Aua!

Mă gândeam zilele acestea și vorbeam cu cineva despre asta ( cred că cu mama, și îi ziceam ce idee bună de a scrie pe blog ) că prefer durerile spirituale în locul celor fizice.

Sincer vă spun că nu suport să mă simt rău, să tușesc ca un măgar, să mă doară spatele, capul ( migrenele mele sunt groaznice, am avut meningită când am fost mică ), să am vânătăi, na, ați înțeles ideea. Pur și simplu îmi displace să am o stare de sănătate proastă, pentru că îmi piere tot cheful și nu sunt la înălțime, chiar îmi afectează comportamentul, performanța.

De-asta spuneam că mai bine îndur răni emoționale, care într-adevăr sunt dureroase, recunosc, decât din cele fizice. Am trecut prin destule până acum, probabil că voi mai trece, mă simt capabilă să afirm asemenea lucruri. Numai că e ceva ce nu pot avea niciodată, dar zic și io ca tot omu 😀 Poate o să ziceți că cine știe ce ”superioară” mă cred, dar vă asigur că orice îmi atinge corpul și mă face să sufăr, îmi schimbă modul de a fi mai mult decât ceva sentimental – pentru că sentimentalul îl pot ascunde, îl pot uita o vreme, în fine, pot jongla cu ce vreau să arăt. Dar fizic ? Bine că nu sunt o văitătoare, în rest … pacoste pe capul omului. ( bine, acuma nu vă gândiți că la orice atingere sau ceva, urlu ca din gură de șarpe, dar ca idee generală )

E posibil să fiu o găină fricoasă, ori o ”răsfățată”, dar așa simt eu, zău! Poate greșesc și odată o să ajung la concluzia că mai bine mă biciuiește cineva de 1000 de ori pe spate, decât să trec printr-o cutare stare psihică/sufletească. Who knows ? Deocamdată … să se consemneze ce am scris aici!

P.S. Sunt în tentative de revenire, fiți înțelegători :))

0 comentarii

  1. „Sunt în tentative de revenire, fiți înțelegători”

    Tocmai pt ca presupusesem deja (dupa subiectul articolului si dupa modul in care l-ai abordat si l-ai tratat) ca esti prada unei stare de boala (sau – mai probabil – de convalescenta) CHIAR FUSESEM intelegator si n-am remarcat in mod prea caustic exprimarea (nu chiar in cea mai fericita formulare) „…cred că cu mama”.

    Si DA, (din pacate) stiu si eu („pe propria piele”) cam cum sunt afectate performantele personale momentane (fizice, psihice, intelectuale etc) de o stare ceva mai severa de boala fizica – chiar daca nu este vorba neaparat de vreo boala grava, care sa dureze mult timp, sa solicite (pt vindecare) mare consum din resursele organismului si/sau sa lase sechele.

  2. Hey, cred ca stiu reteta perfecta pentru tine Mai, utie cum pot baietii astia sa dea sfaturi fara sa fie intrebati :)) Stiu, mi-au zis-o de unmilion de ore cine a avut de zis, dar totusi zic ca ar fi o experienta faina sa faci bxo sau karate sau ceva in genul. Sport = sanatate si apoi mai primesti cate un pumn in fata. Probabil ca nu o sa te mai supere asa d etare durerea fizica.

    Oricum, nimanui nu-i place sa fie bolnav. No way.

  3. Eu iti doresc sa te refaci rapid. Si-ti mai doresc sa nu ai parte de prea mari dureri, de nici un fel! Adevarul este, insa, ca cea mai mare durere e aia pe care o avem in momentul acesta!

  4. Insanatosire grabnica! 🙂
    Eu n-am trecut prin dureri fizice mult prea groaznice de care sa-mi amintesc, asa ca e greu sa spun pe care le detest mai mult (cele fizice sau cele spirituale) 😀 Racelile nu ma prost-dispun chiar asa, mai mult ma molesesc…

  5. Draga Misce, ma bucur ca iei in calcul(tot mai serios) ideea revenirii pe blog. 🙂 Uneori suferinta fizica se poate trata cu pastile, insa ranile emotionale pot afecta profund psihicul nostru, lasand urme pe viata sau pe perioade mai lungi de timp. Ma gandesc in primul rand la depresiile care pot lua nastere in urma unor astfel de traume. Depinde foarte mult si cat de sensibila e persoana respectiva, pe mine, de exemplu, ma doboara rapid orice tip de suferinta(nu conteaza natura ei).

  6. Misce, se vede si din modul tau de a fi ca esti o fire echilibrata emotional, pari a fi stapana pe ce simti, cum spuneai si tu, probabil pentru ca ti-e oarecum mai usor sa jonglezi cu trairile interioare. Spre deosebire de durerea fizica, anumite dureri sufletesti pot fi, uneori, ,,amanate”.

    Eu cred ca fac fata cu brio si durerilor sufletesti (in ideea ca desi le simt foarte intens, pot sa trec peste mai usor decat majoritatea celor din jurul meu, am invatat sa fiu un manager eficient cand vine vorba de ele :)), dar si celor fizice, caci am avut parte de cazaturi si lovituri periculoase, si de alte dureri cauzate de diverse probleme de sanatate destul de intense si probabil limita mea, nivelul de toleranta a crescut nitel in urma experientelor neplacute :))

    Speram ca tentativele sa-ti reuseasca, asa incet si sigur 😀

  7. Si eu sunt ca tine 🙂 .Nu suport sa fiu bolnava, sa nu ma pot ridica din pat, sa stau cu servetele non-stop langa mine, sa beau ceai (pe care oricum nu il simt) si descrierea poate continua.E oribila orice durere fizica.Daca stau bine sa ma gandesc, urasc momentele cand imi amorteste mana …sau piciorul sau atunci cand dintr-o data se gandeste carcelu sa apara….:(((.

    Dar indiferent cat de groaznica e durerea fizica….sunt de parere ca durerea spirituala le intrece pe toate 🙂

  8. nu zici rau ce zici, durerile meta-fizice sa le numim aici, sunt relativ mai usor de controlot, te incordezi indeajuns, le bagi intr-un sertar si iti vezi de drum 🙂 asta pana cand izbucnesc daca nu sunt tratate 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *