Derivat din articolul pentru ziua mamei mele … doresc să scriu puțin despre părinți în general. 🙂 S-ar putea să nu am tocmai o ordine logică în idei, să-mi fie cu iertare.
Sunt conștientă că nu toți părinții sunt ideali sau ”buni”. Pentru că da, există părinți răi, denaturați, fără nicio grijă pentru copil etc. Și nici n-o să sfătuiesc pe nimeni, niciodată, să facă pace ori să îi iubească ”la foc automat”, pentru că nu pot empatiza, nu știu ce aș face eu, deși gândesc teoretic cum aș proceda, practica … ne cam omoară, nu ? 🙂
Însă … dacă ( mai ) aveți părinți normali, nu-i lăsați doar pe ei să facă eforturi pentru relația dintre voi, participați activ. ( o zic în engleză, că sună mai bine ) Don’t take everything for granted, nu uitați să-i pupați, îmbrățișați etc. Au nevoie, chiar dacă poate nu o arată. Amintiți-vă că stau acolo pentru o perioadă limitată și nu v-ar plăcea să vă treziți într-o zi că nu mai sunt, iar regretele să vă frângă inima.
Aveți grijă să nu fiți copii răi pentru părinți buni, deoarece și dacă aveți 30 de ani, tot copiii lor sunteți. Dacă v-au greșit cu ceva ce poate fi trecut cu vederea, încercați să-i iertați. Relațiile de supărare dintre copii și părinți sunt triste și nefericite. Fiți apropiați, sunați-i dacă sunteți departe, trimiteți-le cadouri micuțe, dar care știți că o să le facă plăcere. Gândiți-vă că ei au fost alături de voi o bună parte din viața lor, dedicându-v-o ( procesul poate fi în continuă desfășurare, deoarece am cititori de felurite vârste – hihi, diversitate 😀 ) și fiți recunoscători, nu ingrați. Afișați o atitudine bună și înțelegătoare.
Și când vine rândul vostru să fiți părinți, dacă ați avut exemple nu tocmai norocoase în familie, nu faceți tot așa, fiți pentru copiii voștri ce proprii părinți n-au fost pentru voi. Asta pentru că la fel cum ați suferit voi, aidoma vor îndura și ei, dar nu merită să vă ”răzbunați” într-un asemenea mod. Nu uitați că ați fost și voi la rândul vostru copii, cu diferite pofte și poate probleme. Învățați să fiți părinți buni chiar și prin ”nemodelul” oferit de ai voștri.
Asta vă rog, iubiți-vă părinții, dacă îi mai aveți, și ajutați-i dacă au nevoie. Și spuneți-le cuvinte dragi, împăcați-vă la sfârșitul zilei, nu uitați să le mulțumiți pentru tot ce fac/au făcut pentru voi ( dacă e cazul ).
Cam atât. Îmi pare rău dacă există, printre oamenii care mă citesc, persoane care nu mai au ocazia sau nu pot, din anume motive, să îndeplinească rugămințile sau, dacă vreți, sfaturile mele de copil. 🙂
Regretele vin uneori si daca parintii n-au fost chiar „normali” 🙂
Frumos zis. Putini stiu sa aprecieze ce bine e cu parintii. numai cand se vad singuri in lume isi dau seama. 😀
frumos scris :)….o sa tin cont de sfaturile tale
Un fel de cum ar zice 2Pac in Dear Mama:
„Cause when I was low you was there for me
And never left me alone because you cared for me
And I could see you comin home after work late
You’re in the kitchen tryin to fix us a hot plate
You just workin with the scraps you was given
And mama made miracles every Thanksgivin
But now the road got rough, you’re alone
You’re tryin to raise two bad kids on your own
And there’s no way I can pay you back
But my plan is to show you that I understand
You are appreciated!
I finally understand
for a woman it ain’t easy tryin to raise a man
You always was committed
A poor single mother on welfare, tell me how ya did it
There’s no way I can pay you back
But the plan is to show you that I understand
You are appreciated!
I can always depend on my mama
And when it seems that I’m hopeless
You say the words that can get me back in focus
When I was sick as a little kid
To keep me happy there’s no limit to the things you did
And all my childhood memories
Are full of all the sweet things you did for me
And even though I act craaazy
I gotta thank the Lord that you made me
There are no words that can express how I feel
You never kept a secret, always stayed real
And I appreciate, how you raised me
And all the extra love that you gave me
I wish I could take the pain away
If you can make it through the night there’s a brighter day
Everything will be alright if ya hold on
It’s a struggle everyday, gotta roll on
And there’s no way I can pay you back
But my plan is to show you that I understand
You are appreciated!”
😀
„…și dacă aveți 30 de ani, tot copiii lor sunteți.”
Pot sa-ti confirm eu ca si atunci cand ai nu numai 30 ani, ci chiar si 60, atata vreme cat parintii iti traiesc, TOT copilul lor ramai (si esti fericit pt ca atata vreme cat mai ai un parinte in viata mai POTI fi copil, copilul cuiva).
Lusio: Frumos! (IDEILE sunt frumoase, si in acest mod simplist sunt frumos exprimate, chiar daca pe mine personal limbajul argotic nu ma incanta.)
Corect 🙂 30 de ani era doar un exemplu.