Moftul miscellaneouscian

Nu e nevoie să citiți titlul. :)) Îmi place să vorbesc despre mine, ah, cât îmi place, mă conduce la o plăcere supremă să vă tot povestesc lucruri despre persoana mea, să vă încânt ochișorii cu glumele mele delicioase, cu personalitatea mea miscellaneousciană ( din nou, nu trebuie să citiți cuvântul cel din urmă ) !!

Trecând la un ton serios, adevărul e că vroiam să scriu azi despre mofturi culinare. Există oameni care mănâncă tot și de toate. Există oameni care mănâncă doar mâncăruri rafinate, caviar, ăăă … caviar ! 😀 Etc. Există cei care ciugulesc, doar, din gustările de la masă, că vez’ Doamne, nu cumva să ( cine știe ce ). Booon … există, în fine, mai multe tipuri de oameni, fiecare cu pofta lui, eu, în schimb, fac parte din cei mofturoși. Mă vedeți voi așa drăguță și simpatică, dar nu, nu, când vine vorba de mâncare, mă transform într-un dragon pretențios ! Cine nu m-ar cunoaște de-a binelea, nici n-ar zice că sunt așa ”fițoasă”.

Vă spun cu mânuța pe inimă că sunt greu de mulțumit. M-am obișnuit cu mâncarea pe care o face mama, simplă, românească, deloc complicată, destul de variată, cu un gust ca la mama acasă, ce naiba etc. Totuși, fac mofturi la unele alimente, cum ar fi … morcovii. Îmi plac morcovii cruzi, ( nu mai mult de 1-2 ) dar în supă nici să nu dau de ei. În supă ori la cuptor, cu alte legume și carne de pui. În schimb îmi place de mor sote-ul de morcovi. Mda.

Nu-mi plac ciorbele foarte mult. Mănânc supă de tăiței, supă de găluște, supă de roșii ( ah, ce-mi place ! ) și cam atât. Uneori mai încerc și ciorbiță de perișoare, dar nu îmi fascinează papilele gustative. Bunica mea din partea tatălui îmi zice că sunt vegetariană, dar nu pricepe că nici măcar nu mănânc multe legume, nu-mi plac, pur și simplu, mai ales în ciorbe. Bleaaaaahhhh ! Spune că sunt vegetariană pentru că nu mănânc nici prea multă carne, doar pui și pește, rar curcan, porcul fiind ieșit din meniu de mult timp. Așadar nu e o afirmație adevărată cum că sunt vegetariană, nu mă abțin de la carne, doar că nu mănânc câini, iepuri, rațe, porumbei, cai, melci etc.

Nu-mi place fasolea verde, doar cea de boabe. Nu-mi plac ardeii umpluți, pentru că nu-mi plac ardeii deloc. Nu-mi place nici ghiveciul. Nu-mi plac cârnații, caltaboșii, salamurile cu multă grăsime, șunca ș.a.m.d. De Paști mănânc drob, chiar îmi place, și ca mezel, în general, parizer de pui, crenvurști de pui și pateu de pui. Nu-mi place șnițelul decât bătut și prăjit bine, altfel îl simt cu zgâlțuri. Nu-mi plac sarmalele cu multă varză, pentru că simt că mă înec în ea. Nu-mi plac ciupercile de nici un fel, nici cele bune, nici cele otrăvitoare. :))) Nu-mi place nici sfecla roșie. Conopidă + broccoli mănânc doar la cuptor sau în preparate la cuptor, în supă / ciorbă nicidecum. Nu mă dau în vânt după fripturi, nici după ”fructe de mare”, deși am încercat până acum doar creveți. Prima dată când am auzit de fructe de mare, n-am știut ce sunt, îmi imaginam mere de mare, piersici de mare, superzemoase … da. 😀 Dar vă spun eu că fructele îmi plac, în afară de pere și pepene galben.

