Divide et impera – o poveste veche, perfidă

Sunt unele probleme pentru care nu pot sta tăcută, nu pot să nu scriu, să nu vorbesc despre asta, pentru că deseori tac, deseori ”nu mă bag”, evit conversațiile dificile, dacă pot. Și, în fond, de ce nu aș face asta? E mai fără de bătaie de cap. Dar și fără coloană vertebrală, totodată. Așa că mi-a ajuns, și, cu toate consecințele ce urmează, iată. Să vă prezint câteva situații.

Multă vreme, cât eram mică, auzeam că dacă fac sex înainte de căsătorie, e păcat, și o să mă bată Dumnezeu (de la diverse persoane, nu contează neapărat contextul, având în vedere că nu mi-l amintesc oricum, ci doar ideea asta principală). Desigur, mă întrebam cu jumătate de gură închisă în mine oare de ce trebuie să fie așa, și că dacă nu o să îmi placă sexul cu acel cineva după căsătorie, ce mă fac? Dar nu mi-a răspuns nimeni atunci mai departe de ”pentru că așa se face”.

Când eram la liceu, la informatică, făceam un algoritm recursiv care se numea ”divide et impera”, despre care nu prea mai știu mare lucru, dar căruia i-am reținut numele, căci se traducea prin ”dezbină și stăpânește”, din latină. Și mi-a rămas în cap. De fiecare dată când am avut ocazia, am putut să recunosc o asemenea stratagemă, care, în Antichitate, era folosită politic.

Tot la liceu, erau destul de răuți oamenii, dacă era un băiat mai puțin „băiețos”, aka mai puțin agresiv, cu mușchi, și curvar, se spunea despre el că e gay. Asta era printre primele dăți când m-am confruntat cu apelativul. De fete nu era vorbă, dar despre câte unul, doi, ”ce, ești gay?”. Nedumerită, mă întrebam…așa, și? Și ce dacă-i gay? ”Păi… îi gay!” Poate eram eu naivă, și sigur încă sunt, dar nu pricepeam ce are dacă-i gay. Nu mă afecta cu nimic.

Mai târziu, la facultate, apoi învățând să călătoresc în lume, m-am întâlnit și împrietenit cu o grămadă de oameni, printre care atât gay cât și lesbiene. Ce să vedeți, tot oameni și ei. 🙂 Ba oameni chiar mișto, doar că le place altfel în pat – dreptul fiecăruia, până la urmă. Ce, e o rușine să vorbim despre asta, acum? Nu m-am simțit nici ofensată, nici în pericol, nici traumatizată, pentru că nu m-am gândit deloc la asta. Din fericire, nu mi-a impus nimeni să gândesc într-un anume mod despre ”gay”.

Câțiva ani mai și târziu, mă trezesc cu o inițiativă agresivă și oarecum mascată din partea unei coaliții, chipurile, pentru familie, pentru „protejarea familiei”, dar mai ales, ”protejarea copiilor”. Aș aprecia foarte mult această inițiativă dacă chiar s-ar duce la miezul problemei, doar că nici natalitatea scăzută, nici copiii din orfelinate nu sunt rezultate ale iubirii dintre doi oameni de același sex. Așa că îmi aminteam zilele acestea de metoda algoritmică de la informatică. Dezbină și cucerește. Cam asta face actualul referendum, din păcate.

Când aud argumente de genul că nu e natural, îmi vine să înnebunesc. Dar să avem curent prin priză e natural? Să avem internet e natural? Toate astea omul le-a inventat, le-a descoperit. Precum și conceptul de familie și căsătorie. Tot inventat de om. Natura nu are nici o legătură, ea e doar mediul care ne ajută să trăim, și nu prea cred că ei îi pasă dacă un alt bărbat se sărută cu un alt bărbat, sau o femeie cu o altă femeie.

De fapt, stați, că am văzut mai apoi că lesbienele sunt ok, doar bărbații sunt scârboși. Bun … și de libidinoși care acostează fete pe stradă nu vă e scârbă? De politicieni corupți care ar trebui să înfunde pușcăria, dar ei guvernează, nu vă e scârbă? De spitalele infecte nu vă e scârbă? De toaleta în curte ale atâtor școli și familii nu vă e scârbă? Scârba asta legată de doi oameni care liber decid să își arate afecțiunea unul față de celălalt mi se pare că ascunde o frustrare, o neîmplinire sau … o frică.

Revin la frica aceea ce mi-a fost indusă de mică față de Dumnezeu. Noroc că am mai crescut și am putut discerne cu propria minte și cu sufletul meu că Dumnezeu nu-i rău, sau mă rog, rea, că nu judecă precum omul, și că oricum nu putem pretinde că înțelegem divinitatea. Deși exact așa ne comportăm, de parcă suntem mici Dumnezei care dau legi și tot ei le aplică, în numele Domnului! Și constant apare frica asta că te bate Dumnezeu. Nu, domne, nu te bate Dumnezeu. Nu așa funcționează treaba. Dumnezeu nu te bate că iubești, că ești un om bun, că faci sex, că intri în biserică pe menstruație, și alte mituri urbane. Legea te bate, sau ar trebui să te bată, dacă furi, dacă violezi, dacă omori…. Nu-l mai băgați pe Dumnezeu în treaba asta ca pe o scuză care să legitimeze abuzul unor drepturi.

Este dreptul oricărui om să se căsătorească cu cine dorește, să împartă proprietăți, moșteniri, să-și fie alături unul altuia până la moarte și dincolo de ea. Nu sunt nimeni ca să spun eu, din poziția mea privilegiată pentru că „așa se face„ sau „mereu a fost așa„ că doi oameni nu pot avea aceleași drepturi, indiferent de gusturile lor sexuale. DE CE este judecată atât de aspru o înclinație sexuală a unui om? DE CE? De teamă, de frustrare, de frica propriei dorințe sexuale inhibate, de ce? Nu înțeleg și nu o să înțeleg niciodată. Mai lipsește să se spună că din cauza emancipării femeii și obținerii dreptului ei la vot, familia a început să se destrame. Homosexuali și lesbiene au fost și vor exista și de-acum încolo. Printr-o asemenea limitare propusă de respectivii inițiatori, nu se rezolvă absolut nimic.

Așa. Dincolo de argumentele că e o boală, că nu-i o boală, că faci altceva de banii de Referendum etc. Oameni buni, e dreptul unor alți oameni de a se căsători legal cu altcineva, și da, de a adopta, dacă vor și pot! Ok, nu pot face copii, și ce? Ce e cu stigma asta, fraților? Se duce cumva populația lumii de râpă, suntem pe cale de dispariție și nu știm? Cu toate proiecțiile de creștere a populației în lume? Apoi, voi chiar credeți că într-un mediu de ”ambii tați gay” sau „ambele mame lesbiene”, o să-i învețe pe copii să fie ca ei, sau cum? Ați aflat voi că așa e, ați discutat cu unul și cu altul? Dar gay-ii și lesbienele care vin din familii tradiționale cum sunt? Pe ei cine i-a învățat? Mai lăsați prostiile deoparte, și să mergem și mai departe.

Putem să recunoaștem că uniunea dintre un bărbat și o femeie nu e perfectă, și că singurul ei scop care nu poate fi înlocuit de un cuplu gay (de un cuplu de lesbiene da, dar aici intrăm în alt câmp) este procrearea? Putem să admitem că și dacă se alătură un bărbat și o femeie, pot exista probleme precum violența domestică, abuzurile, creșterea ignorantă a copiilor, înșelatul, divorțul, și așa mai departe? De parcă bărbații și femeile nu s-au înșelat unul pe altul de când e lumea. S-au înșelat în cărți, în filme, în picturile rupestre, peste tot. De ce ridicăm pe un piedestal o uniune care nu mereu funcționează? Putem să admitem că sunt unii, bărbat cu femeie, care habar nu au să crească prunci, și se comportă cu ei de parcă ar fi poveri? Și atunci despre ce vorbim? Important e mediul în care trăiești, tribul ăla al tău, cât suport primești din jur, cât de ok te face să te simți lumea. Dacă într-o societate, divorțul, spre exemplu, reprezintă un tabu, clar te simți aiurea, toată lumea se simte aiurea. Dar asta doar pentru că NOI O FACEM SĂ FIE AȘA.

Eu nu vreau să arunc cu ou și oțet în oamenii pentru care familia e ceva sfânt pe lume, pentru că, indubitabil, toți ne simțim în sânul familiei cu cineva, în grupul nostru, așa ne-am format ca societate, și legătura familială este o verigă importantă în alcătuirea noastră. Familia poate fi reprezentată de prietenii uneori mai degrabă decât o legătură de sânge, poate fi din complet străini, dar cu care te conectezi imediat, familia poate fi o mătușă, un bunic, un iubit, și așa mai departe. DAR. Ni s-a aruncat o pastilă, și noi acționăm conform rețetei. Dezbină și cucerește.

Consider că motivele prezentate pentru acest Referendum sunt menite să provoace teamă nejustificată, și nu vor produce nici un efect pentru a spori realizarea de familii în România. Oamenii pleacă de la noi pentru că s-au săturat de un sistem educațional incompetent, s-au săturat de bani puțini, de corupția mică și mare, de cocalarisme, de gunoaie, de un sistem de sănătate defect, și multe altele. Dacă oamenii s-ar simți în siguranță aici la noi, cu suficiente oportunități, dacă ar ști că statul are grijă de ei, și, în general, le-ar PLĂCEA să trăiască în această țară, poate nu s-ar da în lături de a-și întemeia o familie aici. O asemenea temă prioritizată în Parlament sapă și mai adânc craterul existent în societatea românească, pe alocuri ipocrită, pe alocuri dându-se morală.

Aș putea să mai scriu încă pe atât, dar cred că mi-am vărsat suficient năduf astăzi. Sunt tristă, foarte tristă, și enervată. Lumea-i dezbinată și urâcioasă, într-o țară care promovează religia iubirii. Cică. Tale as old as time, cum zice vorba. Așa că de Referendum, după discuții cu tot felul de oameni, inclusiv homofobi, da, homofobi, care nu suportă să vadă doi bărbați împreună într-un ”bar”, dar două femei da, am decis să zic Pas acestei inițiative.

Mai clar, nu mă duc. Nu mă duc să susțin un asemenea demers.

“All the world’s a stage, / And the men and women merely players: / They have their exits and their entrances; / And one man in his time plays many parts.”

6 comentarii

  1. Și eu am decis ieri că nu mă duc. Nu știu cum de ne mai suportă planeta la ce probleme ne punem. O femeie e violată în stradă, în mijlocul Bucureștiului, sunt pline orfelinatele de copii care trăiesc în niște condiții de toată mila, fetițe de 12 ani sunt lăsate însărcinate de cine știe ce unchi heterosexual, iar problema noastră cea mai mare e că doi bărbați decid să facă sex între ei!! Și mai vrem să băgăm și educație sexuală în școli, ptiu, drace!
    Nici nu știu de ce mă mai miră ceva totuși, am aflat de curând că eu și mama (care m-a crescut singură), n-am fost niciodată o familie dacă e să o spunem pe-a dreaptă. Să fim mulțumite că ne putem numi menaj monoparental. M-a bufnit și râsul :)) Deci noi nu familie, dar ăla de și-a omorât nevasta în coafor era mare cap de familie, ce să zic.
    Sunt atât de multe lucruri în țara asta care să-ți provoace scârbă, încât dacă ne-am apuca serios să discutăm dspre toate, n-am mai ajunge să vorbim despre homosexuali. Pare că avem prea mult timp liber, zău!

    1. E vorba de definirea căsătoriei, nu a familiei. Care e deja definită ca uniune dintre un bărbat și o femeie în codul familiei. Se vrea definirea similară a căsătoriei și în constituție, unde momentan este definită ca uniunea dintre soți.
      Analfabeți funcționali panicați ca tine strică totul. Pari o persoană cu vocabular, sunt convins că te puteai informa. Dar nu, mai bine drobul cu sare.
      __________
      Revenind la discuție, persoanele cu alte orientări decât majoritatea sunt convins că vor avea într-un final drepturi, poate nu acum. Ăsta e trend-ul, așa e normal, chiar dacă la noi va mai dura o vreme. Poate nu căsătorie, poate parteneriat civil sau orice altă formulă fără implicații religioase.
      E normal să aibă același drept la moștenire ca soțul supraviețuitor. Să aibă bunuri comune. Să poată lua împreună un credit. Să aibă aceeași protecție la partaj în caz de divorț.
      E normal să adopte copii? Din punctul meu de vedere nu, un părinte cu doi tați nu poate avea aceeași perspectivă asupra sexualității.
      Toate bune,
      Un nimeni

      1. Salut, Nimeni, apreciez că ai încercat să scrii un comentariu argumentativ, aproape aproape lipsit de agresiune. 🙂 Tehnic, așa este cum zici tu – pentru definiția familiei din Constituție, se vrea specificarea termenilor de ”soți”, cu toate că aceștia sunt DEJA definiți ca bărbat și femeie în codul civil. Discursul public, însă, nu este restrâns doar la acești termeni tehnici, având în vedere că oamenii fac referire și la întregul concept de familie, face referire la protejarea copiilor și așa mai departe. Precum stă scris și în inițiativa CpF, citez ”Familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie este singura relație interumană ce asigură mediul propice nașterii, creșterii și educației generațiilor viitoare.” Nu vorbește nimeni aici despre căsătorie.
        Buuuun. Sigur, de acord că nu trebuie să aibă implicații religioase – eu nu am întâlnit pe nimeni din sfera aceasta care să-și dorească o nuntă la biserică, dincolo de simpla recunoaștere a legalității căsătoriei dacă te-ai căsătorit în alt stat unde e legal, parteneriatul civil etc. Mai apoi, e dreptul Bisericii, dacă asemenea cerințe chiar parvin, să refuze – religia e cu o totul altă treabă decât statul, care trebuie să-și protejeze cetățenii săi indiferent de rasă, culoare, preferințe sexuale ș.a.m.d. Cât timp un legământ între două persoane de același sex e recunoscut legal ca drept, asta e tot ce contează – separare stat – Biserică.
        Legat de adopție – cred că judecăm prea aspru și etichetăm în necunoștință de cauză, părerea mea, ce ar face doi tați sau două mame cu copiii lor. O să o iau pe rând.
        1. Așa cum o femeie și un bărbat pot avea o perspectivă ”normală” asupra sexualității și copilul lor să fie homosexual sau lesbiană, este clar că orientarea din familia asta tradițională nu duce la aceleași rezultate. Repet, cunosc familii ”normale” și am prieteni și prietene gay/lesbiene, și nu înseamnă că nu au învățat că femeia și bărbatul sunt cei care se completează într-o uniune. Doar că n-a contat asta deloc – nu poți forța pe cineva să-și nege interiorul lor.
        2. Pornind deci, de la un asemenea raționament, nu înseamnă că dacă un bărbat cu un bărbat sau o femeie cu o femeie adoptă un copil și îl învață numai despre homosexualitate, copilul va deveni gay/lesbian, doar pentru că așa i-au zis părinții. E o logică dusă la absurd, ca să demonstrez un punct, spre că se înțelege.
        3. Vreau să-ți spun că din toate discuțiile mele avute cu gay sau lesbiene, niciodată nu am întâlnit pe unul/una care să spună că el sau ea și-ar crește copiii într-o anumită dogmă – adică cea care înspăimântă lumea, aceea a homosexualității – având în vedere că de cele mai multe ori, chiar ei au fost crescuți așa, și evident nu și-ar dori asta pentru copiii lor, adoptați sau făcuți, în cazul lesbienelor, prin inseminare artificială. Iar asta în cazul în care chiar și-ar dori copii – mulți nu vor asta, au nepoți, nepoate, și consideră că e suficient atât în viața lor.
        4. Cine poate spune cu desăvârșire 100% că un bărbat și o femeie au perspectiva corectă asupra sexualității? Tatăl poate fi un misogin desăvârșit, care să-și maltrateze soția, care să îi inducă perspectiva sexului violent, bărbătesc, asupra copilului. Un simplu exemplu care e o realitate. Sau poate fi o mamă căreia îi e rușine să discute despre sex cu copilul, și atunci acesta nu va cunoaște mare lucru, va face lucruri pe furiș etc. Astfel de comportamente mă împing să cred că perspectiva asta poate fi oricum, și că nu există o regulă. De altfel, am vorbit cu persoane gay care sunt oameni foarte faini, feminiști, și-ar educa atât băieții, cât și fetele, în legătură cu egalitatea de gen, fără să promoveze doar un singur ”adevăr”.
        5. Homosexualitatea, deși noi o vedem des ca două persoane de același sex împreună, are în componenta ei un set de energii – energia masculină și cea feminină, sau cumva, două opusuri care se atrag. Astfel, într-un cuplu homosexual, va fi cineva care va fi mai feminin/vulnerabil/blând decât celălalt, putând oferi, într-un cadru familial, o astfel de energie necesară dezvoltării unui copil.
        6. Merg mai departe și spun că acel copil oricum nu va trăi izolat. Va cunoaște prietenii de familie ai părinților lor (care pot fi tot homosexuali sau straight, nu are nici o treabă), poate avea mătuși, unchi, bunici, verișori, va merge la școală, va interacționa cu alți copii, și atât timp cât acest mediu este unul pozitiv, care încurajează întrebările, curiozitatea, care nu îngrădește și nu limitează, și mai ales, dacă acest mediu va fi unul de IUBIRE și deschidere… vreau să cred că acel copil va crește un cetățean bun pentru această lume, indiferent de orientarea lui sexuală.
        Toate cele bune și ție,
        ianca

      2. Salut! Dacă vrem să fim super tehnici, la referendum se dorește modificarea articolului 48 din Constituție. Articol al cărui prim alineat începe așa: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi…”, după care ești trimis la Codul Civil ca să înțelegi că soți înseamnă, de fapt, bărbat și femeie. Îți înțeleg poziția și argumentul, însă dacă ne apucăm să analizăm super tehnic, n-ai cum să spui că nu vorbim de definiția familiei, ci de căsătorie, că nu-i chiar așa. Asta, cum ziceam, tehnic vorbind.
        Altfel, aș fi apreciat foarte mult dacă nu m-ai fi numit analfabetă funcțional doar pentru că am decis să nu scriu un comentariu foarte argumentat și bine nuanțat pe un blog. Cu toate astea, să știi că dacă folosești ”panicat” cu sensul de ”neliniștit”, nu mă deranjează să-mi asum titlul ăsta. Chiar cred că sunt atât de multe aspecte ale societății românești care să ne neliniștească înainte de problema căsătoriei între homosexuali, multe dintre ele izvorâte chiar din sânul familiei tradiționale, încât referendumul mi se pare nejustificat.
        În altă ordine de idei, sentimentul meu este că referendumul are multe alte mize decât discutăm noi aici, dar asta e o altă discuție.
        Toate bune!
        Ioana

  2. Agree to disagree I guess.
    Rămân la convingerea că un copil crescut cu 2 părinți de același sex are mai multe șanse să aibă altă înclinație.
    La fel cum copiii cu părinți abuzivi au mai multe șanse să devină abuzivi/abuzați, etc.
    Da, sunt copii homosexuali crescuți în familii gay, dar sunt excepția. Refuz să cred că prin același principiu, cei straight din familii gay vor fi excepția, dar cu siguranță vor fi mai înclinați spre homosexualitate.
    _______
    Cât despre dogme care înspăimântă, cum ai zis tu, orice act sexual între persoane majore atât timp cât este consimțit și are loc în intimitate e fix alegerea și problema celor implicați. E ca religia, atât timp cât te face fericit și nu încerci s-o impui altora, poți să te satisfaci cu un cactus și să te închini la el după, să fii sănătos, nu mă afectează.
    ____
    Si eu am și prieteni și o mătușă homosexuali, fix același lucru le-am spus și lor despre copii când a venit vorba. E părerea mea și mi-o mențin. Drepturi infinite, exclus adopția.
    ______
    Toate cele,
    Tot nimeni

Dă-i un răspuns lui ianca Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *