Multiculturalitate … în pom sau nu ?

Ca să nu ziceți că am înnebunit de tot, propun pentru astăzi un subiect mai serios. Multiculturalitatea. Am impresia că noi, românii, credem că suntem buricii pământului, și îmi displace profund atitudinea asta.

Da, poate că bărbații români clasici ar fi ultragiați să știe că bărbaților francezi le place să gătească și o fac destul de des, nu pentru că-i pun femeile. Și nu, nu sunt gay, credeți-mă. Există și nu e nicio rușine, doar pentru că noi nu facem asta, nu înseamnă că nu se poate, că e aiurea, că e o prostie etc. Să nu mai zic că sunt români care oricum n-au cunoștințe despre alte țări, culturi, în cel mai bun caz, ( care poate nu-i așa bun ) știu și ei America și atât. Și nu mă refer la greșeli de confuzie sau emoții, ci la ignoranță. Brazilianul e deranjat când i se impută faptul că vorbește spaniolă. Nu, el vorbește portugheză, nu spaniolă. La fel și cum noi am fi ofticați dacă s-ar confunda Bucureștiul cu Budapesta, nu ? Sau nici asta nu vă interesează ? 🙂

Vă dau un exemplu banal … mâncarea. Mulți români se îngrozesc, scârbesc, iexxx când numai când aud că malaezii mănâncă sepii și caracatițe sau că etiopienii au printre specialități banane prăjite. Nu numai că n-au încercat, dar nici c-ar vrea să vadă cum e. Știu ei că nu e bun și gata. Sincer, pot să înțeleg că sunt unele lucruri cu care nu suntem obișnuiți, e firesc, poate, să nu fim atât de dezinhibați. Dar nici să condamnăm sau să avem prejudecăți despre cineva / ceva doar pentru că avem iluzia că o fi așa sau nu o fi așa. E posibil să fie așa, sau să nu fie așa. ( frază filozofică din adânc ) Nu putem judeca China după ce am cunoscut doar un chinez.

E foarte greu, pare-se, să ieșim din zona noastră de confort, să fim deschiși la nou, la altceva, alți oameni, alte experiențe, culinare, culturale etc. și e păcat, pentru că putem descoperi lucruri care s-ar putea chiar să ne placă !! Suntem 7 miliarde de oameni în creștere pe planeta asta, fraților !!! Unii sunt negri, alții sunt albi, mici, mari, grași, slabi, urâți, mănâncă ”ciudățenii” doar pentru că noi le categorisim așa, nu pentru că ar fi într-adevăr așa, cred în te mai miri ce și sunt mai închiși sau mai deschiși la minte. Întrebarea care se pune este ”de ce nu ?”. De ce să nu fim puțin mai receptivi ? De ce să nu ne intereseze și ce fac alții ? De ce să nu privim în jur, să fim mai empatici ? De ce să nu experimentăm ? Tocmai pentru că lumea e atât de diversă, avem atâtea opțiuni care să nu ne limiteze, alternative .. o paletă întreagă, ăsta e farmecul. Faptul că e străin, nu-l face automat rău, prost, cu intenții periculoase etc. Diferențele culturale sunt frumoase dacă știm cum să le percepem și să le tolerăm.

20 de comentarii

  1. Buna, Anca! Scuze pt lipsa din ultimele zile, nu am prea apucat sa intru prin blogosfera, de ieri recuperez….

    Foarte frumos ai scris. Sunt de acord cu tine, cap-coada 🙂 Asa, este…oamenii in general dispretuiesc ceea ce nu pot intelege. Dar exista ceva si mai grav: ca nici nu vor sa inteleaga, sa cunoasca si sa isi doreasca sa invete si altceva 🙂

    Si mie imi pare rau cand observ asa ceva, dar ma bucur cand intalnesc oameni ca tine 🙂 Asa ca felicitari pentru atitudine 🙂 Jos palaria!

  2. Stii care e problema? Gusturile nu se discuta, si atat.
    La treaba cu mancarea…eu de obicei ma iau foarte mult si dupa aspect. Cred ca sunt una din cele mai mofturoase persoane de pe lume cand vine vorba de mancare. Da’ daca mie nu-mi place ceva, nu pot sa zic la modul general ca e nasol. Dar na, daca nu-mi place cum arata, nu incerc, pentru ca automat o sa mi se faca scarba. De-asta nu mananc spre exemplu carne de porc sau de vita.
    In fine, ideea e ca sa clasifici ca „nasol” la modul general obiecte care tin pur de gusturi personale e o mare idiotenie, dar extrem de intalnita. Sunt destui prosti pe planeta asta.

    1. Gabi, dar normal că gusturile nu se discut, nici nu se pune problema. 🙂 Dar dacă nici măcar nu ai gustul pentru x … cum să știi să ”nu-l discuți” ? 😀
      Hmmm …. să știi că și eu sunt foaaarte pretențioasă, dar tocmai ca să pot să zic că am încercat și că nu îmi place, am gustat. Dar da, este o atitudine nu tocmai plăcută. 🙂

  3. hmm ? interesant subiect.asta cu multicularitatea eu as zice ca majoritatea gandim astfel

    „sunt sef la mie in ogor” „sunt barbat, bag pula” „sunt smecher, nevastamea sa ma pupe in dos si eu sa traiesc pe spinarea ei” „sunt smecher cu baietii si acasa dau cu pumnu” „cum naiba sa fac eu mancare ca imi cade mana si penisul jos”

    habar nam.asta cu catalogarea de gay iarasi nu o „halesc”..dc naiba sa cataloghezi pe cineva ca find gay sau metro daca face mancare prostii..sau e plm.toate se leaga, daca esti prea bun si mai faci si mancare poate o sa ai norocul sa dai de una care sa vrea „bad boy” si sex machine.daca esti sex machine o sa vrea bad boy.

    insa cred cu tarie in ideea ca in relatiile de prietenie, cuplurile in care amandoi au un ideal intelectual, astea dispar in proportie de 80 % si au alta viziune a vietii si lumii.amandoi sunt..au o alta fibra in relationare, comunicare poate chiar si glume..si misoginisme uneori incitante, jocuri dragute.nu de alta dar sa nu se plictiseasca.

  4. Eu cred ca suntem asa de retinuti si datoria faptului ca la noi in tara nu au intrat prea multe natii.Noi nu suntem o tara multiculturala, suntem pur balcanica.Nimeni nu vine sa munceasca la noi, sau foarte putini vad in Romania o tara cu posibilitati, doar saracii din Moldova si bonele filipineze.Cred ca si tarile foarte dezvoltate si multiculturale au avut si ele probleme de adaptare si de convietuire cu alte natii, dar au stiu sa valorifice aceasta diversitate si au inteles ca nu trebuie sa isi pastreze tara numai pentru ei, ca nu mai suntem pe timpul barbarilor.In concluzie, noi suntem in urma la absolut orice, si asta nu ni se trage fix ca am avut comunismul si nu ne-am putut dezvolta, ci si inainte de asta a fost exact la fel.Cand noi eram inca impartiti in bucatele, francezii faceau revolutie..

    1. Ai dreptate, coeurdepluie, sunt mulți oameni cu mentalități învechite și e greu să accepte noul, dar uite, sunt și programe special destinate în sensul ăsta pentru TINERI și damn it, se interesează prea puțini !!! Gradul de implicare e relativ mic …

  5. Iti dai seama ca cei mai multi prefera comoditatea. Nu ca au ceva cu alte culturi, dar, din comoditate, zic ca e rau, etc. Cand ajungi sa calatoresti prin mai multe tari, numai putin, ajungi sa vezi altfel lucrurile. Nu tot ce e dincoloe bun si nu totul e rau. Sunt lucruri pe care le puttem asimila si printre ele este, desigur, si informatia generala despre neam, tara, traditie, etc. Tu ai zis-o mai frumos ca mine 😛

    1. Mda, comoditate … sunt de-acord că atunci când vrei să călătorești prin alte țări, automat îți imprimi o altă gândire, te deschizi mai mult, darr …. unii nici nu vor să audă !!! Aici e comoditatea aia de a nu te deplasa, chiar dacă ai posibilitatea …

  6. …si eu care eram sigura ca insasi cultura presupune „multi”… Fara varietate am fi saraci, plictisiti si aceiasi.
    E drept ca ne speriem de ceea ce e diferit. E o prima reactie defensiva, cred. Oricum, ou clocit cu oul in el nu as manca nici moarta, tot asa cum nici mazare sau ficato-ficatzei nu mananc… Tralalismele gastronomice sunt o chestie personala. Dar caracatitza fripta mmmmmmmmmmmmmmm ! Oricum sa fie, o chestie e sigura: barbatii sunt cei mai buni bucatari si imi place mancarea gatita de ei ! :)))))) Asa ca sa gateasca toti: albi, galbeni, negri !

  7. Frumos „visul american” oamenii diferiti, cu pasiuni diferite, din tari diferite, care se imbratiseaza intre ei, si toti se iubesc si sunt liberi si bogati.
    Din pacate e o vrajeala!
    Conducerea are nevoie de oameni identici la corporatii, nimeni n-are chef sa piarda bani incercand sa-ti satisfaca tie mofturile, cu cat oamenii sunt mai identici cu atat sunt mai usor de controlat, la un cost cat mai mic.
    Succes dupa 9 ore de nivelare la munca sa ramai un om diferit de ceilalti, eu nu cred ca e posibil, si ma uit la o intreaga generatie de batrani identici.

  8. Habar nu am cat de reprezentativi sunt cei care au raspuns la nenumaratele mele intrebari, ce atingeau si aspectul abordat de tine: multiculturalitatea, „ce mic dejun preferati: cel romanesc”, „care este tara voastra preferata: Romania”, „unde ati dori sa locuiti: intr-un sat de munte din Romania”, „zona turistica preferata: una din Romania”, „mancarea preferata: mamaliga, sarmalute, branza, slana, ceapa”, si cu toate astea, indraznesc sa trag o concluzie: romanii sunt nationalisti convinsi, isi iubesc la nebunie tara. Sunt refractari la nou si la tot ce este strain. Iar subiectii mei numai batrani nu sunt.

  9. Mie mi se pare foarte interesant sa observ diferentele astea intre obiceiurile anumitor tari. E fascinant sa observi ce e specific cand mergi intr-un loc strain.
    Dar recunosc ca as fi destul de rezervata sa mananc furnici sau cocoasa de camila. Dar dac-ar fi ceva nou si care sa-mi surada, as experimenta, de ce nu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.