Retrospectivă 2016 și de ce #own2017

Dacă mă umilesc public o dată, de ce să nu o fac de două ori? :)) Așteptam de mult retrospectiva 2016, și mai ales a master plan-ului pe care l-ați mărturisit și voi deodată cu mine anul trecut… când pentru prima dată ”evăr” am încercat să-mi planific viața. Concluzii, reușite, eșecuri, și mai ales învățăminte, în rândurile ce urmează, în exclusivitate. :))

Mă amuză mult ce-am scris în 2016 când mi-am publicat ”planul”, pentru că încă cred în aceleași lucruri: dacă nu măsori ceva, nu există (și facem abstracție aici de concepte gen fericire, tristețe etc.). Așa că pentru mine, 2016 a reprezentat mai mult un ”benchmark” pe care nu l-am avut niciodată, un punct de plecare cu toate. Habar nu aveam până la 24 de ani ce înseamnă să îmi plănuiesc obiective personale pe termen scurto-mediu (un an… nu chiar așa scurt, nu chiar așa lung) și să mă țin de ele, să le observ progresul sau stagnarea, după caz. A fost un an al descoperirilor, al consolidării mele ca persoană (aș zice), unde am fost pusă față în față cu diverse situații care m-au făcut să mă îndoiesc de mine, și de cine sunt, ca mai apoi să merg în introspecție și să îmi reconfirm că I own who I am, cu bune și cu rele. (asta nu sună bine decât în engleză) Cred că e anul în care am mai pus o cărămidă la respectul și la iubirea de sine, și am împins un pic coarda limitelor auto-impuse de zona de confort.

20161124_131726

(poza reprezentativă a anului; am încercat să găsesc alta, dar tot la asta am revenit)

Înainte să vă spun ce-am reușit, la ce am renunțat, și unde am dat greș, vreau să menționez că am fost perfect conștientă că era posibil să apară schimbări neprevăzute, care să-mi ”strice” sau modifice planul, sau unele lucruri care să nu mi se mai pară relevante. Astfel, am ajustat planul, nu am rămas blocată în el, ce naiba. 🙂 Ori suntem flexibili, ori nu mai suntem. Așa că în final, sincer, am cam rămas doar cu chestiile esențiale, probabil doar cu cele cu care trebuia să încep! 😛 Dar e ok, așa învățăm.

Bun! La ce am renunțat?

-la lecțiile de suedeză pe Duolingo. Nu am vreme, nici măcar for fun. Eu trebuie să stau cu creionul și pixul ca să înțeleg chestii, nu să mă joc așa pe Duolingo, astfel că atunci când mi-am dat seama că îmi ocupă ore bune din săptămână, am pus cu roșu, că nu mai e valabil.

-la înot. Mi-am propus să merg de 75 de ori pe an, și am reușit să merg undeva până la 15. Deși știu că e benefic pentru sănătate, m-am plictisit înotând ca fraiera în bazin, sau așteptând după alți idioți să elibereze culoarele, părul mereu era ud că nu se usca bine de la clor, ajungeam la 12 noaptea acasă că pe la 10 și ceva era bazinul mai gol… am încercat, dar nu mi s-a părut un win-win suficient de bun pentru mine. Parcă mereu era ”ceva”.

-la Medium, platforma unde scriam în engleză. N-am vrut să accept resemnarea și am încercat să o tărăgănez, dar adevărul e că nu s-a mai putut. Deși am renunțat târziu, în Septembrie, am reușit să elimin un mare stres de pe capul meu. Din 50 de articole cât mi-am propus să scriu acolo în engleză, am scris doar 15 articole. Sunt relativ mulțumită, nu știu cum voi continua, dar mă bucur că ”I let go”, pentru că mi-am făcut multe mustrări de conștiință pe treaba asta… Cel mai citit articol scris pe Medium a fost, culmea, ultimul, adică ăsta.

-aparent voiam să aplic la Master anul trecut, dar nu mai țin minte de ce am trecut acolo Apply for Masters, chiar îmi doream asta? Wtf Anca? În fine, nu mai e valabilă deloc treaba, probabil că nu o să mai fac niciodată un Master, ceea ce e ok. Fata făr’ de Master. La reeditare, am realizat că am uitat complet că mi-am făcut evaluarea de 6 luni, unde explic toate treburile astea. :)) Măcar bine că sunt consistentă, n-am scris nimic ce nu e și acolo explicat exact așa. Mna, ce minunăție de fată…

Ce nu mi-a ieșit așa bine?

-Păi dintr-una, s-au rupt mai multe – am stat pe tușă cu niște probleme mari de sănătate cam vreo 2 luni, de când m-am întors din Olanda, până la jumătatea lui Septembrie, așa că nu am fost în concediu unde trebuia să mă duc, nu am ajuns nici în Franța cum am scris anul trecut, și categoric nici nu m-am mutat la București (pe bune, mi-e greu să percep faptul că am vrut asta în 2016 la un moment dat).

-Așa că în loc să biciclesc 1000 km cât am vrut, am putut doar 710 km… cam puțin, dar sunt fericită că am reușit să fac 80 de km într-o zi dus-întors până la granița cu Serbia astă vară, și aia chiar a fost o treabă faină.

highlight2

-Din 100 de km, am alergat doar… tobeleeeee… 18 km! :)) Am explorat diverse strategii, mi-am luat papuci confortabili, cu care să alerg, și astea mi-au ajutat, dar târzii au fost aceste revelații, pentru că mi-am căutat multe scuze ca să nu fac asta. Simplul motiv că nu îmi place…

-În loc să-mi înjumătățesc consumul de carne, l-am redus doar la 63% (adică într-un an, 37% din zile nu am mâncat carne). Cel mai rău a fost în cele două luni din vară, și acum de sărbători, când în Decembrie nu am mai ținut cont (mi-a fost LENE). E o chestie fascinantă și obiectivul ăsta, cum m-a împins să caut alternative, și chiar să le găsesc. 🙂

-De cărți știți deja cum am stat, am citit doar 22 din 60. Trist, trist, trist, dar nu iremediabil.

-M-am uitat la filme, dar n-am ajuns la nr. 100 (inițial, resetat la 50, pe care l-am depășit), și nici nu am văzut tot ce voiam, și mi-am dat seama că mai bine scăpam și de obiectivul ăsta … mai mult mă încurca. Totuși, am văzut mai multe filme românești decât în 2015, și o să continui să fiu cu ochii pe cinema-ul românesc și în 2017, dar mai mult voluntar decât cu un anume scop numeric. 🙂

-Și, în mod clar, nu am economisit nici un ban. 😛 Am trăit, cum s-ar zice, de pe o lună pe alta! :)) Sau de pe două luni pe a treia, când călătoream!

Bine bine… dar am reușit naibii ceva anul ăsta? :))) DA!

-Overachiever pe cât am scris cu blogul – 103 articole din 100 stabilite! E singura chestie constantă și 98% disciplinată pe care am realizat-o anul acesta, de care sunt foarte mândră! 🙂 Sper că v-ați bucurat și voi de ce am scris anul ăsta, așa cum m-am bucurat și eu, și cum mi-a făcut și mie plăcere să scriu. Am cumpărat domeniu propriu, dar n-am trecut încă pe el, urmează curând! 🙂

-Am mers, mai puțin cu pauza de vară, repet, constant la Zumba!

-Am început un dans nou, Zouk-ul brazilian, de care m-am îndrăgostit.

-Am descoperit Yoga, și îmi place enorm de mult, abia aștept să vă scriu impresii după minim 3-4 luni de Yoga mai frecvent. 🙂

Am văzut Olanda de 2 ori, am fost în Barcelona, și astfel am bifat 2 locuri noi în care nu am fost niciodată, și care m-au fermecat. (chiar dacă Barcelona nu era în plan :P)

Am reușit să mă întorc în Beirut și să mă văd cu prietenii mei dragi! Mi-am stăpânit bine dorul 🙂

img-20160523-wa0006

-Un pic în afara contextului, dar … am petrecut un weekend fain la Arsenal Park, unde am făcut cunoștință cu atacul de panică 😛 Oricum zona de confort mi-a fost provocată îndeajuns de bine în 2016, Arsenal Park a fost o surpriză, nu mă așteptam să îmi fie așa frică! Dar a fost bine, foarte bine. Tot un weekend frumos am petrecut și în București, unde am vizitat Centrul Green Mogo, o casă verde, și niște oameni curați, inspiraționali. 🙂

-Tot în afara contextului, dar trebuie să zic: am definitivat că nu pot să nu fiu roșcată (după ce am început anul brunetă/negru), că asta e culoarea mea care mă reprezintă și basta! 🙂

Am fost la concertul lui David Gilmour la Viena, așa cum mi-am propus, și a fost unul din cele mai minunate lucruri pe care le-am făcut anul trecut!

highlight3

-Poate nu e măsurabil, dar mi-am confirmat că iubesc ceea ce fac, și că domeniul sustenabilității e unul ce mă interesează ca perspectivă de carieră. 🙂

Așa că vedeți voi … 2016 chiar nu a fost un an rău. Au mai fost lucruri pe aici pe colo, dar mai păstrez o doză de mister și pentru mine. 🙂 Lucruri care m-au făcut să zâmbesc, să visez, și apoi să mă dezrobesc de vrajă, lecții de curaj, uimire, rușine… de-astea. Amintiri interesante…ca anii care pun întrebări, și anii care răspund la întrebări.

Câteva lucruri pe care mi le-am notat ca și lecții în fișierul de 2016 sună cam așa (adresate mie, vouă, cui îi place, că le-am scris așa cum mi-au venit procesate, și dacă unele se repetă, păi repetiția e mama învățăturii):

  1. Ce poate fi mai bine / De ținut minte

-Am nevoie de și mai multă disciplină / constanță în ceea ce fac. Un motiv pentru care asta a fost delăsătoare în 2016 a fost că îmi doream, poate, prea multe.

-Ceea ce mă duce la: dacă vrei să faci prea multe lucruri deodată, ori ajungi să nu le faci, ori să le faci pe jumătate.

-Să spui NU din când în când… e ok să fii ”a yes person” și ”a no-person” când simți că e nevoie.

-Înotatul nu-i de mine momentan.

-Nu cumpăra prea multe cărți pe care mai apoi nu ajungi să le mai citești.

-Planifică bugete, și cheltuiește mai chibzuit…

      2. Ce a mers bine / Lecții:

-Să-mi creez mediul și ustensilele de care am nevoie să reușesc (e.g. dacă vreau să alerg, să am pantofi buni de alergat, asta funcționează pentru mine, de exemplu)

-Yoga ar trebui să fie practicată mai des, și cumva integrată ca stil de viață, pentru că ajută foarte mult elasticitatea corpului

-Prioritățile se schimbă, și planurile se pot schimba corespunzător, fără a deraia mult de la traiectoria setată inițial. Asta e OK. Nu panică.
-Sănătatea e grav subestimată

-Rezervările timpurii sunt DE AUR (ele sunt secretul tuturor călătoriilor mele :P)

-Când simți că îți vine să fugi, mai stai un pic. 🙂 Adică exact când simți că ești la limită, mai rabdă un pic, și vezi ce se întâmplă.
-Existența unui plan de bază: ce nu măsori, nu există.

-Lasă-te purtat de val, să iei decizii spontane, condimentează de minune ”planul”
-Învățătorii (profesorii, instructorii etc.) contează mai mult decât 50% în orice

-Descoperă ce naiba îți place în viața asta 🙂 Eu am descoperit că îmi plac creveții, ardeii, sparanghelul, avocado, brânza gorgonzola, și orezul cu lapte… asta doar în 2016, și doar dpdv culinar, că mai sunt și altele… și închipuiți-vă că mie astea nu îmi plăceau DELOC înainte.

-asta am scris-o în engleză, că așa mi-a sunat mie bine: Walk this Earth like you know what you want, even if you don’t.

De aici ideea și hashtag-ul pentru 2017, ca motto, #own2017. O să fac 2017 un an fain, pe cât îmi stă în putere, în care JOY este alt cuvânt cheie, unde mă bucur de viață, de ce experimentez și trăiesc, în care mă minunez și privesc curios la lume.

highlight1

2017 va fi o continuare mișto a lui 2016, cu un focus un pic mai accentuat acum că am eliminat ”zgomotul” (cărți, biciclit, alergat, yoga, zumba, zouk, călătorii, înjumătățit consum de carne). Sunt obiective mai restrânse, un pic ajustate, dar acum că am acest punct de pornire numeric din 2016, o să îmi fie mult mai de folos să mă ghidez pe acest drum, și să compar progresul (inclusiv lună de lună, mi se pare grozav). Din nou sunt conștientă că e posibil să apară lucruri neprevăzute, dar deja planurile mele se îndreaptă spre adoptarea / dezvoltarea unui anumit stil de viață, chit că sunt planuri pe „ani”, ele vor curge unul dintr-altul. Nu e excelent? Ba este!

Și dacă aveți impresia că nu mă las în vâltoarea vieții, vă înșelați! Nu mă lasă ea! 😛 Iar eu, o rebelă, nu pot să fiu, dacă nu încalc un pic regulile, dacă nu fac vreo prostie, sau dacă nu iau o decizie nebunească și spontană. Combinația asta de „tehnică” (deci plan, commitment etc.) și ”neașteptat” mi se pare, cel puțin pentru mine, momentan, rețeta perfectă pentru ce vreau și am nevoie în această perioadă. 😀

Faptul că scriu aici pe blog despre aceste lucruri și îmi dau ocazia să le procesez și să îmi urmăresc din când în când firul gândirii mi se pare iar un alt instrument superutil în dezvoltarea mea continuă, și în procesul constant de ”self-awareness”. Chit că pe voi poate nu vă ajută așa mult, eu sunt fascinată mereu când mă recitesc… și îmi imaginez peste 2-3 ani oare ce o să gândesc? Și o să mă întorc la această retrospectivă și o să zâmbesc, că sigur sunt o naivă și nici n-am idee ce mă așteaptă. Dar te pup, Anco din viitor, așa să știi!

Nu vă mai pun din nou screenshot cu tabelul din Excel că arată aproape exact la fel ca anul trecut, cu partea de monitorizare tot pe luni, săptămâni, zile, și apoi total pe trimestru… și așa. Nu pot să zic decât #thankyou2016, și #own2017.

Apropo, dacă aveți vreo întrebare legată de orice punct de-aici, shoot. Eu ajut pe oricine vrea cu mare drag, dar numai dacă vrea. 🙂 Nu pretind că știu totul, dar mereu am zis că dacă cineva vede în mine/ce scriu/ceva personal al meu un lucru care îl poate ajuta, eu îl voi oferi cu drag, necondiționat.

0 comentarii

  1. Spor la tot ce iti propui in 2017 Anca, :)! Oricum, 2016 pare sa fi fost chiar productiv, macar sa fi realizat si eu vreo 40 % din tot ce am visat…

    1. Draga Georgiana, multumesc mult pentru comentariu si imi cer scuze pentru intarziere – a fost destul de productiv, dar sa vedem 2017 cum va fi!
      Nu-ti face griji, poti oricand sa te apuci sa realizezi din ce ti-a mai ramas de visat 😛
      P.S. Am uitat complet sa iti raspund la comentariul legat de articolul cu educatia sexuala in scoli. Acum am realizat..

  2. Foaaarte frumos ai scris! Asa-i ce fain e sa iti placa mancaruri si alimente pe care inainte nu ai fi conceput sa le mananci? Eu sunt asa cu sushi, masline+uleiul aferent, ciuperci si multe altele. Din 2013 de cand nu mai mananc carne imi plac la nebunie toate legumele si fructele. In alta ordine de idei, imi place foarte mult analiza facuta asupra lui 2016 si cred ca a fost un an foarte bun si de calitate. Iti doresc ca 2017 sa fie cel putin la fel de bun si sa reusesti sa atingi cat mai multe obiective sau sa le „let go” fara strangere de inima. Si multumim pentru toate articolele frumoase si super bine documentate.

    1. A trecut exact o luna de cand mi-ai scris comentariul asta frumos si eu acum iti raspund abia. I’m on a spree!! 🙂
      Multumesc mult, Simona, intr-adevar, ma surprind cu gusturile nou descoperite! Si eu mananc mai multe legume (ca fructe mancam si inainte) acum decat inainte, dar nu neaparat pentru ca am incercat sa imi injumatatesc consumul de carne. A fost doar un alt timing, o decizie de a-mi orienta altfel stilul de viata. Cred ca sunt pe drumul bun 🙂
      Cu carnea insa o sa am probleme o perioada, pentru ca eu cum sunt anemica, am un deficit cam mare de fier, si toti medicii pe care i-am intalnit pana acum mi-au spus acelasi lucru: sa consum carne, mai ales rosie (vita). Fix cel mai mare contribuitor din sfera agriculturii la emisiile de metan 🙂 Si din pacate suplimente nu vreau sa iau, am mai luat pe parcursul vietii, dar nu ma simt confortabila cu ideea.
      Recent am fost operata, si pentru ca hemoglobina mea era foarte scazuta (nimic surprinzator), inainte sa ma opereze a trebuit sa stau sa-mi faca transfuzii de sange si plasma ca sa rezist operatiei. (si timpul asta de asteptare in sine a fost destul de riscant…) Deci momentan … va trebui sa incerc sa impac totusi si capra si varza.

  3. Hehe! Uite cine mai scrie încă! Ma bucur sa vad ca ești bine și „la bătrânețe”. Take care and #own2017

      1. Nope, nici pe departe. Te-am descoperit prin 2010, o idee mai bruneta, o idee mai copil, o idee mai pictată, al naiba de încântată de prima geaca de piele. Era un cerc… Tu, Iulia, subsemnata (ea te-a corupt cu yoga?), altu, carbonar14, doxatul, etc.
        Cu unii am mai ținut legatura o vreme, cu alții nici nu știu cum s-a rupt.
        Anyway, ma bucur ca ești bine, un an așa cum ți-l dorești.
        P.S. Și 3 linkuri să între în moderare http://www.ro.ro http://www.ro.ro http://www.ro.ro http://www.ro.ro

        1. Cât de demult pare 🙂 Ca într-un vis. Țin minte. În afară de Iulia, nu mai țin legătura cu nimeni. 🙂 Sper și eu că tu ești bine, și un 2017 frumos asemenea 🙂

Dă-i un răspuns lui ianca Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *