The English Patient from Schindler’s List

Știu că sunteți curioși să aflați ce-am făcut în noaptea de Revelion. Ei bine … n-o să credeți, dar am plâns. Nu vă faceți griji, e de bine. Însă cum am rămas acasă ( motivele nu le discut aici ), mi-am spus să nu las anul să treacă așa, fără să bifez măcar două filme din lista mea de ecranizări ”de văzut B.I.D.*”. Sunt foarte în urmă cu filmele, însă în această vacanță să zicem că am remediat o infimă parte din acest ”handicap” al meu. Și de-acum încolo o să tot apară aici ”pansamente” din acestea ( nu mă refer la filmele pe care le văd la cinema, ci la cele pe care le vizionez acasă, și doresc să scriu despre ele și să le recomand pentru că merită ), combinate după titluri asemănătoare, ori câte două filme ale aceluiași regizor, ori ale aceluiași actor etc. Poate că mai sunt ”rătăcei” așa ca mine care au pierdut pe ici, pe colo, filme bune și citind aici, se vor uita la ele. Astfel că astăzi, după cum, poate, v-ați dat seama din titlu, povestesc puțin despre două filme remarcabile ale lui Ralph Fiennes.

Pe Ralph Fiennes l-am văzut în ”The Constant Gardener”, ”Maid in Manhattan”, ”Wuthering Heights”, într-un un rol tâmpit în ”Clash of the Titans” și unul și mai tâmpit, după părerea mea, în cel mai nepotrivit rol din viața lui, drept Cap-de-Mort în Harry Potter. Ca să nu mă extaziez din nou cu Harry Potter, menționez că nu-mi place nici viziunea regizorului de a-i da ”viață” Lordului Voldemort, dar nici jocul actoricesc al lui ”Rafe Fines”, zice el că se pronunță. Așadar, am rămas cu o impresie oarecum contrariată despre acest actor englez, plăcut în primele 3 filme de mai sus, urât în celelalte două, cu toate acestea, deloc de neglijat. Mi-am întărit această părere după ce am văzut două filme foarte frumoase în care aceasta apare cu un rol semnificativ.

Primul este ”The English Patient”, 1996, în regia lui Anthony Minghella. Povestea este adaptată după cartea cu același titlu a lui Michael Ondaatje, un canadian de origine sri-lankeză ( corectați-mă dacă greșesc cuvântul ). În rolurile principale, desigur, Ralph Fiennes, Kristin Scott Thomas, iar în cele secundare, Juliette Binoche ( cu care a mai jucat și în Wuthering Heights ), Colin Firth și Willem Dafoe. Filmul a câștigat 9 Oscar-uri, dintre care doar Juliette Binoche a luat cel pentru rolul secundar, protagoniștii fiind doar nominalizați.

Se întâmplă aproape de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și s-a întâmplat înaintea lui. Folosesc această exprimare ambiguă pentru că filmul surprinde două planuri: starea actuală a contelui Laszlo Almásy, suferind în urma unui accident grav de pilotaj, cu arsuri de gradul 3 pe corp, și starea lui inițială, cea din amintirile care ies la iveală între timp.
Contele este un membru al Societății Regale de Geografie, în misiuni de explorare și întocmire de hărți în Africa. Într-o expediție oarecare, sosesc alți englezi care au treburi prin zonă, și anume Geoffrey și Katharine Clifton ( Colin Firth și Kristin Scott ). De fapt, Geoffrey este trimis de Guvernul Britanic cu îndatoriri speciale, dar asta o să vedeți și voi în film.
Un ursuz și jumătate, contele se îndrăgostește pasional de Katharine, aceasta parcă insuflându-i o nouă dorință pentru viață. Cei doi se iubesc în neștire, Geoffrey aflând abia mai târziu, prea târziu, de fapt.
Dar începe Războiul, cu o influență neașteptată asupra vieților celor doi îndrăgostiți. De ce a ajuns contele să sufere acel teribil accident și care este planul prezent de desfășurare a acțiunii veți afla doar dacă o să vă uitați la film. 🙂

Vreau să vă spun că am rămas impresionată, bineînțeles, am dat puțină apă la șoricei. Totul mi s-a părut foarte bine capturat, regizat, jucat, tot. Cadrele din Africa, spectaculoase, deși am înțeles că nu toate au fost filmate ”for real” din cauza bugetului restrâns – nu se vede, sincer. Ralph și Kristin amândoi frumoși împreună. Povestea țesută din exterior, emoția, momentele tensionate … da, un film care merită văzut.

”New lovers are nervous and tender, but smash everything. For the heart is an organ of fire.”

Al doilea rol, negativ de această dată, interpretat cu măiestrie de Ralph Fiennes este în „Schindler’s List”, drept comandantul Amon Goeth. Deși elogii ar trebui să-i aduc lui Liam Neeson, aka Oskar Schindler. Nemaipomenit rol și joc din partea acestui om, cu statura lui impozantă de 1,93 m evidențiată cu efect în cadrul filmului; nu pot să spun că e unul din actorii mei preferați, dar am rămas surprinsă. Și acest film este adaptat după o carte, ”Schindlers Ark”, aparținând australianului Thomas Keneally. Se pare că filmele bune se fac ( aproape ) doar după cărți la fel de bune sau cu povești bune. Binecunoscutul Steven Spielberg își pune amprenta și în regia acestui film, fiind, de altfel, câștigătorul unui Oscar cu el, ecranizarea având în total 7 astfel de premii. Nu a acceptat bani drept salariu pentru realizarea filmului.

Întâmplările sunt reale, germanul Oskar Schindler reușind să salveze în jur de 1000 de evrei din Polonia, de lagărul de la Auschwitz. Da, era german, membru în Partidul Nazist, însă era, mai presus de toate, om. Folosindu-se de pretextul ”afacerilor” și al ”producției”, angajează foarte mulți evrei în fabrica sa, inclusiv copii. La început se arată fioros și oarecum malefic, dar este doar o mască sub care trebuie să lupte pentru scopul său nejustificat în film, probabil venind strict din interiorul său, mă refer în sensul că nu avea niciun interes să se ruineze pe sine cumpărând bani și mituind oficiali germani pentru a-i lăsa în pace pe muncitorii lui evrei – posibil altruism. Astfel, se împrietenește și cu contabilul său evreu, Itzhak Stern ( Ben Kingsley – foarte bine jucat și aici ). Fiind influent și bogat, nimeni nu-i contestă deciziile, nici măcar Amon Goeth, pe care Schindler reușește să-l îmbuneze puțin puțin de tot. Cum se sfârșește … normal că nu vă spun, vedeți cu ochii voștri. Vă spun că eu m-am cam smiorcăit. Și nu puțin.

Chiar dacă a durat 3 ore, pentru mine filmul a meritat fiecare minut. Imaginile sunt foarte dure, majoritatea, crude, dar eu cred că înfățișează cu adevărat realitatea înfiorătoare din acele zile ale anilor de război. De asemenea, faptul că totul este alb-negru mi se pare un alt aspect total corespunzător și bine ales cadrului respectiv. Dacă era color, nu mai era atât de impresionant. Cel mai scump film alb-negru făcut vreodată. Asta dacă vă întreabă cineva … 😀 Aaaa și mi-a plăcut că am regăsit melodia ”Por una cabeza”, acel tango minunat din ”Scent of a woman”. Nu mă așteptam. Așadar, dacă aveți apetit pentru filme ce surprind părți de război și încă nu l-ați văzut pe acesta, niciodată nu este prea târziu.

”The truth is always the right answer.”

”Power is when we have every justification to kill, and we don’t.”

„Whoever saves one life, saves the world entire.” ( Tora )

*B.I.D. = Before I Die