Crimele lui Grindelwald – o crimă într-adevăr

Dragii mei, cei care știți că sunt fan Harry Potter, și cei care nu, ați aflat acum, sper să-mi iertați cruda mică recenzie a celui mai nou film din universul magic, Crimele lui Grindelwald, văzut la Cinema City în formatul cel mai fain: IMAX! (mulțam fain :D) Sper să nu vă stric experiența… dar nu pot să nu-mi scriu impresiile aici, și eu de obicei chiar sunt indulgentă. Nu am fost la fel de entuziasmată să îl văd precum am fost la Fantastic Beasts, care mi-a plăcut mult, dar am mers cu gânduri nostalgice legate de retrăirea unor emoții.

Le-am trăit, dar nu așa cum aș fi vrut. Filmul este unul sumbru, mai puțin ”entertaining” decât primul, oarecum complex, dar care m-a lăsat cu un gust de bomboană cu o aromă de pământ de la Bertie Botts Flavour Beans. Încă nu m-am decis dacă îmi place că anumite tipare se repetă: Dumbledore neînțelesul care evită confruntările, dar îi trimite pe alții să le facă pentru el, și, magie!, ei acceptă, băiatul orfan care e folosit de alții, familiile de pur-sânge rele în care nu toți sunt răi, incompetența Ministerului și așa mai departe… Au fost câteva aspecte care mi s-au părut ”meh”, și oricât de fan aș fi, mi-e greu să accept că însăși JK Rowling a contribuit la scrierea acestui script. Adică scuze, nu poți să Apari la Hogwarts!! 

Știți cum e când mesteci o gumă și o scoți din gură să o întinzi? Dacă o lungești prea mult, nu mai e bună. Când mă gândesc că vor mai fi încă 3 filme din acest Univers magic … mă rog să nu le strice până la capăt cu povești inventate dubioase. 🙁 Aș vrea să explic, dar pentru că de obicei scriu recenzii spoiler-free, vă aștept în comentarii dacă ați văzut deja filmul. Încerc să am încredere cumva în proces, gândindu-mă că poate lucrurile vor avea mai mult sens mai încolo…adică e totuși JK Rowling, geniul care a creat Harry Potter!

dav

În altă ordine de idei, mi-a plăcut Johnny Depp ca și Grindelwald și m-a enervat Ezra Miller. Cred că rolul lui Grindelwald e bine asumat, dar Credence (Ezra) nu apare prea mult, deși povestea în jurul originii lui se învârte. Mi s-a părut ca un ”drama queen” omul. Poate nu îl înțeleg (încă) pentru că e un Obscurial, un element relativ nou introdus în ”Potterverse”. Și cum necum, se înfățișează băiatul în jurul lui Nagini, care e o Maledictus – o ființă umană blestemată să se transforme permanent în animal. Iar Nagini va deveni, mai târziu, șarpele lui Cap de Mort. În film, însă, face un rol minor, mereu înfricoșată, tăcută – nimic asemănător unei naturi de reptilă.

Elementele faine ale filmului sunt păstrate de Newt, candid și bun cu animalele magice ca de obicei, și de Jacob, același Încuiat simpatic tras peste tot în aventuri magice, total neînțelegând ce se întâmplă. Pe ici pe colo mai sunt detalii ce te fac să suspini după vremurile ”vechi”, și e frumos să vedem un pic și din Ministerul de Magie din Franța. Problema este că aceste lucruri nu sunt toate de substanță … adică povestea e cea care contează, și din păcate mi s-a părut cam slăbuță și trasă de păr.

Un alt aspect de remarcat este forma literelor din titlu – dar din nou, doar detalii care atrag atenția pentru a fi, sper, explicate mai târziu – o să observați forma Talismanelor Morții, Grindewald având deja ”The Elder Wand”.

Poza de mai sus nu este scenariul de la primul film, este cartea apărută ca ”extra” după cele 7 cărți din serie, alături de Quidditch Through the Ages sau Tales of Beedle the Bard (le am pe toateeee!). De aici, însă, izvorăște povestea lui Newt Scamander, un personaj oricum important și în acest film, un erou care îi face mândri pe Hufflepuffi, și pe care se bazează primul film. Am văzut ”character development” bun în personajul lui, asta am apreciat. Unele creaturi apar însă și din această carte (nifflerii adorabili, de exemplu). 🙂

Citisem un titlu de la The Atlantic cum că ”J.K. Rowling Enters George Lucas Mode With the New Fantastic Beasts Movie”, și adevărul e că și mie mi-a lăsat această impresie. Dar ”she did it again”, că oricum m-a lăsat curioasă și indignată pe unele aspecte pe care nu știu cum să le interpretez. Am citit comentarii ale fanilor pe cât am putut, de m-a durut capul. Nu știu cum o să fie, drumul e lung… dar oricum ideea este că nu aflăm foarte multe lucruri din Crimele lui Grindelwald. Doar ni se așterne ce va veni. Și eu … ce să zic. Aștept Crăciunul ca să mă apuc din nou de cărți. :)))))) Mi s-a făcut dor!

Convingeți-vă singuri, nu mă ascultați pe mine neapărat. Apoi, dacă vă doriți un loc de dat cu capul după film, vă aștept cu drag aici. :)) Ne sfătuim împreună! O zi…. Magică să aveți. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.