Despre răutăți gratuite și femei

Cu toate conversațiile zilelor recente, nu aș vrea să mă arunc și eu în barcă, fiindcă barca plutește rapid pe un râu ce se termină într-o cascadă. Dar arunc o undiță. (apropo, scriind aceste lucruri realizez cât de des am folosit teme acvatice / submarine în articolele mele în ultimul an…)

De ce noi femeile suntem atât de rele unele cu altele? (unele, sau poate majoritatea, depinde de bula în care suntem) Îi lăsăm la o parte pe bărbați în discuția asta, deoarece e un alt subiect și vreau să mă concentrez pe relațiile dintre noi, comunitatea de sex feminin sau care se identifică în acest fel. Poate mi se pare mie, dar zău dacă nu simt uneori că fetele, femeile sunt atât de dure unele cu altele! Atât de critice, poate chiar … rele!

”uite cum se machiază aia”, ”uite ce poartă ailaltă”, ”te-ai îngrășat?”,”ai făcut burtică?”, ”ai coșuri pe față, nu te speli pe față?”, ”uite ce decolteu poartă”, ”uite ce obraznic se îmbracă!”, ”când faci copii?”, ”asta-i haină de la second??”, ce copil urât ai”. 

Acestea sunt comentarii primite direct (nu de mine, doar observate în Social Media de-a lungul timpului), că cele gândite și nespuse sunt mult mai multe, dar hrănitoare ale unui venin interior care nu ne face bine. Majoritatea sunt din partea femeilor. Cât despre fete, bullying-ul se întâmplă și la școală sau în afara ei, în ”gașcă”, cu o aparentă superioritate pe care nu am înțeles-o niciodată.

Și să nu credeți că sunt perfectă – și mie îmi vin astfel de gânduri. Uneori e normal…tindem să ne comparăm. Dar dacă nu am nimic bun de zis, încerc să aleg să nu zic nimic. E mai bine așa. Oricum ar fi fost o părere nesolicitată. Când vine vorba despre comportamente, e altceva. Dacă cineva nu e respectuos, sau jignește, sau e isteric sau creează panică… e total diferit să adresezi asta ca feedback. Dar nu prea ai ce să faci cu un feedback de genul ”vai ce acnee urâtă ai”. (sper că se înțeleg nuanțele)

Mai presus de asta, încerc să îmi schimb gândirea, să mă uit la mine. Să mă întreb cu ce sunt eu nemulțumită de mă deranjează ceva la o femeie afișată într-un anumit mod (pe stradă sau pe internet) – Oare sunt eu neîmpăcată cu feminitatea mea și consider că femeile dezbrăcate nu ar trebui să se afișeze așa? Oare nu sunt confortabilă cu propriul stil personal de critic ce văd? Oare nu am suficientă încredere în mine? De ce am un sentiment aiurea dacă cineva mă copiază? (gândurile sunt generale, nu neapărat izvorâte din exemplul meu) Fără să încerc să rezolv ceva la mine, întotdeauna va fi ceva care mă va frământa și mă va face să gândesc într-un anumit fel (negativ, deseori). 

Așadar… de ce suntem, totuși, atât de rele noi între noi? De ce ne invidiem, în loc să ne susținem? De ce ne bârfim, în loc să avem grijă una de alta? Nu e suficient că ne facem loc greu dând din coate și oricum suntem sub lupa continuă a standardelor bărbaților? Am mai scris despre asta, dar aș vrea să fim mai solidare una cu cealaltă. Și nu mă refer la solidaritatea ”e proastă/incompetentă, dar o susțin, că e femeie” – ci la unitatea de genul criticilor, comentariilor, bârfelor, prejudecăților și răutăților gratuite, săritul în ajutor. Una e să spui în față ce gândești cu prietenele apropiate, să oferi un sfat dacă ți se cere și să spui că ceva nu se potrivește, și alta să arunci cu noroi în persoane necunoscute sau chiar cunoscute, mai ales pe internet, ba chiar și în viața reală. Nu ajută pe nimeni! 🙂 

Iar pe cealaltă parte, pentru că mereu există și a doua perspectivă, mă bucur când văd femei care se sprijină una pe cealaltă, ele există, chiar și în online. 🙂 Doar hate-ul acesta gratuit îmi dă mie bătăi de cap uneori, când sunt martoră la el….Prefer să mă inspire succesul unei femei, decât să mă plâng că strugurii-s acrii pentru că eu nu ajung la ei. Poate chiar să mă ambiționeze să fiu și eu așa, dar în stil propriu. 

Dragi femei, unite obținem mult mai multe împreună, decât dezbinate, nu uitați! 🙂

4 comentarii

  1. Da e un subiect interesant, si pe mine ma macina intrebarea asta uneori si nu stiu daca o sa inteleg vreodata. E probabil o chestie de invidie. Istoric, am fost obisnuite sa fim in competitie una cu cealalta (pentru cel mai bun/bogat barbat, de care depindea traiul nostru) si e greu sa ne dezobisnuim. Ca si cum daca i-ar fi rau altuia, automat mie mi-ar fi mai bine.
    Si pentru ca multe (si multi) inca au ideile astea preconcepute bine inradacinate in minte, si le proiecteaza si asupra altor femei – si ele, ca toate celelalte femei, trebuie sa indeplineasca imaginea clasica a femeii, la casa ei, cu copii.

    1. Hmmmm zici tu ceva acolo, Andreea. 🙂 Nu zic ca si barbatii sunt rai, si au si ei chestia asta de invidie, dar zau din toate comentariile…limbile ascutite ale femeilor sunt!
      Probabil ca presiunea asta ne face sa ne tinem, inutil, atat pe noi cat si pe ceilalti, la niste standarde prea grele si obositoare. As vrea sa mai renuntam la ideile astea preconcepute. 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *