New York, Tokyo, Rio de Janeiro … nu

Bună, dragilor, totu’ bine ? 😛 Eu fac extraordinar de bine, îmi trăiesc viața așa cum se cade la 19 ani și jumătate, sunt nespus de fericită și sper să vă transmit și vouă din entuziasmul ăsta. 😀 Dar nu despre asta vroiam să scriu azi, ci despre un gând care tocmai m-a fulgerat. ( știți povestea creierului meu … tună și fulgeră în fiecare minut pe-acolo :)) – o metaforă genială, nu-i așa ? )

Nu cred că mi-ar plăcea să trăiesc într-o metropolă, într-un oraș cosmopolit, într-o aglomerație urbană infernală. Știți, eu sunt o persoană vivace, aș spune, uneori liniștită și foarte calmă, cu o grămadă de activități ( nu pot sta locului dacă n-am ce face ). Dar toate acestea se pot întâmpla și într-un oraș ”mediu”, de câteva sute de mii de locuitori, hai maxim 2-3 milioane. Nu-mi plac orașele mici, mereu am simțit că mă limitează. Nu că aș fi trăit într-unul, dar am văzut / auzit și cred că așa e. Numai că nici ce-i prea mult … nu-mi place.

Simt că o metropolă m-ar sufoca și mi-ar răpi ”libertatea” pe care o am într-un oraș ca, de exemplu, Timișoara. Nu că aș lăuda Timișoara, dar n-ai cum să te plictisești aici. Mereu sunt evenimente și acțiuni la care omul poate participa, deci nu-i capăt de lume deloc. Poate că mi-ar plăcea să trăiesc într-un oraș un pic mai mare decât Timișoara, dar în principiu … este foarte în regulă. Și nu spun asta pentru că vezi Doamne, provin dintr-un oraș de ”provincie” ( urăsc formularea asta ), însă pur și simplu compar, testez, observ. ( ui ce simpatic e ăsta de mai jos 😀 ) 

Și mai e vorba de ceva, bineînțeles. Sunt ”claustrofobă” în orașe cu zgârie-nori și alte construcții fantomă care mă lasă rece. Megalopolis-uri de-astea poate le-aș vizita, dar nu mi-aș dori să mă stabilesc acolo. Ce să văd, ce să fac ? Aceleași tăblării gri și anoste, zgomot oribil, grabă mare, stres și mai mare, fără parcuri, fără clădiri cu arhitectură din-aia … faină, fără locuri ”cosy” și ”simpatice” ? Unde să nu pot respira, unde să nu mă pot relaxa ? Cu ce mă consolează pe mine faptul că sunt aruncate pe ici, pe colo, câteva petice verzi ? Thanks, but no, thanks. Un oraș viu bine, în opinia mea, este unul în care natura își face simțită prezența. Viață de noapte poți să ai oriunde, în cazul în care faceți aluzii de-astea. Ergo, nu mă interesează ”orașele care nu dorm noaptea”. Sorry, fraților, mie-mi place să dorm. Chiar dacă uneori de la 4-5 dimineața, că na, se mai întâmplă. :)))

Concluzia cam asta e. Vreau ceva între, pricepeți ? :)) Ceva … echilibrat. Nu știu, cred că mi-am găsit cuvântul: echilibru. Tot îl folosesc în ultima vreme … Mă rog. Deci voi cum vă raportați la orașe și diverse stiluri de viață ? V-ar plăcea să trăiți în … New York, Tokyo, Rio de Janeiro … ceva de genul ? 🙂