Daaaa, 1 decembrie. Anul trecut m-am ferit să scriu despre asta pentru că toată lumea avea clar pregătit un articol despre acest subiect. Am decis să schimb tactica.
În primul rând vreau să vă întreb dacă chiar știți ce sărbătorim noi românii în 1 decembrie în fiecare an ? Nu, pe bune, mergeți pe stradă și faceți un mic studiu de caz, vedeți câți oameni, mai ales tineri, cunosc semnificația acestei zile.
Ca toată lumea să fie lămurită, în 1 decembrie 1918 la Alba Iulia s-a desăvârșit UNIREA Transilvaniei și Banatului cu România. Ce prevedea actul Rezoluției adoptate de Adunarea Națională și citit de Vasile Goldiș ( acum știți unde ați mai auzit numele acesta ) puteți vedea aici. Așadar, mare moment istoric, mare, important mai ales prin faptul că românii l-au dorit. Au dorit să fie uniți, mă.
De fiecare dată când citeam cu ardoare sau auzeam diverse prezentări ale unirilor întâmplate în decursul istoriei țării noastre, mi se strângea inima ghem. Mă simțeam emoționată de dorința aprinsă a unor oameni de a trăi împreună, de a fi un popor. Râdeți, vi se pare puțin lucru ? Nu pretind că știu istorie, însă câte încercări de unire au fost, a ? Nu ne-a lăsat nici dracu să o înfăptuim. Și iată că după primul război mondial a fost posibil acest vis al milioanelor de români segmentați înăuntrul și în afara unui teritoriu ce nu se simțea întregit.
Mă uit la românii de astăzi. Sau hai să spun la locuitorii României, că deja depășim sfera românilor. Să vă spun ce fel de oameni văd eu: bătrâni, copii, oameni mari și proști, oameni mari cu minte, dar lași, oameni mari înțelepți, oameni mari curajoși, oameni cu speranță, oameni cărora le-a murit speranța, oameni care nu-i lasă pe ceilalți să aibă speranță și le-o zdrobesc, oameni dezbinați, oameni uniți pentru unele cauze, oameni care batjocoresc acele cauze, oameni civilizați, oameni necivilizați, oameni mulți inculți, oameni rari și culți, țigani, unguri, sârbi, negri, arabi, mulți oameni care fură, puțini oameni cinstiți, puțini oameni cu idealuri sau viziune, mulți oameni cu bani și mașini, oameni influențabili și oameni influenți, oameni cu fițe, oameni de plastic ( în special femei ), oameni de aur, oameni de doi bani și lista poate continua. În mod normal n-ar fi nimic rău dacă n-aș fi atribuit ”oamenilor” niște adjective cantitative precum puțini, respectiv mulți. E trist că balanța înclină puternic spre negativ. Sau cel puțin asta e impresia mea.
Nu sunt o naționalistă înfocată, nicidecum o patrioată ca COrneliu Vadim Tudor, zis lunaticul. Poate că n-am învățat niciodată ce înseamnă sentimentul acesta. Să fiu mândră că sunt româncă ? Pentru ce să fiu mândră DACĂ NU ȘTIU ce motive am ca să simt că românii nu sunt de căcat ? De ce ni se împuie capul cu prostii și adevăratele realizări ale ROMÂNILOR sunt înfundate ? România e împroșcată cu noroi la fiecare pas și nimeni nu se chinuie să oprească asta. Ce români suntem noi ? Ne putem numi astfel ? Nu ne apreciem valorile, nu luptăm pentru noi, nu încurajăm lupta altor români pentru noi. Nouă ne place să criticăm tot, să stricăm tot, să vindem tot. În ritmul ăsta o să ștergem România de pe hartă … o să apară: țara nimănui și a tuturor.
Însă … am o veste extraordinar de bună: alții stau mai rău decât noi ! Ne place să dramatizăm în loc să punem mâna să facem ceva, însă paradoxal, veți zice, suntem pe o linie acceptabilă a supraviețuirii. De ce ne comparăm cu state precum Anglia sau America, dacă nu există la ce să ne raportăm ? Dar ne-am văzut vreodată că trăim mai bine decât albanezii sau decât săracii din Bangladesh ? Ori am uitat oare că România NU este singura țară de pe planeta asta care își duce cu chiu cu vai zilele ? Uitați-vă la coreeni, se războiesc. Ce să mai zic de săracii din Rwanda sau Nigeria, care au și soarele pe capul lor. Din plin. Dar nu, noi nu suntem mulțumiți că totuși avem ceea ce se numește libertate. Nu suntem în stare să vedem partea plină a paharului. Eu stau acum și scriu de pe un leptoc, la biroul meu, în camera mea, în apartamentul familiei mele, cu baie ( chiar două băi ) și wc. Și trăiesc, culmea, în România. Câți oameni de pe planeta asta au ceea ce am și eu ? Nu spun că la noi nu se moare de foame sau din cauza ignoranței. Însă poate fi mai rău, atât fizic, geografic, climatic, cât și spiritual, luând în considerare toleranța și libertatea de exprimare, libertatea alegerii religiei sau credinței. Vă rog să vă plimbați îmbrăcați ca într-o zi de vară în Afganistan, să zicem, să vedeți cum o să fiți tratați. Încercați să găsiți drumuri sau autostrăzi suspendate în Nepal. Și POATE că tot la ei găsim mai multă fericire și mulțumire decât la noi, chiar așa ciunți cum sunt. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne uităm spre statele mai dezvoltate decât noi, chiar să tindem către nivelul lor. Dar să ne mai și coborâm privirea și mai ales nasul și către alții mai oropsiți …
Așadar nu suntem în totalitate un popor de sălbatici, de canibali, de săraci, de intoleranți, de proști ș.a.m.d. Poate că ar trebui să apreciem ce avem și să lucrăm la ce nu avem. Da, intenționez să plec din România, dar nu atât din cauza lipsei perspectivei de viitor, cât mai degrabă datorită dorinței mele de a explora lumea, dar asta e o altă discuție. Cu toate acestea, niciodată n-o să-mi fie rușine să strig în gura mare că sunt româncă sau n-o să-mi reneg originile. Atâta timp cât n-o să-mi fie jenă cu mine însămi, n-am niciun motiv să plec capul în pământ pentru că vin din România. Nu contează de unde vii, ci ce faci acolo unde ai ajuns.
Nu vreau să iau apărarea României sau a românilor, să joc eu rolul Avocatului Poporului, doar așa, că e 1 decembrie și e zi națională. Ideea e că pe strămoșii noștri i-a unit ceva acum o sută de mii de ani. Așa că poate ar fi mai drăguț să ne amintim și noi din când în când asta. Să nu blamăm România pentru ceea ce facem chiar noi în ea și să nu ne trezim într-o zi … singuri, triști și neromâni.
Chiar asa, si eu ma tot intreb cum de ne merge asa de bine la cat de idioti suntem? Oare cine ne trage in sus?
Oare cine ? 🙂
Un prieten de familie, plecat de 30+ ani in State (fugit pe vremuri) imi povestea asta vara ca nu intelege de ce ne tot plangem, ca el a vizitat o multime de tari unde lumea traieste absolut mizerabil, iar fata de oamenii aia noi traim in lux!
Da, felicitari Anca…un articol foarte bun. Atât de bun ca nu pot spune decât ca sunt 99% de acord cu el. Acel 1% lipsa provine de la faptul ca ai trecut Nepalul pe lista tarilor fara poduri suspendate. Pai cine naiba poate face autostrazi suspendate la 5.000 de metri inaltime?
La multi ani Romaânia!
Si inca o data felicitari pentru un articol foarte bun. Da’ cum de n-ai zis nimic de Basescu? Aaaaa….cred ca stiu…iti pastrezi subiectul pentru zilele urmatoare, când se face un an de când contracandidatul sau a crezut ca a câstigat…
Dragoș, am vrut să fac o ironie cu Nepal-ul tocmai din cauza altitudinii la care e situat, dar se pare că nu mi-a ieșit 😛
Merci pentru apreciere 🙂
Și ca să-ți răspund la întrebare … nu merită 😛
foarte tare cand spui ca altiis tau mai prost ca noi. Interesant e ca ei pot fi mai fericiti. imi place apelul tau de a fi mandri de noi si sa nu blamam Romania, ca ideal, ca si casa a noastra. Good one.
Nu e chiar un apel către mândrie, ci mai degrabă către, guess what, optimism:P
Foarte exacta descriere a realitatilor romanesti, excelent articolul. O singura mentiune am de facut, personal nu m-am comparat niciodata cu nimeni, insa am tintit mereu catre mai bine, catre o viata decenta, nu neparat in lux. Dar, nu sunt de acord cu cei care se multumesc cu foarte putin doar pentru ca altii nu au nimic, nici macar drepturi, nu mai vorbesc de bunuri materiale. De ce sa ma compar eu cu somalezii sau cu afganii, cand as putea sa ma uit la vecinii nostru din vest, la unguri, sau la cei din acelasi spatiu geografic, la polonezi sau cehi? Parca ei au o alta calitate a vietii, nu?
Iar cei care vin din straintate si sunt mirati de felul cum arata si se traieste in Romania pentru ca se astepta sa gaseasca aici un fel de Etiopia a Europei…
Romania este o tara frumoasa, avem oameni talentati si inteligenti, care sunt fortati sa plece afara, avem potential, terenuri arabile, paduri intinse, bogatii ale subsolului, ape de tot felul, peisaje de vis, ca nu stim sa le utilizam, sa le folosim pentru ca sa ne fie mai bine, e cu totul altceva, dar sa nu ne comparam cu o tari desertice sau in care sunt conflicte religioase, militare sau de alta natura. Nu e cazul.
Nu spun să nu țintim la alinierea cu statele civilizate, sau să ne uităm puțin peste hotarele din vest și să admirăm ce bine trăiesc ei, pur și simplu mă deranjează că ne plângem atât de mult, când alții chiar o duc mai rău. Tocmai pentru că România este cum ai zis tu am și făcut comparația cu țările deșertice sau în care sunt conflicte religioase, pentru că NU suntem așa și ar trebui să ne amintim asta din când în când.
*vecinii nostri
*o fac pentru ca se asteapta sa gaseasca aici
Speach-ul asta e potrivit pentru evenimentul care se desfasoara in Alba. Serious!
Revenind la subiect… sunt de acord cu descrierea ta cu privinta la natia noastra ba chiar mai mult te-as completa, dar nu cred ca am mai termina lista.
Nici o tara nu poate fi comparata cu alta, fiecare tara are situatia pe care o are datorita unor aspecte in plus sau in minus. Nu exista tara cea mai proasta sau cea mai buna, exista doar tara cu un nivel de trai mai prost si tara cu un nivel de trai mai ridicat, comod, pe plac…
Romania e o tara BOGATA! Avem de toate: munti, rauri, mare, campii, dealuri, etc. Romania este o tara cu foarte multe resurse, insa nimeni nu le exploateaza, nimeni nu se chinuie sa faca ceva cu resursele astea, in plus ar iesit un venit foarte frumos, insa romanul decat sa munceasca si sa faca bani frumosi, mai bine fura si sta comod pe scaun.
Romania este o tema care contine numai aspecte negativiste, de aceea prefer sa nu-mi bat capul. Toti stim ca Romania is are cacatul ei ca toate celalalte tari, insa asta sa tot mareste si imediat acopera toata tara, ba chiar da si pe langa…
Ba da, țările pot fi comparate una cu alta, îndeosebi prin modul de trai. Dar așa cum unii compară o țară săracă cu una bogată, așa compar și eu una săracă cu una și mai săracă – pentru o altă viziune.
„Nu contează de unde vii, ci ce faci acolo unde ai ajuns.” – Asta mi-a amintit de „Nu conteaza de unde venim, ci ce devenim!” 😀
Hmm … de unde e citatul tău ?
Legat de cei intr-o situatie mai rea ca a noastra. Stii de ce nu mi se pare ca avem vreo scuza ca tara? Noi avem totul de la natura. Avem un potential pe care foarte putine tari il au. Resursele naturale care exista intr-un spatiu asa de mic ca al nostru nu mai gasesti decat la tari mult mai mari decat noi, gen Rusia, S.U.A etc. Noi nu suntem o tara desertica, nu avem musoni, singurele catastrofe naturale care se petrec la noi sunt cutremurele si nici alea cine stie ce. Nu destul de tari cat sa distruga o tara.
Problema noastra cea mai mare e ca, vazand ca Occidentul e mai dezvoltat, am zis ca tot ce vine de la ei e bun. Fals. Am luat toate porcariile occidentale si le-am bagat la noi, ba chiar le-am dus la extrem. Suntem o natie preponderent de idioti si cu gandire primitiva.
Pacat de tara, ca intre Razboaiele Mondiale, Romania chiar era ceva…
Si apropo, azi e si ziua nationala a bozgorimii. 😀
Da, fix porcăriile Occidentului le-am luat noi, în loc să strecurăm bobul de neghină. ( sau cum e expresia )
lasand toate la o parte, sper sa apucam ziua in care sa ne bucuram din plin de ziua nationala.
”When pigs fly” 😀
Din patriotism, am asteptat sa fie 2 decembrie pentru comentariul de fata. In primul rand nu e chiar asa povestea cu unirea. Dorinta aia de a fi un popor si o singura inima care bate si alte exprimari siropoase sunt undeva la nivelul popular. E totusi ceva de apreciat, ceva ce se poate materializa artistic, dar cam atat. Istoria reala nu prea confirma basmele noastre de vitejie. De atata dorinta de unire, unele provincii isi doresc independenta sau apartenenta de alte tari (Banatul de exemplu). Un alt exemplu este Republica Moldova. Or fi ei frati peste Prut, dar unirea cu Romania nu le-ar aduce nimic bun, oricata fratie ar pluti in aer.
Am vazut comntarii in care lumea se plange ca o ducem rau. Altii raspund prin alte comentarii spunand ca altii o duc mai rau sau, ca altii desi o duc mai rau sunt fericiti. Noi romanii nu suntem fericiti pentru ca ne credem mai buni deca altii. Consideram ca multi ne sunt inferiori si totusi o duc mai bine. Brutal spus, sunt mai prosti dar au mai multe. Asta nu inseamna ca suntem plini de defecte, dar nici nu vrem sa le recunoastem. Noi ca popor vom incepe sa construim ceva abia atunci cand ne vom recunoaste defectele si le vom accepta. Fiecare dintre noi e mai bun decat cel de langa. Altii fura, nu eu. Nu e corect sa fim etichetati ca popor pentru greselile unora. Totusi greselile se repeta. Tot de romani, dar de un grup izolat care nu e alcatuit din oameni minunati cum sunt defapt restul romanilor.
Am lasat ce e mai bun pentru sfarsit: aroganta. Romania a dat niste valori. Sunt recunoscute in lume si au un loc in istorie (un roman a inventat penicilina, altul a facut primul motor cu reactie, unul care a inventat stiloul, etc.). Totusi, vrem ca valorile noastre sa fie mai valori ca ale lor. Daca e vorba de Real Madrid, oricare are microfonul in fata trebuie sa spuna ceva frumos si de Hagi. Ca e al nostru. Adica nu sa existe o elita din care fac parte si romani, ci o elita de romani si restul.
In concluzie, avem si noi un fel de a fi. Cu bune si rele. In timp ce altii sunt inculti, noi ne vedem doar propriul interes. Indemnul asta la patriotism care guverneaza articolul e frectie la picior de lemn. Mandrie de a fi roman? O porcarie. Fiecare om isi iubeste tara in care s-a nascut, dar mandria e altceva.
Hmmm … io cred că trebuia să fi trăit pe vremea aia ca să ne putem pronunța 😛 Ce zici de Banat și de dorința de apartenență la alte țări ? Fii serios, n-avem treabă cu așa ceva.
Nu e deloc îndemn la patriotism sau la mândrie, dam167, e reamintirea că ”se poate și mai rău”, atâta tot. Tocmai pentru că ne place să dramatizăm și să facem din țânțar armăsar. Da, așa-i românu, dar te poate împiedica să înaintezi.
Legat de aroganță, nu o lua chiar așa. Normal că ne dorim ca și valorile noastre să fie recunoscute ALĂTURI de altele, să nu fie ignorate. Adică dacă se pomenește cineva să povestească despre istoria avioanelor, ar fi nedrept să nu-l menționeze și pe Traian Vuia, de exemplu. Eu așa văd asta cu ”elitele”.
Nu stiu daca as putea sa vorbesc despre exacerbarea sentimentului de-a fi roman pana la a-i conferi accente de mandrie. In general, fara a fi neaparat egoist, e bine sa fii mandru de ceea ce faci tu, nu altii in numele lor, chiar daca ti-ar placea sa crezi ca in euforia clipei se gandesc, soteriologic aproape, la intreg poporul din sanul caruia au supt…
As vorbi mai degraba despre acceptarea faptului ca te-ai nascut aici, despre asumarea conditiei tale, dar nu ca despre o cruce pe care trebuie s-o porti, nicidecum.
Pe curand!
De acord, Teo, nici n-am zis altceva, însă aș adăuga, pe lângă ”acceptarea faptului că te-ai născut aici și asumarea condiției tale” – îmbunătățirea ( deci nu complacerea ) situației în care trăiești în primul rând tu, ca om, apoi în jurul tău. 🙂
Cata dreptate iti dau…in special nu conteaza de unde vi ci mai degraba ce faci acolo…si din moment ce nu ti rusine cu tine, nu ai de ce ca esti romanca…la urma urmei toti suntem diferiti…chiar daca facem parte din acelas popor nu toti avem calitatile sau apucaturile majoritatii.
Daca toti ar gandi ca tine nu ar mai exista motive de genu :).
Dacă toți ar gândi ca mine ar fi plictisitor, zic eu 😀