Mai codașă de data aceasta, dar tot cu aceeași misiune, în sfârșit vă povestesc un pic de ce mi-a plăcut atât de mult nu doar filmul Infinity War, dar și despre experiența cinematografică trăită vizionându-l în Amsterdam.
Am ales să merg cu prietena mea Andrada într-o locație mai deosebită să vedem Avengers, și anume în teatrul cinematograf Tuschinski, o clădire veche de aproape 100 de ani, în stil art deco și art nouveau, la fel de frumos în exterior precum e și în interior. Nu m-am așteptat să fiu gură-cască, drept e, dar am fost. Teatrul este ”exquisite”, cum zice englezul, și e cel mai frumos loc în care am vizionat vreodată un film. Constant mă minunam de cât de elegant și superb era totul, de la cele mai mici detalii, de la scaunele roșii, luminile de pe coridoare, până la cele de anvergură, precum tavanele sau covoarele. Dacă vreți să vizitați Amsterdam, și stați mai multe zile, vă recomand această experiență, e într-adevăr unică.
Acum, înainte să povestesc despre Infinity War în sine, trebuie să vă spun două lucruri: 1. De fiecare dată când am văzut trailer-ul, mă treceau fiori și aveam un ghimpe în stomac, mi se părea că lucrurile devin serioase și ireversibile. 2. Frica mea era că o să-l omoare pe Captain America. Oh, măcar de-ar fi fost așa …
Am fost plăcut impresionată de seriozitatea Avengers: Infinity War. S-au dus vremurile cu glume de supereroi proști, de data asta inclusiv Star Lord din Guardians of the Galaxy a avut un rol mai matur (de pe la jumătatea filmului încolo, mai degrabă). Adică erau câteva poante, dar parcă râdeai așa, cu jumătate de gură. Reprezentarea eroului negativ (Thanos) a fost excepțională, din punctul meu de vedere, am putut să îl cunoaștem și noi, în sfârșit, în deplinătatea puterilor sale. Mi-a plăcut că a fost (este) un adversar pe măsură pentru Avengers, nu orice dușman slab sau de neluat în seamă. Thanos și chiar și copiii săi care au venit să se lupte au adus partea negativă la un alt nivel în seriile de film Marvel.
Îmbinarea de actori și povești nu mi s-a părut ”prea mult”, dimpotrivă, mi-a fost mai mare dragul, cumva, să-i văd pe toți în același film, și interacționând în diverse ocazii. Am fost supărată de rolul lui Vision, mi s-a părut, sincer, că a fost cam inutil – constant mă întrebam Ce naibaaaaaaaa. Eh, am trecut și peste asta. Și apoi, la acel final groaznic, la început nu am realizat exact ce s-a întâmplat. Dar apoi … am înțeles, și m-am emoționat toată. Nu îmi venea să cred.
Câteva zile după film am tot dezbătut ideile și cum și de ce și woaaaa. Teorii sunt multe, mai ales ținând cont că aceasta e Infinity War 1 … deci sigur urmează și alte filme, mai ales că Spiderman doar ce a reînceput, Black Panther a avut atâta succes și .. ar fi culmea să nu vină cu o scuză foarte bună de a-i aduce înapoi pe câțiva dintre ei… dar fără a-i face caraghioși pe cei de la Marvel că omoară lumea și apoi o reînvie cât ai pocni din degete (m-a durut să scriu asta) numai pentru a crea dramă. (ceea ce oricum au reușit) Poate se vor folosi de ”the Soul stone”? E singurul lucru care nu știm ”exact” ce face, având în vedere că Thanos nu a folosit-o niciodată. Dar dacă are legătură cu sufletele, sigur poate face ceva în această privință.
În orice caz – în sfârșit un film care nu are happy ending! Deși am fost tristă, totuși, m-am bucurat de fiecare moment din film, care a fost bine construit și echilibrat, iar efectele și ele construite pe măsură. Deși sunt fan ”să câștige cei ce luptă de partea binelui”, câteodată … e interesant cum câștigă și ”răul”. Deși Thanos nu e rău în sine neapărat, aș zice, nu mă înțelegeți greșit – dar cumva cred că reușește să ajungă la public prin exprimarea viziunii sale, a punctului lui de vedere – echilibrul din Univers. Cel puțin mi s-a părut o teorie plauzibilă a părții „rele”. Da, un film bun cu supereroi, conchid.
Așa că momentan așteptăm curioși care-i treaba cu Captain Marvel și ce rol va avea în poveste, următoarele filme din Univers, și pe lângă asta, în funcție de ce titluri și actori vor anunța pentru următorul film … poate că o să ghicim una-două. Până atunci, vedeți că săptămâna aceasta apare Deadpool – măcar la ăsta sigur râdem. O săptămână faină vă doresc!
