20…peste 46 de ani

Astăzi vreau să-mi imaginez ceva, dar nu știu ce ! Pur și simplu doresc să mă duc într-un loc fain sau să fac ce vreau sau să mă pun într-o situație în care să fac ce vor mușchii mei ! Mă gândesc, mă gândesc în timp ce scriu … ce să am, puteri ? Să pot îndeplini dorințe ? Să petrec ultima zi pe Pământ ? Hmm … mi-ar plăcea să mă văd la 65 de ani. Gata, asta e ! Ah, pot, pot, pot să visez un pic ? Mulțumesc. 😀

La 65 de ani promit că o să fiu o femeie în vârstă atrăgătoare și nu o babă. Și pentru că îmi închipui, totul o să fie roz în această călătorie ”futuristă”, pentru că, evident, îmi doresc numai binele. Așa că pentru unii ar putea fi prea plictisitor, so get out, out out ! ( după cum observați, îmi place să repet cuvintele )

Să zicem … 11 noiembrie 20..peste 46 de ani. :)) O să mă descriu din exterior. Deci Anca se trezește de dimineață în casa ei spațioasă din Noua Zeelandă, își sărută ușor soțul în somn ( care nu sforăie, în 20..peste 46 de ani se va fi vindecat această ușoară deformație a sistemului respirator ) și coboară scările spre grădină, vrea să se bucure de soare ( da, știu, e și 11 noiembrie și e și soare – HELLO, suntem în imaginația mea ). Într-un capot de satin albastru, Anca se așează pe un șezlong, își întinde somnoroasă mâinile în sus, cască prelung și ia o revistă de pe măsuța alăturată – o revistă financiară, ajunge la primele pagini, își citește cu mândrie ( dar și cu plictiseală – a treia oară în 10 ani ) numele în lista laureaților pentru ”Oamenii de afaceri ai anului și noile lor modele economice” – gala e săptămâna viitoare, dar până atunci … își zice la mulți ani și își bea milkshake-ul cu cafea și cacao, preferatul ei, inventat de ea la 19 ani. Apoi își aduce aminte cu nostalgie de anii de facultate, studentă premiantă, anii eșuați și câștigați în tinerețe, voluntariatul, experiența minunată în AIESEC, cum a plecat în eXchange în Tasmania, apoi în Brazilia, angajarea la PriceWaterhouseCoopers, firma visurilor ei, cum au trimis-o în Noua Zeelandă, cum și-a întâlnit marea iubire, prima afacere, schimbările în bine, ehei și încă mai câte. ”Draga mea, ai avut o viață extraordinară, îți poți închipui așa ceva ? Exact cum ai vrut !”, își spuse Anca în dimineața aceea. În acel moment îi alunecă de pe picior materialul de satin, dezvăluind o piele … eh, nu atât de tânără pe cât ar fi vrut ea. ”Măcar mai am părul meu fabulos și ochii încă îmi strălucesc – e ceva!” constată eu-l meu la 65 de ani.

Anca privește acum în jurul ei. Minunata casă ce o înconjura, locul unde se afla ( Noua Zeelandă, să nu uităm ), familia pe care o avea, iubirea ce îi era oferită de către toată lumea, cu drag, schimbările în bine reușite de-a lungul celor 65 de ani, oamenii cărora le-a fost mentor, proporția de fericire și optimism pe care o împrăștia cu succes în jur … da, era cu adevărat mulțumită de viața ei, împăcată cu sine. Senină, se duce în camera special amenajată amintirilor, și răsfoiește cu drag albumele de liceu, cu dedicații de la colegii ei, se întreabă ce mai fac, râde la imaginea ei de bețivă de la banchetul mic, apoi se uită la toate insignele și ecusoanele, precum și la tricourile atârnate pe perete, simbol al participărilor numeroase la organizarea diverselor evenimente, observă cu încântare fotografiile în rame mari în țările în care a fost și i-a plăcut foarte mult, cu tigrii în Thailanda, cu pastele aburinde din Italia, castelele de pe valea Loarei … dar atunci intră X ( evident că habar n-am cum o să-l cheme pe viitorul meu soț ) în cameră, cuprinzând-o ușor pe Anca de mijloc și sărutând-o pe frunte, urându-i la mulți ani. Ah, la 70 de ani X era încă un bărbat grozav, culmea, fără pic de început de calviție, cu mirosul lui specific bărbătesc care o înnebunise pe Anca încă de prima dată când s-au întâlnit. Ce, credeți că nu mai poate exista iubire la 70 de ani ?! ”Nostalgia ?” întreabă X. ”Da, dar și satisfacția. Mă întreb câți oameni au avut și au o viață ca a mea. Nu crezi că e păcat faptul că ei s-au concentrat doar pe lucrurile urâte, ignorând partea frumoasă a vieții ?” ”O, ba da, și chiar mă bucur că m-ai convins și pe mine de asta. De fapt, Anca, vreau să-ți mulțumesc pentru că ești o soție frumoasă și elegantă, cu care încă pot trăi pasional relația, ești o mamă și o bunică fenomenală, o femeie în adevăratul sens al cuvântului. Mulțumesc pentru că în anii aceștia m-ai sprijinit și iubit necontenit. Te iubesc, Anca !” ( moment lacrimogen, sentimental, telenovelistic etc. – mai e nevoie să repet că ne aflăm în imaginația mea ? mă rog, sunt sigură că mulți au renunțat deja de ceva timp să mai citească 😛 ) Sentimentul ce o umple pe Anca în acel moment e de nedescris. Coboară împreună cu X să ia micul dejun.

Surpriză ! Sub farfurie găsește un plic. Se uită suspicioasă la X, care-i zâmbește șiret ( ah, zâmbetul ăla al lui ! ). În plic găsește două bilete de avion pentru una din puținele locuri de pe această lume în care nu a ajuns: Ecuador. X știe că fiind ocupată cu nunta nepoatei sale și cu deschiderea unei noi fundații pentru îndeplinirea viselor oamenilor în Vietnam, a lăsat puțin deoparte călătoriile exotice. Așadar … ce cadou mai potrivit pentru vârsta de 65 de ani ? Însă până atunci … deja de la 10 dimineața încep să sune telefoanele cu urări de la mulți ani. Mama și sora ei, nepoatele ei, prietenii mai vechi, angajații, mulți copii, alte cunoștințe etc etc.

De ziua ei, ca să împartă bucuria vârstei de 65 de ani cu toți oamenii dragi și nu numai, organizase un bal. Îi plac balurile la nebunie și cum niciodată n-a avut o aniversare într-un așa stil, a decis să o facă, deși are 65 de ani. Nu, serios, ești bătrân doar dacă te simți așa. Anca se simțea tânără și deloc la capăt de drum, ba chiar se și întreba cum pot încăpea atâtea minunății într-o viață de om ? Categoric trebuia să se ducă să scrie despre asta pe blog, să-i convingă încă o dată pe oameni că se poate, că iubirea, că … Dar întâi citește acest articol și schițează un zâmbet ghidușiu, cu aceiași ochi aproape negri, strălucind de fericire ! Apoi face repede o statistică, altfel nu merge.:)

57 de comentarii

  1. @doxatu
    Daca iti mai lasi hainele pe la vecina mea de apartament nu iti mai dau nimic de baut dupa ora 9 seara. 😀
    PS. Auzi nu ai vazut proteza mea pe undeva? Ca pe a ta am gasit-o pe scari.

    1. Tataie te lasa memoria, e proteza mea ca am lipita de ea guma aia care am mancat-o in ’43. Si cu Pamela Anderson n-am nici o treaba, nu-mi plac mie astea clonate de 20 de ani, chiar daca nu arata tocmai rau.

  2. Foarte interesant cât de implinita vei fi la 65 de ani. Si mai ales cum stii atât de bine modul in care iti va arata viata la 65 de ani (si cred totusi ca in Noua Zeelanda luna noiembrie nu e deloc friguroasa, asa ca e foarte posibil sa fie soare pe 11 noiembrie 2056), cum ca sotul tau va avea parul intreg la 70 de ani dar nu stii cum il cheama….
    Si totusi…atât de aproape si nu te-ai dus pâna in Antarctica?
    Deci…e vorba de cum arata viata cuiva la 65 de ani sau peste 45-46 de ani? Stiu ca in cazul tau e acelasi lucru dar…..

    1. Eeee, nu ”știu”, îmi imaginez doar 😛 Nu ți se pare normal să nu știu cum o să-l cheme pe soțul meu ? 😀
      Ba da, m-am dus, cum să nu. Cu vaporul.
      Viața cuiva la 65 de ani, în cazul meu peste 46 de ani. 🙂

  3. Cat optimism si cata incredere in fortele proprii! 🙂 Pari genul de persoana care stie exact ce vrea si cum sa obtina ceea ce vrea. Stai bine si la capitolul imaginatie, ti s-a intamplat vreodata sa intimidezi reprezentantii sexului opus? 😀 😛
    Eu nu ma vad in niciun fel, imi doresc doar sa fiu sanatoasa. Psihic si fizic. 🙂

    1. Hehe, cam așa, Nice 😀 Dacă mi s-a întâmplat ? Hmm … nu știu să-ți spun, cred că da, dar nu mi-au mărturisit ei 😛
      Asta cu sănătatea chiar e mare lucru … mai ales psihic și fizic. ( și spiritual, desigur 😀 )

  4. :)) Imi place cum gandesti. O obiectie 😀 Ar trebui sa faci deja un copil astfel incat peste 46 de ani sa ai nepoata la varsta de maritis 😀

    1. @Madlena, @thinkingred: Ce drăguțe sunteți voi, dar … n-am precizat care nepoată 😛 ( adevărul e că încerc să mă scot acuma, n-am făcut calculele, ce-i drept, m-am gândit la bunica mea, ce-i drept, dar ea s-a măritat la 17 ani … 🙂 )

    1. Mulțumesc, Oana 🙂 Hmm … așa ți se pare ? Da, am încercat să scriu .. mai mult nuvele sau semi-romane, dar nu pot să spun că mi-au ieșit. Poate că trebuie să experimentez mai mult din viață până să o pot așterne cum trebuie pe hârtie. Dar o să scriu, o să public, de asta fii sigură. 😀

  5. De aici incolo am fost tot cu zambetul pe buze: ,, își sărută ușor soțul în somn ( care nu sforăie,…..)” 🙂
    Sper sa ti se indeplineasca tot ce ti-am imaginat acum, desi cred ca e mai mult decat un proces imaginativ aici. Ai resursele, poti sa faci toate astea. E bine mai ales ca stii cum vrei sa iti arate viata.
    + repet si eu ce spunea Oana, ai talent la scris. Adica.. mereu mi-a placut cum scrii, evident, altfel nu te mai citeam. Ma refer la talentul de a te transpune intr-un personaj (desi e vorba de tine, e defapt un alt ego, caci vei fi oleaca diferita la 65 de ani) si modul in care ai scris dintr-o perspectiva mai obiectiva, si totusi, nu total detasata. Chiar e frumos 🙂 Felicitaaari!

  6. Chiar esti talentata,nu sunt doar Sarbatorile,zau.Am ajuns pe pagina din intamplare,dar m-a fermecat stilul tau.
    „te-am gadilat” ,deci o sa urmaresc cu placere postarile.

  7. si copil?e prea mult pentru omul ala ca sa ajunga la 65.dar apoi la 69? 😀
    ahhhh si avea un miros specific si privire?e clar ca nu irinilel.

    1. Hehe … ce vrei să spui, dragă Tom, prin ”și copil … e prea mult pentru omul ăla ca să ajungă la 65” ? 🙂
      Nu, nu e Irinel, e un bărbat care la 65 de ani arată foarte bine, deși cărunt și clar, cu semne de bătrânețe. Ce, n-ai mai văzut asemenea bărbați ? Eu da, și din plin, chiar !

          1. no, no.just kidding.
            :)) dur?! eram intr-un moment de inspiratie profunda si nu am gasit altceva mai bun.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *