Domne, nu-mi place vorba lungă.
Urmăresc multe, hm, mulți oameni care vorbesc. Unii vorbesc bine, coerent, chiar spun lucruri. Alții aberează. Ei bine, de cei care prostesc oamenii vreau să mă leg puțin. Nu că aș reuși în vreun fel să influențez asta, căci dacă ești născut să dai din gură, nu prea te poți opri. Dar vreau și eu să-mi exprim oful. 😛
Pe mine mă obosesc astfel de oameni, cu diverse mesaje. Aceia care vor să-ți dezvăluie chestii, să-ți prezinte REȚETA SUCCESULUI, CUM SĂ SLĂBEȘTI, CUM SĂ CUCEREȘTI PERSOANA DE SEX OPUS, CUM SĂ AI 100 000 EURO ÎNTR-UN AN etc. etc. și de fapt trebuie să treci prin multe ”etape” ale răbdării ca să afli … ceva ce poate știai deja. Dar oamenii aceștia ”cuceresc” prin felul în care meșteresc cuvintele, prin mreje ademenitoare, plasate din când în când pentru a se asigura că cei curioși sunt interesați. Nu îi admir, dar nici nu îi învinovățesc – așa sunt ei făcuți. Vorbesc fără un rost adevărat, creează fantezii și iluzii, dar nu duc la un rezultat real.
Lucrurile cele mai bune sunt cele gratis, parcă era o vorbă. Cum poți să aplici aceeași rețetă de ”slăbit rapid” pentru toată lumea, când fiecare om e diferit în felul lui ? Cum poți să îi arăți cum să cucerească, dacă stilul oamenilor e personalizat ? Și să ceri și bani pentru asta ?
Uitați … eu sunt o fată destul de simplă, cu un creieraș care merge, zic eu, și cu suflet mare, căreia îi plac lucrurile spuse scurt și la obiect. Dacă mi se mai întâmplă și mie să dau cu vorba-n baltă ? Desigur, mai ales atunci când povestesc, o iau rău de tot pe câmpii, indiferent că e vorba de ceva ce am făcut grozav sau despre sentimentele mele. Dar nu se întâmplă asta când se pune problema de a-i învăța pe alții ceva, de a le explica un anume lucru și așa mai departe. Sunt și rațională și spirituală, dar în ambele cazuri îmi plac lucrurile spuse sau explicate direct și determinat. Nu prin sute de mii de moduri să fie întoarse, să farmece, să zică tra la la și tri li li și nu zic nimic de fapt. Dar acești oameni care fac asta prin meseria lor, sunt apreciați și admirați și chiar plătiți de cei mai săraci cu duhul, ca să zic așa. Cumva oamenilor le place să li se insereze iluzii în creier.
Cred în schimbare și în influențarea pozitivă a oamenilor, dar numai de la om la om, pas cu pas. Nu în mulțime … căci e mult mai greu și îți trebuie un plan foarte bine pus la punct pentru a îndeplini un asemenea obiectiv ( spre exemplu pentru sfaturi de ”cum să fii fericit și împăcat cu tine” bla bla, îți deschizi un cabinet de psiholog sau terapeut și faci ședințe personalizate cu oamenii, nu e nevoie să predici vorbe goale care nu înseamnă nimic ). Poate că mă înșel, cine știe. Dar încă n-am dat peste oameni care să abereze și pe care să-i găsesc fascinanți în același timp. Ci doar de persoane care prezintă și fac lucruri concrete, palpabile. Dacă n-ați înțeles nimic din ce-am scris, să știți că nici eu. :)) 😛
P.S. Îmi pare rău că nu am apucat să mai trec pe la voi, dar sunt destul de ocupată și vedeți că abia reușesc să scriu și pe blog. Vă pup :*
Draga mea,
Urmatoarea afirmatie: „Dar încă n-am dat peste oameni care să abereze și pe care să-i găsesc fascinanți în același timp.” m-a pus pe ganduri si m-a lasat in fund! O mare deceptie m-a cuprins! Cate visuri spulberate, cate impresii desirate….! Nu te fascinez eu pe tine cum sar de la una la alta? Desigur…atunci cand vorbim liber si trancanim amandoua topaind intr-un picior sau avem „intalnire” pe „podul ” ala al ideilor, precum caprele. Eu credeam ca te fascinau schimbarile „macaziene” la care recurgeam, cum ma vaicaream cu nodurile gordiene ale povestilor mele amoroase, apoi cum am reusit sa imi programez nush ce traznaie de care tie putin iti pasa, cum stau si fac pe desteapta sfatuindu-te pe tine in aceeeeeeeeeeeeleasi probleme in care eu sunt KO mai mereu si, apoi, cum iti trimit poze si-ti arat ce rochii si pantaloni mi-am mai luat sau poze ca sa iti dovedesc ce oribila sunt eu in ultimul timp! Zau, consideram asta o activitate productiva si apreciata! :-p
Mmmm….revenind la ordine, te inteleg. Ma scot si pe mine din sarite astia blablagii mai ales ca daca n-am timp, si chef sa am, nu-mi permit sa bat eu sau altii campii asa ca le zic direct: „Va rog, treceti la tema.” Bineinteles ca te vor considera o scorpie, iti va iesi „numele” dar avantajele sunt ca dupa 2 incercari stiu cu cine au de-a face …si asa incepe „renumele”. Dupa asta, incepe distractia. Vei observa cu oroare persoane care incearca sa iti prezinte laconic chiar si teme pe care le-ai cerut a-ti fi prezentate amanuntit si cu evaluare. Atenianul nu devine spartan … Retorii se nasc asa si cred ca si-n fasa, oracaie retoriceste.
No, ca n-am avut net 9 zile multumita RDS. acum vad ca ai schimbat tema la blog. fain si aerisit. Si mie imi place sa fiu scurt si la obiect, chiar daca scurtul ala inseamna 1 pagina intreaga de articol 😛 ,
Draga Misce, iti inteleg oful 😛 Doar ca unor oameni (da, ai’ mai saraci cu duhul) le prinde bine un om din asta, care sa iti palavrageasca doua ore despre o chestie fara valoare informationala prea mare – care, in schimb, are valoare motivationala. Se si apeleaza la ideea de ,,in multime” tocmai pentru ca in grup, starile de spirit sunt contagioase, deci ceea ce abereaza nenea are mai mult efect. Din pacate, motivatia nu ii tine prea mult pe oameni. Poate o zi, doua, poate o luna, de la intalnirea cu cel care le-a predicat despre secretul succesului sau despre cum sa slabesti rapid. Insa apoi, efectul dispare. Si ramane neputinta.
Cum ai zis si tu, iluzii si fantezii. Scopul nu e sa ii inveti concret ceva pe oameni, ci sa ii motivezi si sa ii faci fericiti suficient de mult incat sa te plateasca pentru asta…