Trei seriale faine – 1: Narcos

…printre oceanul de seriale la care se tot uită lumea zilele astea. Pentru mine un serial fain înseamnă nu doar entertainment, ci și substanță, calitate a jocului actoricesc, personaje bine construite și o poveste credibilă sau logică, cel puțin, spusă captivant, și, nu în ultimul rând, te face să te întrebi multe lucruri… Dacă n-ar fi weekend, nu cred că aș fi publicat articolul, dar așa, am chef să vă povestesc despre 3 seriale faine, mai puțin cunoscute (poate), care cred că merită aduse în vizor. Nu sunt poveștile acelea tipice și generice de confort. Și eu am o listă lungă de unele în așteptare, altele curente, și posibil să nu mă iubiți prea mult că vă lansez alte trei titluri de adăugat, dar dacă vreodată căutați ceva diferit sau vreți ceva nou, iată primul din serie.

Narcos

O colegă de la lucru mi l-a recomandat anul trecut și zău că n-aș fi crezut vreodată că un serial despre bulibașa drogurilor din Columbia o să mă prindă atât de tare. Noi stăm liniștiți în casele noastre, și e ”safe” aici, cu viețile noastre obișnuite, dar când vezi imperiul narcomanilor de așa o amploare … parcă se răscolește ceva în tine. Narcos e povestea adevărată (?) a lui Pablo Escobar, regele cocainei din Columbia anilor 1970.

pablo1

Totuși, Narcos nu e doar despre droguri, să nu vă închipuiți că vedeți doar asta, nu – e despre putere, idealuri pierdute, luptă, relații, politică, bani, mulți bani, grandomanie, corupție și manipulare. House of Cards e mai domnesc, de guler alb, dar Narcos atinge adâncurile alea murdare, părțile pe care le știi, dar nu vrei să le recunoști că se întâmplă sau că s-au petrecut vreodată. Serialul e dur, dar excelent făcut. Astfel că vedem interacțiunea cu agenții americani de la DEA (Drug Enforcement Agency) care se infiltrează și cooperează cu poliția / securitatea din Columbia – asta pentru că Escobar, prin potența rețelei, ajunsese să acopere mai mult de 70% din cererea de cocaină a Statelor Unite. Vă dați seama?

Acțiunea e povestită chiar de agentul Steve Murphy (Boyd Holbrook), care priezintă lucrurile din perspectiva sa, dar se îmbină perfect cu cealaltă perspectivă a lui Pablo, unde îl vedem în toată splendoarea minții sale complotative. Ba chiar ajungi, la un moment dat, să îți fie ”simpatic” (poate mult spus) cum încearcă el să îi ajute pe cei săraci, cumva ascunzându-și interesele sub o empatie nobilă față de compatrioții săi mai nefericiți. E fascinant oricum să vezi cum acesta devine un fel de lider de necontestat față de oamenii săi, și cum se chinuie Președintele țării, Gaviria, să reziste șantajului și presiunii. Steve Murphy comentează că presiunea externă e mai ușor de suportat decât cea internă… când vieți ale oamenilor sunt în pericol, dar legea și dreptatea, ba chiar integritatea, e una din valorile tale personale… ce pui mai presus? 🙂

Îmi place că Narcos încearcă să fie fidel poveștii adevărate, poate părea pe alocuri chiar ca un serial-documentar, pentru că mai introduce video-uri cu adevăratul Pablo Escobar – actorii sunt și ei jumătate de origine latină (sau chiar mai mult decât jumătate), iar Pablo Escobar e jucat de Wagner Moura, un actor brazilian (joacă grozav de bine). Am citit păreri cum că nu-i bună alegerea, columbienii simțindu-se oarecum ofensați că Wagner are accent brazilian și deh … ar fi ca și când un moldovean ar juca un rol de român. Mă rog. Mie alegerea brazilianului mi s-a părut inspirată. Iar drăguțul de Oberyn (Pedro Pascal) din Game of Thrones are și el un rol important în serial, e cot la cot cu americanul Murphy, amândoi conducând acțiunea împotriva narcoimperiului.

javier y steve

Dincolo de serial, am citit câteva critici din partea fiului lui Pablo Escobar, care nu e mulțumit de cât de ”nefavorabil” e redată povestea. Sunt, desigur, și alte speculații care vorbesc despre interesul Statelor Unite în toată teroarea cu drogurile, și că nu se dorea, de fapt, încetarea traficului, cu toate că în regimul lui Reagan, anti-comunismul era un focus, chipurile. Columbienii n-ar fi nici ei foarte mulțumiți de serial, nu doar din pricina accentelor diferite, dar și pentru că deja s-au făcut ATÂÂÂÂTEAA seriale și filme despre acest subiect, sau pentru că ”arată partea urâtă a țării”. Aș zice că nu e o generalizare, citind păreri venind din partea columbienilor care spun că show-ul e chiar prea blând față de calvarul prin care au trecut oamenii acum 30-40 de ani din cauza cartelurilor de droguri. Urâtă sau nu, din punctul meu de vedere, nu îi poți nega existența. E un fapt. Câteva poze, apropo, și aici – inclusiv una cu Pablo mort (am zis să nu fiu prea grafică pe blog – dar zici că sunt adunați în jurul lui ca în jurul unui porc…). Iar adevărul e la mijloc, ca de obicei. Asta însă nu diminuează calitatea serialului în sine și experiența noastră ca audiență.

Sezonul 1 are doar 10 episoade, și în 2016 va apărea și Sezonul 2, probabil ultimul – căci ce mai e de povestit atâta? Aș fi curioasă dacă v-am trezit interesul, iar dacă deja l-ați văzut – sunt la fel de curioasă dacă v-a plăcut? Ce impresie v-a lăsat? 🙂

Revin cu un al doilea serial fain mâine. 😛

0 comentarii

  1. ce noroc avem cu astia de la Netflix, eu mai nou am vizionat serialele de comedie de la ei: Love si Master of None. Oricum si pe Narcos l-am avut in vizor de ceva vreme (inca de la lansare), chestia era ca am vazut prea multe cu lumea drogurilor…mai astept sa se asterne praful 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.