Îmi plac băieții !!*

Măi copii, măi, mi-a dat Grepf o idee genială. 😛 Tema este ”boys are great” și, evident, doresc să o dezvolt. A trecut ziua femeilor, iar cum mi-am lăudat neutralitatea, e momentul să o și demonstrez. Ia să vă pove eu de ce ”boys are great”.

Eram la grădiniță, că deja nu mai termin cu grădinița, fraților, v-am dezvăluit atâtea lucruri din copilăria mea !! :)) Și eu eram copil cuminte și simpatic, dar nu atât de simpatic. Mă jucam cu fetele, însă mă enervau că își dădeau aere și erau foarte fițoase, luau controlul asupra jucăriilor, asupra regulilor … și se comportau cu mine de parcă aș fi fost cine știe ce ratată. ( și nu eram, trust me, doar că nu mă comportam ca ele și probabil de-aceea m-au exclus – mai bine așa ) Evident că m-am ”sculat” împotriva lor și .. m-am aliat cu băiețiiiii, care, dragii de ei, m-au primit cu brațele deschise în jocurile lor cu lego, cu mașinile în nisip etc. M-am simțit atât de bine cu băieții, nici nu vă puteți închipui. Ei n-aveau reguli, n-aveau șefi, erau doar ei și jocurile, primeau pe oricine vroia să se joace cu ei. Foarte tare. De-atunci mi-au plăcut băieții ( în sensul de ”oameni faini cu care mă pot înțelege” ) și pot spune că îmi amintesc cu drag de momentele acelea simple și poate banale, în care ne jucam împreună, silențios, dar în armonie. Ca și când eu aș fi fost un băiat, sau așa ceva. =)) ( not 😛 )

Mai târziu, la școală, problema a fost că toată lumea deja începea să creadă că mie îmi place cutare și cutare doar pentru că reușeam înaintea altora să fiu pe aceeași lungime de undă cu respectivii. Bine, am avut și momente în care i-am urât, pentru că erau bădărani cu noi, fetele, dar m-am înțeles fain la final …

La liceu același lucru, mie chiar îmi plăcea să stau cu colegii mei și să vorbim ”bullshit” despre fete și chestii de-astea, eventual fotbal și IT, că astea erau subiectele pe ordinea de zi. =)) Nu că m-aș pricepe eu extraordinar de bine, dar îmi plăcea compania și nici nu eram chiar pe lângă subiect. Astfel am și observat că băieții în general nu judecă opiniile, sau cel puțin nu le judecă așa cum fetele o fac. Pentru ei chiar nu contează cât de cool sau „fashion” ești ca fată. Bine, puțină inteligență și / sau umor nu strică ( recunosc că m-a ajutat ), dar pentru discuții libere și colegiale, fără implicații amoroase ( că nu duc acum subiectul la prietenii dintre băieți și fete ) merg amândouă foarte bine.

Am și prieteni băieți cu care mai ies ocazional în oraș și vorbim despre o grămadă de lucruri, la o bere sau altceva. Băieții amici sunt chiar faini. Și nu se jenează, n-au pudoare, sunt total naturali și puțin le pasă dacă îți sufli mucii în fața lor. Știu să asculte, oferă sugestii dacă e cazul și la rândul lor sunt interesați de sfaturile tale, ca fată, pentru că nu le este niciodată de ajuns, vor să știe ce și cum, sunt foarte curioși.

Din fericire, pot spune că sunt o norocoasă că pot dezvolta relații simple de amiciție cu băieții. Fetele-s mai rele, mai bârfitoare-un pic, parcă, mai greu ajungi la un subiect ”tare”. Fetelor le place să vorbească mai mult despre ele, nu prea ascultă … hai, recunoașteți. :)) 😛 Glumesc, însă cu băieții parcă eu, cel puțin, mă simt mult mai lejer. Nu mă imaginez într-o competiție, mă știu analizată, dar nu atât de critic … pentru că ei n-au cine știe ce pretenții, frate. De altfel, rareori un prieten băiat te minte. Numai dacă are un anumit interes … eh, aici deja intrăm în altă sferă și am precizat că nu doresc să extind subiectul și acolo, pentru că sunt două lucruri total diferite. Urăsc să fiu greșit interpretată când pur și simplu comunic foarte bine cu X sau cu Y și DESIGUR că ies bârfele … uite la Anca, uu, îi place de X … dar stai că glumea și cu Y .. parcă îi făcea ochi dulci … uh, care pe care ? Calmo, calmo, că atunci când îmi place de cineva … mă comport altfel puțin. :)) Ca fată, sunt capabilă să discut cu un băiat și să-l apreciez, frate, dacă are chestii care-mi plac, ca pe un om normal, totul decurgând ca de la … băiat la băiat. :)) Aproape. În fineee, ați înțeles ideea, băieți-s companii foarte în regulă. Aaa și era să uit. Dragilor … dacă e să fie cineva pe lumea asta care să mă facă foarte mult să râd … apăi ăia, fetelor, scuzați-mă, sunt băieții. Au un umor teribil, rareori am întâlnit fete cu adevărat mai amuzante decât băieții. Iar gradul de glume și ironii haioase contează foarte mult, cel puțin pentru mine. Destinde incredibil de mult atmosfera. Nu-s nici eu foarte amuzantă, dar mă amuz de și cu băieții de nu mai pot. 😀

Așadar, nu știu voi, fetelor, ce relație aveți cu băieții, sau voi, băieți, ce relații aveți cu fetele, dar zău că eu parcă-s ca peștele-n apă în compania rechinilor masculini !! E grozav să ai prieteni băieți sau, în fine, să fii o fată într-un grup de băieți, fără ca ei să fie ( prea ) tentați să încerce să treacă la alt nivel. Nivelul zero e perfect, adică acolo unde apar toate lucrurile menționate mai sus. Ce ziceți ? Hai, măăă, contraziceți-mă și voi. 😛

*Pariu că vă surprinde informația asta, nu-i așa ? :)) E stupido-haios, dar îmi place.

Sursa pozei.

0 comentarii

  1. Cu toate că vrei să ocoleşti subiectu… Relaţia de amici dintre un baiat si o fată sfârşeşte atunci cand unul dintre ei vrea ceva mai mult si se întâmplă destul de des, pentru că dacă îţi petreci mult timp cu cineva începi să te ataşezi, iar de obicei băieţi vor ceva mai mult.

    1. 🙂 Nu l-am ocolit, am încercat să-l separ. Eu nu-s de-acord cu tine, Serginho, pentru că fac parte din cazuri de prietenie curată, și nu mi s-a întâmplat să trec în extrema cealaltă, și nici invers. Ar fi destul de imposibil.

  2. Te inteleg :))) Perfect. Eu in grupul meu de lucru sunt singurul baiat :)))) Chiar daca situatia e inversa, e la fel din punct de vedere al comunicarii 🙂 Stiu perfect ce spui…

  3. Nu te pot contrazice, de aceea adoram efectiv blogul precedent, pentru ca eram singura femeie dintr-un grup mare de barbati. De aceea am si rezistat 3 ani, imi placea acel statut. Nu mai am ce adauga, ai spus tu totul in articol. Sunt de acord cu tine in proportie de 100%.

  4. Parerea mea sincera : NU exista prietenie sincera intre un baiat si o fata. Cel putin unul din ei l-a placut pe celalalt la un moment dat…Bine zic asta pentru ca pentru mine e o diferenta foarte mare intre „prietenie” si „amicitie” 😀

    1. Daca mai luam in considerare si o faza gen „Prietenei ii cad hartoagele pe jos si ea se apleaca kinky” se cam duce dracu „JUST friends-ul” din cap 😆

    2. Mada: „NU exista prietenie sincera intre un baiat si o fata. Cel putin unul din ei l-a placut pe celalalt la un moment dat…”
      1. Nu ai precizat limita de timp – avand in vedere ca povestirea din articolul autoarei incepe „de la gradi”, presupun ca cel putin ACOLO SI ATUNCI nu presupui „alte intentii”. Deasemenea, n-ai precizat cum vezi lucrurile in cazul prieteniei unui „baiat” de 80 ani cu o „fata” de 70 (sau chiar si cu o fata de 17!)
      2. Nu ai precizat limita de imprejurari – nu accepti o prietenie sincera intre un baiat si o fata nici dupa ce nu mai sunt impreuna (dupa ce AU FOST deja impreuna)?
      3. Ai omis si faptul ca exista si impotenta/frigiditate. Nici aia nu pot fi prieteni in atare conditii?
      4. In final, poate ca nu fiecare persoana „normala” este ca dumneata si cunostintele dumitale, poate ca TOTUSI pt ANUMITE persoane o asemenea prietenie ar putea fi posibila, nu crezi? (Asta – chiar neglijand aspectul ca mie personal nu mi-ar placea deloc ca o eventuala amanta de-a mea sa nu-mi fie SI prietena buna si sincera. Ca sa nu mai spun ca mi-ar fi greu sa ma imprietenesc cu cineva pe care nu-l plac (dumneata ai vreun prieten/vreo prietena pe care sa nu-l/sa n-o placi?) – da’ aici deja intram in semantica…)

    3. Apreciez părerea ta sinceră, de fapt, oricum îți știam poziția, sau cel puțin o bănuiam, dar repet, dacă stai să te gândești puțin, poate găsești exemple ( m-am situat de prea multe ori în situația asta ca să pot fi de-acord cu ce-ați înțeles voi din articol ). Ca și când te-ai înțelege superfain cu fratele tău, cum ar fi asta ? ( să zicem că ar fi frate mai mare ) Tot ar fi mișto să fii prietenă cu fratele tău care e băiat ! 😀 Înțelegi ce vreau să zic ?

  5. „…lumea deja începea să creadă că mie îmi place cutare și cutare doar pentru că reușeam înaintea altora să fiu pe aceeași lungime de undă cu respectivii.”
    Si acea „lume” se insela? Dumitale de fapt nu-ti placeau respectivii?

    „Pentru ei chiar nu contează cât de cool sau “fashion” ești ca fată.”
    CHIAR CREZI asta? Sper ca nu esti atat de naiva… (Da, acest aspect nu conteaza atata vreme cat ramai o „simpla” (oarecare) PRIETENA a lor, dar daca de la un moment dat „intri in moda” (indiferent ca iti schimbi dumneata atitudinea si te adaptezi modei, sau ca se schimba moda si „genul” dumitale natural devine „la moda”) vei constata PRONTO cum li se schimba atitudinea fata de dumneata, si brusc prietenia dumitale le devine insuficienta; poate ca nu tuturor, da’ oricum – MULTORA dintre ei…)

    „…puțină inteligență și / sau umor nu strică…”
    Nu strica? Sunt asentiale (amandoua, adica „si”, nu „sau”). Daca nu le-ai fi avut, ai fi constatat repede diferenta…

    „…fără implicații amoroase ( că nu duc acum subiectul la prietenii dintre băieți și fete )…”
    Scuza-ma – da’ atunci CARE este subiectul postarii, daca nu diferenta intre „relatii amoroase” si „prietenie”?
    Pana la urma, in acest articol „incurci” grozav termenii, incat nu mai stie omu’ daca prin cuvantul „prieteni” definesti prieteni sau iubiti – putin (intr-UN loc) asa, putin (in ALT loc) si altfel…

    1. Normal că lumea se înșela, nu, nu îmi plăceau respectivii și nici lor de mine.

      Parcă am specificat clar în articol că nu extind subiectul pentru relații în care nu există decât o ”simplă prietenie”. Așadar, în acest stadiu, moda nu contează pentru băieți. Pe ei îi interesează detalii de acest gen când deja sunt doritori să se implice într-o relație.

      Îmi pare rău, Victor, dar cred că mesajul articolului este destul de clar. 🙂 Consider că am insistat suficient de mult asupra faptului că nu compar relațiile amoroase cu prietenia, nu asta e tema. Te invit să-l mai citești odată.

      1. Nu ideea enuntata o incriminez eu – ea este intr-adevar clara si constanta – ci inconstanta „terminologiei” folosite: in acest articol, cuvantul „prieten” (notiunea pe care o defineste acesta) este inconstant – ba are conotatii amoroase, ba este folosit ca antonim pt acest gen de relatii.

      2. „Normal că lumea se înșela, nu, nu îmi plăceau respectivii și nici lor de mine.”
        CIUDAT! (Sau cel putin asa mi se pare MIE.)
        Dupa cum scrisesem si in raspunsul la comentariul lui Mada, „…mi-ar fi greu sa ma imprietenesc cu cineva pe care nu-l plac…” Si (CULMEA!) sa fie SI EI de acord sa se imprieteneasca cu cineva care nu le place…
        (Atunci cand MIE nu-mi place de cineva, caut sa stau cat mai departe de respectiva persoana, sa nu fiu in prezenta sa si sa nu fie in prezenta mea, ca nu-s masochist, sa ma chinui sa suport pe cineva care-mi displace.)

    1. Raka: Regret sa te dezamagesc, dar eu sunt oarecum „liber-profesionist”: am sapte duminici pe saptamana, si in toate lucrez – dar dupa un program la alegerea mea, conform dispozitiei si imprejurarilor. (Spre ex, comentariul pe care mi-l comentezi dumneata l-am postat asteptand un telefon care sa-mi comunice ca totul e pregatit, ca toti sunt gata si in asteptare si deci pot incepe sa fac ceva anume.)

  6. no, veezi tu, ma, Anca, di ce pa planeta-s doua sexe (shhh, de za ones with H nu discutam) Revenind la limba română literară, articolul acesta trebuie să fie răspândit peste tot. Ceva de genul flyer-elor aruncate din elicoptere :))

  7. Şi mie mi se pare că de multe ori noi, fetele, suntem mai „rele”, mai bârfitoare şi „înţepăm” mai des. Când eram mică, până pe la şase ani când stăteam la ţară la bunici, copiii cu care mă înţelegeam cel mai bine erau doi băieţi. Cu unul dintre ei relaţia a rămas la fel de bună mulţi ani (pân’ pe la vreo cin’şpe), căci mă duceam acolo în vacanţe, până când „inevitabilul” tot s-a produs, adică aşa cum spunea Mădă mai sus: „Cel putin unul din ei l-a placut pe celalalt la un moment dat”. Din fericire, noi am trecut peste momentul ăla, rămânând (aproape) la fel de prieteni şi dacă ne-am îndepărtat între timp e pentru că el nu mai e în ţară.
    Sunt convinsă însă că pot exista cazuri în care să nu fie nimic altceva, deşi nu mi-a fost mie dat să le cunosc 😀

    1. Poate ca sunteti asa si din cauza ca stiti ceva…… ce a declarat o soacra:

      „o femeie de 60 de ani stie foarte bine prin ce chinuri a trecut barbatul ei, cat s a jucat cu mintea lui in atatia ani si nu vrea ca si baietii ei sa pateasca la fel…”

      1. Se prea poate 🙂
        E drept că mamele băieţilor tind să fie mai protectoare; se pare că atunci când vine vorba de „copilul meu” versus „sexul pe care îl reprezint” iese câştigător primul 😛

          1. Răspunsul lui Raka, la obiect, dar și comentariul lui Missie 🙂 Pentru că deh, așa e, asta cu copilul meu primează, de cele mai multe ori.

          2. E super firesc, cum s-ar zice. Dacă arunc un ochi în viitor, tot aşa prevăd că o să fac şi eu, e…natural 😀

  8. Pe mine nu ma surprinde ceea ce ai spus! Ba chiar ma bucura! Pentru ca si eu ma imprietenesc mai usor cu baietii in general… exceptand colegii mei de liceu, care sunt mai fitosi si mai critici ca niste fete (cei mai multi, „spuma clasei”). In schimb, cu baietii normali vorbesc mult mai usor. De pilda, cand am fost in Belgia cu un proiect scolar, m-am inteles cel mai bine cu baietii 😀 Si chiar povesteam despre orice, ma amuzau cand ii auzeam ce spun despre fete. Apropo de asta… sa-ti zic o faza :)) Tocmai veneam de la un concert si povesteam.. la un moment dat ragaie unu’ (tipic). Se scuza, dup-aia incep altii sa ragaie intentionat. Apoi incep toti sa ma incurajeze pe mine sa ragai! =)) Vaai, nu mi-a venit sa cred, cum-i zica un baiat unei fete sa ragaie?! E clar ca n-aveau nicio treaba :)) Oricum mi-a fost rusine sa o fac:| :))
    Ma dispera ideea asta preconceputa ca daca te intelegi bine cu un baiat automat iti place de el 😐
    Concluzie: cel mai fain te distrezi cu baietii :)) Cred ca le-a crescut orgoliul de numa’ cand au citit articolul. Bine, asta nu inseamna ca nu pot fi insuportabili uneori :))

  9. Hai ce dracu o mai ocolim atata, las-o-n pastele ma-sii, pur si simplu suntem tari si gata :D. Ma bucur ca intr-un final ai ajuns la concluzia asta.
    Glumesc, evident. Dar ai dreptate, adica faza la baieti stii care e? Intre noi nu exista competitia aia care exista intre fete. Fetele, chiar si alea din acelasi cerc, se barfesc unele pe altele, ca vai cum s-a imbracat aia, vai ce poseta are, ca prietenu uneia e mai bun decat al alteia si numai chestii d-astea idioate. Pe noi, vorba lu Gogâie, ne doare la basca. Ba, ai cu cine sa bei bere? Ai cu cine sa vorbesti despre cat de misto ar fi sa se legalizeze violul? Ce-ti mai trebuie? Imi aduc aminte in generala, si chiar si liceu. Deci fetele erau atat de divizate in bisericute…noi baietii, ca sa ma exprim cat mai direct, eram ceva gen „ba, p*la mea…”

  10. Si eu sunt adepta relatiilor de amicitie cu baietii; cu un comentariu: atunci cand el sau tu dezvoltati alte sentimente fata de celalalt, deja se complica situatia.

          1. Pai cam asa suna pe acolo. Un fel de am doar amici, ca la prietenii pot aparea si altele :mrgreen:

          2. Nu, am vrut doar să subliniez că unele au doar amici, ( în general colegi ) altele doar prieteni băieți. 🙂 Asta în funcție de cât consideră ele că e limita, de exemplu eu am prieteni băieți, nu amici, că discutăm câte-n lună și stele și-s ok. :))))

          3. Oare prietenul tau ce-ar spune daca voi tot discutati cate-n luna si stele si asta si des 😆

          4. Eh, asta nu se-ntâmplă des, Lusio, nu-ți închipui acuma … nu îmi neglijez iubiții în favoarea prietenilor băieți 🙂 Nu că nu mă întâlnesc sau vorbesc cu ei, dar prefer să o fac de cele mai multe ori când suntem mai mulți, nu să mă întâlnesc neapărat eu cu x sau y, deși se întâmplă și asta, dar mai rar. Depinde. 🙂

          5. 😀 N-ai să crezi, dar mă uit la un desen animat. :))))) Mă rog, impropriu spus, mai bine zis trag cu ochiul, pentru că scriam un articol în același timp. 🙂 Tu, Lusio ?

          6. Cam naspa 🙁

            Acum vorbeam cu fratele meu, care incerca sa ma inveseleasca :mrgreen:

          7. ptr mine amicitiile sunt prieteniile dezinteresate si unde nu apar alte sentimente. din experienta va zic insa ca mereu unul din cei doi dezvolta si alte sentimente. eu am patit-o.

          1. Păi dacă nu noi, atunci cine ? 🙂 Trebuie să avem și noi o influență asupra vieții … măcar să fie pozitivă. Știu, nu întotdeauna-i ușor, dar merită încercat. Eu m-am binedispus cu desenele astea, să știi 😛 Copiii de la 402 sunt geniali !!!!

          2. 😆

            N-am mai vazut de mult un desen animat.. mai ales serialul asta 🙂

Dă-i un răspuns lui Miss I. Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *