Nu, nu am citit cartea înainte să văd filmul, și cred că dacă aș fi făcut-o aș fi fost un pic dezamăgită – și sincer sincer cel mai sincer, nici nu doresc să o citesc în viitorul apropiat, decât dacă poate mă plictisesc în vreun aeroport singură ore-ntregi și îmi e la îndemână. Pe mine m-a convins trailer-ul (vânzare bună, ce să zic) să mă duc la film, știind și că e realizat după un bestseller, pentru că eram foarte curioasă despre Emily Blunt. Așa că, în final, după ce l-am văzut, pot să spun că filmul pentru mine a însemnat Emily Blunt, actrița.
Emily Blunt nu m-a impresionat niciodată, am văzut-o în filmulețe cu roluri mai mici, sau care nu o puneau neapărat în valoare (din punctul meu de vedere), precum The Adjustment Bureau (interesant film, nu pot să zic nu), The Five-Year Engagement, The Huntsman: Winter’s War, sau The Devil Wears Prada. Nu am văzut-o în The Young Victoria, unde e posibil să fi jucat la un alt nivel, având în vedere rolul principal, dar oricum, nu mi-a plăcut niciodată în mod deosebit. M-a captivat totuși trailer-ul pentru Fata din tren, și am început să am dubii. Așa a fost și cu Leonardo diCaprio, să știți. :)) Nu mi-a plăcut deloc, apoi a ajuns să îmi placă foarte mult.
În Fata din tren, Emily o joacă pe Rachel, o femeie divorțată, care își înneacă amarul în alcool, amar provocat de imposibilitatea de a-i dărui fostului soț un copil, precum și de infidelitatea acestuia. Mi-a plăcut mult interpretarea, din perspectiva mea restrânsă mi se pare cel mai bun rol jucat până acum – foarte dramatic, intens, fără a părea fals, mai că aș fi zis că plânge pe bune. Mi-a transmis rușinea personajului, nodurile din gât, dubiile, tremurul vocii, confuzia, nesiguranța de sine, și furia – chiar dacă poate în carte sunt mai intens exprimate (după cum am mai citit păreri).
Mi-ar fi plăcut să fie dezvoltat mai mult ”background-ul” amantei, Megan (o tipă care seamănă cu Jennifer Lawrence, o văd pentru prima dată, cred), ca să înțeleg de ce acționează într-un anumit fel. Unele lucruri pot fi intuite, dar le-aș fi preferat mai evidente. În orice caz, e un contrast între cele trei femei care apar în film, dar sunt și similarități – dragoste neîmpărtășită, și implicit nevoia de iubire, căsătorii nefericite cu bărbați nepotriviți, agresivi, și vulnerabilitățile fiecăruia legate de copii, de la a nu putea face unul, la a pierde unul. Finalul cred că reflectă într-un mod interesant partea asta de legătură între cele trei femei amăgite de niște idioți, în principiu, agresate, neprețuite, folosite …
Cumva, n-am putut să nu asemăn filmul cu Gone Girl, care mi-a plăcut mult la nivel de ”mindfuck” și realizare. Și Fata din tren e un pic așa, dar nu chiar atât. Pot să spun însă că m-a ținut în suspans, încercând să construiesc puzzle-ul singură, în capul meu, în paralel cu ce se întâmpla pe ecran. Cât despre comparația cu cartea, ce pot eu să vă spun, o neștiutoare? Prietena mea cu care am fost la film mi-a spus că i-a plăcut mai mult cartea, e mai palpitantă, și e scrisă cu mai multe detalii care desigur, nu apar în film. Acuma, pe mine filmul m-a convins și după cum ziceam mai sus, nu intenționez să citesc cartea, mi-a ajuns ce am văzut. 🙂
Nu e un film wow, de dat pe spate, dar mie mi-a plăcut. Voi ați citit cartea, ați văzut ecranizarea? Ce v-a impresionat? Recomand, dacă vreți, și un review mult mai critic al celor de la The Guardian. Pentru … perspectivă, nu de-alta. 🙂
Mie mi-a placut cartea 🙂 filmul inca nu l-am vazut. Sunt foarte putine filmele la care dupa ce citesc romanul vreau sa vad si ecranizarea. Asta pentru ca imi setez eu cum vreau sa arate personajele si decorul si filmul imi strica imaginea originala :)) Bine, la Miss Peregrine ma duc pentru ca m-a convins trailerul ca Tim Burton vede personaje similar cu mine 🙂
Ramasesem logata cu blogul de gamification :)) Raspunsul de mai sus e al meu :)))
Daa, m-am prins :)) Eu am vazut si Miss Peregrine’s Peculiar Children… a fost dragutel, nu pot zice nu. 🙂 Eu combin carte/film mai mult din curiozitate, si incerc sa nu imi fac multe asteptari in general. Nu prea-mi iese mereu, dar mna :)) Vreau sa fiu capabila sa apreciez si filmele deopotriva, pe cat posibil, la cum sunt facute, cum joaca oamenii etc. cumva despartind imaginea din capul meu deja creata.