Nici toate prăjiturile nu mă aduc pe culmea fericirii, în special cele extra-îndesate de cremă sau frișcă, cu gust de rom, ”crempitele” ( așa le zice bunica, nu știu ce nume au, de fapt ) și altele. Se întâmplă, însă, ca nazurile mele să fie date peste cap. Nu mi-au plăcut niciodată pastele, până acum 2 ani când am lucrat pentru o firmă italiană de pasta-food și aveam asigurată o masă pe zi. Inițial mi-am zis că o să-mi aduc veșnicele mele sandvișuri, dar până la urmă am gustat pastele, mi-au plăcut la nebunie și de atunci nici n-am mai întâlnit gustul acela special în viața mea. 😀 Se poate !

Mă distruge complet atunci când merg în excursii și nu-mi place nimic din meniu, sau nu mi se pare atrăgător. Uuuuu, „ciorbiță de văcuță / de burtă”. Mor de foame pe unde mă duc, că sandvișurile mele absolut ”wow” nu-mi ajung decât pentru maxim 2, hai 3 zile. Știu că sunt privită cu dispreț, uite la asta, nu mănâncă, ce mofturoasă e, ne urăște și nu vrea să mănânce etc. Mă întreb dacă există oameni care înțeleg că GUSTURILE ALTORA NU SUNT LA FEL CU ALE LOR !!! Se mai supără bunica uneori că nu mănânc din ce gătește și mereu are impresia că fac asta doar pentru a o supăra. Na, ce să mai zic ? Și nici de-a dracu n-am de gând să mă forțez vreodată, indiferent la ce mare festin aș fi invitată, să mănânc din ce nu-mi place, pentru că s-ar putea trezi gazda cu o frumoasă vomă din partea mea drept răsplată. Nu-mi place să mă oblige lumea să mănânc, nu mai sunt un copil mic care are nevoie să crească și trebuie să mănânce, și mă enervează și când mofturile mele absolut PERSONALE, ce țin de GUSTUL MEU sunt interpretate greșit.

Sunt eu singură pe lumea asta, sau ce ? Ziceți !

P.S. Mi-am amintit de un moment amuzant din Lord of the Rings, îl puteți urmări mai jos :

0 comentarii

  1. Înteleg pe deplin persoanele care au preferinte culinare diferite.Cum fiecare e liber sa-si traiasca viata dupa bunul plac,tot asa fiecare are dreptul sa manance dupa bunul plac(si buzunar bineînteles).
    Nu pot sa spun ca sunt un mare mofturos într-ale bucatariei, dar atunci cand ceva nu-mi place nu mananc, si asta cu tot respectul pentru cine s-a obosit sa gateasca 🙂

  2. gusturile nu se discuta. Mananca ce iti cade bine si cat iti cade bine. In privinta preferintelor culinare, pot sa iti spun ca si pisica mea are preferinte. NU vrea decat un numit tip de wiskas din pliculet, decat un anumit de bobite uscate.

  3. Nu e nimic in neregula cu tine. Fiecare poate trai si manca exact cum si ce are chef ! Iar unii char habar nu au sa gateasca, indiferent ca e vorba de restaurante, gatit personal acasa, pentru musafiri, etc.
    Si eu sunt destul de circumspecta cand merg undeva sa mananc sau cand stiu ca mancare gatita nu a fost facuta chiar pe gustul meu.

  4. 😀 Daca te-ai lasa pe mana mea, in mod sigur as gasi ce sa gatesc ca sa-ti placa. Imi place foarte mult sa gatesc, de la mancare traditionala romaneasca, la torturi (cu accent pe „o”) sofisticate si…preferata mea…caracatita! (probabil mi se trage de la profu’ ala despre care am scris articolul pe blog). Ce n-am incercat pana acum si m-ar tenta…carnita de sarpe 😛

  5. Pana acum,pe unde am umblat am incercat tot..mi-a placut am mancat,nu…la revedere.
    gusturile nu se discuta ,dar am invatat sa nu mai zic nu sau sa ma stramb daca nu cunosc ceva,ci sa incerc pur si simplu..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *