Un film îl bate pe altul

Ce tot atâta viața bate filmul și filmul îi dă un pumn înapoi vieții ? Un film îl bate pe altul și gata ! M`am uitat în aceste două săptămâni la ceva filme. De obicei, şi ştiţi asta, v`am mai anunțat, nu îmi place să spun despre ce e vorba – mi se pare că stric curiozitatea sau ceva acolo, nu ştiu de ce – dar presupun că aşa cum te uiţi pe imdb la subiect / temă / gen etc. pot să fac şi eu o scurtă descriere şi să las mai mult decât o impresie “a fost drăguţ” “mi`a plăcut” ş.a.m.d. O să acord note, dar introduc o altă scară a valorilor ( scara Anca a notării filmelor ), de data asta până la 100, ca să pot diferenţia mai bine unele filme de altele.  Mi se pare că e mai simplu şi mai chiţibuşar cu virgule. Nu mai pun trailere când scriu despre filme la grămadă, ştiu că dacă chiar vă interesează le puteţi căuta şi voi. Azi o să mă preling ca mierea prin cuvinte şi propoziţii – fraze, în articolul acesta, dar n`am ce să`mi fac. Deci :

Love Wrecked : O fată aiurită e tare înnebunită după un rockstar şi printr`o coincidenţă, ajung ei naufragiaţi, dar tipu` e un fustangiu prost şi în final, tipa îşi dă seama că de fapt îl iubeşte pe prietenul ei cel mai bun, cel pe care nu îl putea vedea decât ca pe un frate. Blab la bla, dragostea`i oarbă, huh ? E doar o altă comedie romantică prostuţă, însă mie mi`a plăcut. Poate intra cu uşurinţă la filmele de “duzină”. Joacă Amanda Bynes, o tipă pe care o ador absolut, pentru că îmi plac rolurile de fată simplă, dar rebelă-aiurită-amuzantă pe care le interpretează cu vocea ei melodioasă şi ochii ce şi`i dă peste cap când nu`i convine ceva. 61,5.

Sydney White:  film tot cu Amanda Bynes, subiectul ne duce departe, undeva unde există “frăţii” şi “sororităţi” şi ritualuri de “integrare” în ele. Povestea e interesantă, deşi poate are oareşcare rădăcini în “Albă-ca-Zăpada”, Sydney ajungând să stea alături de o grupă de retardaţi, cu care se şi împrieteneşte. Apare şi un tip, desigur, care e săturat de “fata rea şi blondă” din film şi îşi concentrează atenţia pentru a o cuceri pe Sydney White. Lucrurile ies bine în final şi totul se termină frumos. Ce drăguuuuuuţ ! Pe unii îi plictiseşte când deznodământul e unul pozitiv, dar pe mine nu mă deranjează, mai ales că eu personal sunt o fiinţă optimistă prin definiţie.  71,7.

Post Grad : comedie romantică, cu Alexis Bledel şi un tip fain. Aceeaşi poveste cu “prietenul meu cel mai bun nu e decât un frate pentru mine”, dar are în centru şi tema găsirii unei slujbe după ce termini facultatea, greutăţi întâmpinate, stres maxim şi tot ce implică asta. Îmi place de Alexis Bledel pentru că mi se pare o fată pur şi simplu drăguţă. Are un chip încă de copil, şi asta făcut filmul să pară un pic mai … “dulce”. Adică în momentele moarte puteai să stai să o admiri doar pe ea. Sau ochii ei albaştri.  60,5.

Cinderella Man : în sfârşit altceva ! O dramă din sport, cu Russell Crowe în rol principal, alături de Renee Zellweger. Filmul tratează un caz real, se pare, şi anume povestea boxer-ului James Braddock, care suferă un accident la mână şi nu mai poate boxa, fiind nevoit astfel să îşi întreţină familia în alt mod. Încearcă el şi altceva, dar ambiţios şi din lipsă de bani, revine la ce ştie el mai bine să facă. Şi câştigă cele mai neaşteptate meciuri. Acum … nu sunt o fană a boxului, dar filmul e destul de bun, are emoţie şi trăire intensă pe parcursul derulării acţiunii. Îi dau 82,9.

Being John Malkovich : ăsta da film ciudat. O bizarerie cu John Cusack şi, surprinzător, Cameron Diaz. Abia am recunoscut`o în rol – a jucat foarte bine, după părerea mea. A, şi desigur, cu John Malkovich, care îşi interpretează cu mult talent personajul creat după el însuşi. Deci un păpuşar descoperă un portal care îl duce fix în mintea lui John Malkovich pentru 15 minute, adică vedea lumea prin J.M. Păpuşaru` Craig Schwartz are o nevastă, dar se îndrăgosteşte de o cică seducatoare colegă de birou ( mie nu îmi place ). Prin “călătoriile” lor în trupul lui J.M. se dezvoltă un triunghi amoros cel puţin dubios, care se transformă mai târziu într`o relaţie lesbiană. Conţine sexualitate, da` e mai mult vorba despre identitate. 🙂 Să vrei să fii altcineva şi chiar să poţi. În orice caz … 81,3.

Am uitat să vă spun de Cinemateca din Scârţ, organizată de Clttm, că s`a “deschis” din nou, şi am fost vineri la Gipsy Caravan. E mai mult un documentar despre ţigani adunaţi din mai multe locuri şi muzica lor, turneele lor prin America şi cum sunt primiţi dincolo. Apar şi ţigani români, am râs la multe faze. Mi`am dat seama că aveam idei preconcepute despre ţigani , nu în sensul că eram rasistă, dar îi judecam prea aspru. Ţiganii chiar ţin unii la alţii, ca nimeni, poate, în lumea asta. Şi deşi se simt excluşi din viaţa socială, ei îşi trăiesc viaţa. Se bucură de orice … asta apreciez eu la ei. Apoi mai e şi muzica ţigănească … atenţie!, nu manele, ci muzică ţigănească – e o diferenţă, care s`a dezvoltat şi în alte ţări cu diferite influenţe. Poate aţi auzit de Esma Redzepova ( dacă aţi fost la Plai, cu siguranţă ). Nu lungesc subiectul cu “ţiganii”, dar vreau să mai spun ceva : analizaţi OMUL, nu rasa, atunci când aveţi de`a face cu diverşi indivizi. Poate ţiganii fură şi sunt nespălaţi şi put şi cerşesc pentru palatele lor nesimţite, dar nu toţi fac asta, nu pentru că sunt ţigani neapărat, ci pentru că firea lor umană e ingrată. Cred că aţi înţeles ideea. Desigur, aveţi tot dreptul din lume să nu fiţi de acord cu mine şi nu fac ca Madonna, dar poate ar trebui să privim cu alţi ochi modul lor de a trăi. Dacă urmăriţi documentarul veţi înţelege mai multe, poate. Nu îi dau o notă anume, vă invit doar să`l vizionaţi şi atât.