Dacă tot e vineri, haideți să vă povestesc ceva drăguț, și să mai dau din casă, vorba vine! Ieri am fost invitată la un eveniment ”Living Library” (biblioteca vie) a unui proiect pentru liceeni, GROW. Eu am coordonat o ediție a acestui proiect în 2011, a fost minunat, am scris aici despre asta – ieri însă am fost invitată să vorbesc din experiența mea ca om, ca tânăr, prin ce am trecut, și cum m-am dezvoltat, dar și un pic din partea de blogger, ceea ce pentru mine a fost grozav! Mi se pare esențial ca tinerii de orice fel să aibă ocazia să interacționeze cu alți oameni ”mai mari”, nu ca ”oamenii mari” să le spună: ”nu faceți aia, aveți grijă la aia”, sau să-i judece, ci mai degrabă să-i inspire, să le spună că totul va fi ok până la urmă, să le mai liniștească anxietatea și temerile.
Am primit o întrebare despre care vreau să vă și scriu acum (am primit muuuulte întrebări faine, că sunt niște copii frumoși foc, oameni faini, dar am ales una pentru azi), și anume: dacă eu ca blogger nu simt că mă expun prea mult, că sunt vulnerabilă la picioarele cititorilor care îmi citesc viața, și de ce fac asta. Ba da, simt că mă expun, și că sunt ”goală” în fața oricui îmi pătrunde în minte (că voi cam asta faceți), dar sunt conștientă de asta, și e ceea ce vreau să fac (cu excepțiile de rigoare, desigur).
Mă ajută că nu scriu doar despre mine și experiențele mele, ci și despre alte lucruri mai ”obiective” (cărți, filme, sustenabilitate), dar în principiu, i-am răspuns fetei care m-a întrebat asta că dacă nu te expui într-un fel sau altul, nu te poți conecta cu oamenii, și dacă nu te conectezi cu ei, ai eșuat ca blogger – părerea mea.
Unii oameni se folosesc de muzică pentru a face asta, alții de artă, dans etc. Eu mă folosesc de mine și de cuvinte, că așa știu cel mai bine … blogul meu e mesajul meu către lume, și încerc să-l fac să fie unul bun. 😛 Chiar dacă mă mai enervez eu din când în când.
Așa că da, e nevoie de o parte umană acolo, să simți că DAAA, ȘTIU DESPRE CE VORBEȘTI pentru că ȘI EU am trecut prin același lucru, și ah, ce ușoară e viața acum că te înțeleg mai bine, parcă împărțim aceeași povară. De asta scriu unele articole mai ”personale” – ca să împart povara, să arăt că ”you are not alone in this”, și că până la urmă, toți suntem făcuți din același material, și toți purtăm armuri. Aspectul vulnerabilității depășește, evident, sfera blogging-ului și se aplică în orice din viață, cu oarecare măsură – nici nu sunt adepta ”să-ți povestesc toată viața mea în 5 min”, că uneori ce e prea mult, e prea mult, ca apa revărsându-se dintr-un pahar.
Chiar cred că dacă oamenii ar fi un pic mai atenți la ceilalți și nu și-ar considera ”vulnerabilitățile” ca ”slăbiciuni”, sau lucruri care îi fac inferiori, ne-am putea conecta mai ușor unii cu alții. Implică mult curaj, multă încredere în sine ca să te ”descoperi” în fața altora, și e un proces – cu unii oameni e ca și când te-ai cunoaște de-o viață și poți povesti câte în lună și stele, și cu alții nu vine chiar din prima, dar merită (dacă chiar vrem asta).
Da, sunt părți din mine pe care mi-e drag să le ofer, nu mi-e rușine să le dau dacă mi se cer, și nici nu aștept nimic în schimb, pentru că scopul e doar DARUL, nu și ”recompensa”. Nu e ca și când n-ar mai fi ale mele dacă le dau … e ca o fântână fără fund, vorba vine, o oază abundentă. Ca blogger, însă, simt că am și o misiune constantă: aceea de a nu repeta anumite faze, și de a crea lucruri noi, ca să nu plictisesc audiența, și asta înseamnă să mă angajez în activități/provocări de pe urma cărora să și pot extrage ceva. :)) Oricum viața mea e relativ dinamică, și să spunem că momentan mă descurc cu diversitatea, că dacă nu ar fi, nu s-ar mai povesti. Mai aștept invitații! 😛
Super fain suna si evenimentul, dar mai fain suna raspunsul tau la intrebare. Si eu imi pun problema asta si sincer mi-a fost foarte greu si imi va fi in continuare sa fac acele clipuri pentru carti deoarece simt ca ma expun mult mai mult. Dar cand imi zice cineva ca a citit o carte pe care am recomandat-o, merita tot efortul 🙂 Chiar m-am gandit la partea cu vulnerabilitatea cand ti-ai publicat acele exceluri cu planurile. A fost foarte curajos din partea ta, dar sa stii ca a avut un impact pozitiv: seara m-am pus si mi-am facut si eu un excel stufos cu ce vreau sa urmaresc anul acesta in progresul meu. So, thank you!
Ma bucur foarte mult 🙂 Si legat de videoclipurile tale… ti-am mai spus, mie mi se pare ca vorbesti foarte frumos, si avand in vedere ca nu multa lume face asta… de ce nu? Cu timpul, poate o sa devii creative si o sa le faci mereu din ce in ce mai bune! Spor in toate 🙂