Brrr !

Azi am urmărit, întâmplător, când am ajuns acasă, un documentar pe Discovery History. Era despre Ludovic al XI-lea şi fuga lui din ţară. De fapt a fost o tentativă, pentru că nu i`a reuşit din cauza …. Trădătorilor. Mă cutremur când mă gândesc la TRĂDARE. După părerea mea, e unul din cele mai josnice şi demne de dispreţ acte de pe faţa Pământului. Cât de vierme poţi să fii să îţi vinzi propriul rege sau propriul popor ? Aici mă refer la ce văzusem în documentar, dar oricând poate fi generalizată toată chestia asta. Să fii trădător, traitor în engleză sau traître în franceză !… ajung din nou la paranoia mea că nu te mai poţi încrede în nimeni decât în propria persoană !

Decădere morală, trădarea şi masca prefăcută pe care o poartă unii şi alţii sunt demne de tot dispreţul. Adică tu îi încredinţezi un secret, să zicem, unui prieten. Poate fi şi cel mai bun prieten, asta nu îl absolvă de a comite actul trădării. Şi el se duce şi spune lumii întregi sau te vinde pentru cine ştie ce favoruri de orice fel, pentru o informaţie privată şi poate intimă ?! Ce pisici ?! Da, o să`mi spuneţi că asta se practică de secole. Nu contează, e foarte urât că se întâmplă şi că s`a întâmplat aşa ceva ! E clar că cinstea şi onoarea nu îşi mai au locul printre valorile cultivate de societatea din ziua de azi … îmi vine să scuip când aud de mojiciile comise de oameni ingraţi, mişei şi fără scrupule. Cred că mai bine mor decât să trădez vreodată pe cineva. ( chiar nu îmi e frică ) E clar: unii n`au principii deloc. Şi dacă trăiesc înconjurată de astfel de oameni, mă întreb: cum o să răzbesc eu în viaţă cu sistemul ăsta ? Hmm … în nici un caz cedând.