele noi şi ne-a rugat să scriem din nou răspunsul la câteva din întrebările formulate de ea, aproape aceleaşi ca şi în clasa a 9-a. Apoi ne-a înmânat şi scrierile noastre din clasa a 9-a, rugându-ne să le comparăm şi să spunem diferenţele. Majoritatea colegilor mei şi-au schimbat gândirea, şi-au sculptat personalitatea, şi-au găsit un oarecare scop în viaţă. A fost o surpriză pentru noi, cine ar mai fi ţinut minte ? 🙂 Eu m-am regăsit în 95% din ce am aşternut pe hârtie în clasa a 9-a. Singura diferenţă e că la partea cu ”Eu sunt … ”, am scris iniţial ”o fată ambiţioasă” iar acum ”Anca I., o fată ambiţioasă şi aşa şi pe dincolo”. Trageţi voi concluzia. În rest, încă spun aproape tot ceea ce cred şi ce gândesc, sper la o lume mai bună, încerc să ajut oamenii cât pot de mult … şi visez să călătoresc peste tot. 🙂 Aşa că, vedeţi, nu m-am schimbat foarte mult pe plan ideologic. Fizic, însă, se vede schimbarea. Dacă atunci eram răţuşca cea urâtă şi foarte grasă … acum am ajuns la un stadiu nu chiar de lebădă, dar de lebăduţă mai puţin grasă decât atunci ( cred că merge ). Întotdeauna mi-a fost ruşine să mă uit înapoi, pentru că arătam îngrozitor. Nu ştiu ce gândeam eu despre mine atunci, dar, boy, what a mess ! Acum bănuiesc că am acceptat pur şi simplu ideea că am avut şi o perioadă mai negricioasă în viaţa mea.

( eu cu buna mea prietenă și colegă, Andreea, în clasa a 9-a, respectiv în clasa a 12-a, strategic poziționate în penultima bancă de pe rândul de la geam )

Revenind la filmuleţ … am prezentat în acel montaj evoluţia fiecăruia în timp, deci individual, dar şi progresul nostru ca şi colectiv. Nu a plâns nimeni, dar la sfârşit inimile noastre s-au umplut de emoţie şi de sentimente contradictorii: bucuroşi că se termină şcoala, oarecum trişti că nu vom mai petrece atâta timp împreună. Eu sper să nu fie cazul, cu persoanele care chiar mi-au fost aproape o să rămân conectată, cred că vor rămâne şi ele. 🙂

Nu ştiu ce mă aşteaptă, dar mă simt de parcă m-aş arunca cu braţele deschise, ca atrasă de un magnet ( deci nefiind în stare să opresc asta ) în jungla cea mare. Ştiu de pe acum că lucrurile nu vor mai sta atât de drăguţe pe cât erau în anii aceştia, şi o să-mi lipsească … nelipsa grijilor. Vreau, totuşi, să iau tot ce-am clădit bun în mine în acest timp şi să-l transform într-un fel de imunitate, dar şi într-o resursă inepuizabilă de Anca.

Am cântat Gaudeamus prin şcoală, am asistat la predarea cheii … cu obişnuitele discursuri, mă rog, ştiţi părerea mea despre ele. ( un discurs bun trebuie să fie scurt şi la obiect ) De profesori … cu siguranţă îmi voi aduce aminte mereu. Au avut grijă să fie ei de neuitat. :))) Ca să mă laud, nu pot să mă abţin ( poate că ar trebui să practic abstinenţa mai mult ) vă informez că am terminat anul acesta cu media 9,50 şi am luat premiul 3. Poate vi se pare mică, dar în clasa noastră … din cauza profesorilor, ( doar a lor, să fim înţeleşi ! ) nu prea am avut medii mari la mate sau informatică, şi asta scade mult media anuală. Bine, nu o includ pe colega mea Mariana, superdeşteaptă, care mereu a avut peste 9,80.

Eh, se duc şi vremurile acestea … să bem în amintirea lor ! De fapt, nu, o să bem după bac. 😀 Îmi urez singură noroc la examene şi inspiraţie, precum şi putere pentru ce va veni după. Le doresc asta tuturor, de fapt. Dacă mai scriu mult, sigur o să dau apă la şoareci, că aşa mă apucă sentimentalismele uneori, deci zic ”STOP”.

13 comentarii

  1. „Nu am avut copii fiţoşi, violenţi”…..Nu stiu de ce se regaseste clasa mea :))
    P.S.Am stat in aceeasi banca…loc strategic sa stii 😀

  2. In primul rand felicitari pentru absolvire! In cazul meu, eu am terminat anul acesta clasa a 9-a si mi-a placut mult…foarte mult :). Sunt sigur ca as fi putut sa fac multe alte lucruri in afara celor pe care le-am facut, dar nu regret nimic, si astept a 10-a. Uitandu-ma la o reuniune de 20 de ani ce a avut loc in sala noastra de clasa saptamana asta (n-am asistat, normal, doar am remarcat-o), imi amintesc ce mi-au spus majoritatea oamenilor pe care i-am intalnit despre liceu: ca e o perioada foarte frumoasa din viata fiecaruia si ca ar trebui traita intens, pentru a-ti aduce aminte cu placere de ea in viitor (Hell yes!). Aaa…si am mai avut ocazia sa vorbim si cu un absolvent al generatiei 59′, care a venit la noi in clasa si ne-a vorbit cu placere, si oarecare nostalgie, cred eu, despre cum era liceul nostru pe atunci. Ma gandeam la inceputul anului, in sinea mea, „cata istorie trebuie sa fie scrisa in scoala asta, cate amintiri frumoase, cate prietenii, cate alte cele….” (liceul e din 1867). Dar cam atat despre mine, in rest, succes noua, tuturor, pe viitor.

  3. Toate chestiile posibile si imposibile se vor intampla bineinteles, dupa BAC :))
    Eu iti doresc spor la invatat si sa stii ca pentru mine esti una dintre persoanele de pe lista „de tinut legatura cu”/” de invitat la cafea (preferabil in Scart)”

    Mi-e dor sa mai povestim, dar asta dupa BAC, of course.Te pup.

  4. Felicitari pentru ce ai reusit sa termini !
    Mult entuziasm pentru ceea ce va veni!
    Imi aduc aminte de o discutie purtata acum ceva ani, cand cineva imi spunea ca „nu vrea sa se schimbe niciodata” si cand eu i-am zis ca nu se va schimba, doar va evolua.
    Iti doresc sa evoluezi cu fiecare fibra si din fiecare idee!
    Cu toata admiratia, L

    1. Multumesc draga mea Lostinho >:D<
      Da, imi amintesc bine: nu s-a intamplat lucrul de care ma temeam, ci lucrul pe care l-ai spus tu. Si ma bucur sa iti spun ca ai avut dreptate !!! Te pup :*
      P.S. N-am uitat de Platon 🙂

  5. Asa e, Anca, anii de liceu se spune ca sunt cei mai faini, dar pana la urma totul depinde de oamenii cu care ai de a face. Anii de liceu is faini pentru ca atunci incepe slefuirea omului, ai numeroase prime experiente, vremuri fara griji. Si anii de facultate is faini, nu mai au ei, ca si liceul, atuul noului, insa is faini, mai ales daca facultatea e in alt oras 😀 Si mai ales daca intalnesti oameni dragi. Al naibi de dragi 🙂

    Imi aduc aminte si acuma cum la banchetul din clasa a doispea plangeau fetele spre dimineata „boohoohooo, ca nu o sa ne mai vedem, vai vai!”. Ma uitam le ele si ma gandeam „Bai frate, o sa mergem cu totii in acelasi oras la facultate (Cluj), cum drac sa nu va mai vedeti? ” 😀 Dar pana la urma cam asa s-a intamplat, fiecare a fost prins in lumea lui, in grupul nou de colegi, intre prieteni si taskuri noi.

  6. Foarte simpaticuţe amândouă. Ţin să menţionez că îmi place şi bluza ta 🙂

    Eu zic că v-aţi schimbat în bine, cel putin tunsoare vi se potriveşte mai bine, în imaginea din clasa a 12 a

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.