Poate rezista o relație la distanță ? Asta am încercat să aflu și eu urmărind filmul Going the distance ( Amor la distanță ), cu Drew Barrymore și Justin Long ( care, pare-se, formează un cuplu și în viața reală ). N-am avut mari așteptări de la film, dar am fost plăcut surprinsă. 🙂 Adică am trecut peste cele câteva glume porno și m-am bucurat de moment. Nu regret că am fost. Văd că are o notă mică pe imdb, ( care mi se pare irelevantă, dar tot mă uit ) însă pentru o comedie romantică de văzut cu prietenii sau cu iubitul / iubita e în regulă. Să vă povestesc puțin.
Evident, din titlu vă puteți seama că protagoniștii se ancorează într-o relație la distanță, după ce descoperă că timp de 6 săptămâni s-au simțit foarte bine împreună. Departe pentru că Erin este încă studentă la Stanford, departe de New York, și îi este teamă să mai renunțe ( din nou ) la totul pentru iubire, așa că acceptă acest compromis cu Garett. Sex la telefon, vizite din ani în Paști, cei doi le încearcă pe toate, însă nimic nu poate înlocui o prezență fizică, o nevoie de a îmbrățișa și săruta ( și altele ) persoana iubită. Iar când pentru Erin apare, după o grămadă de încercări nereușite, ocazia unei slujbe de jurnalist, adică exact ce visează ea, apare întrebarea: ”Și relația mea cu Garett ?” Nu vă spun ce se întâmplă mai departe, bineînțeles. N-aveți decât să vă uitați la film. 🙂
Repet că mi-a plăcut filmul, cam multe ”fuck” sau ”fuckin’”-uri, dar nu m-a deranjat atât de tare. Cumva a fost în contrast cu momentele romantice, dar plusul lor este mai mare decât minusul acesta. Justin Long e mult mai simpatic în film ( îmi place și vocea lui ), adică în viața reală decât în poze, dar tot arată ca un băiețaș pe lângă Drew, care se vede pe ici, pe colo, la o privire atentă, că nu mai are 20 de ani. 🙂 În fine, se pune întrebarea … cu adevărat cum poate rezista o relație de iubire la distanță ? Aș zice că depinde de cât de mare e distanța, de cât de mult se iubesc cei doi, de frecvența întâlnirilor lor … dar distanța tot distanță e. Eu sunt foarte reticentă în privința aceasta, voi ce ziceți ? Ați trecut vreodată prin asta ? Cunoașteți cazuri ? Ați avea încredere în partener sau în … ochii care nu se văd, se uită ? Vă invoc părerea !
Sorry to dissapoint, but there no going there. Adica, nu merge. Sa incerci o data poate. Dar distanta e un killer in toata regula. Am incercat si nu a mers. Si sa nu te referi vreodata la iubire prin internet. Asta e un punct mort din start. No way. Ideea e ca, daca distanta e mare si departirile in spatiu sunt dese, mai devreme sau mai tarziu se duce magia. Ai nevoie de contact direct. Uita-te la familiile unde un parinte e plecat dincolo. Vin banii, e iubire, dar nu mai e la fel. Sunt cazuri in care tre sa judece oamenii muuuuult de tot si sa aleaga intre familie unita sau munca departe si o posibila viitoare relatie de forma.
Da, sunt de-acord, însă în unele cazuri să zicem că ar conta dacă este precizat termenul de întoarcere, de ex. stau 2 ani în Franța și fac bani, îți trimit, dar când mă întorc, nu mai plec. Poate așa există șansa reluării ceva sau refacerii relației. ( aici vorbesc mai mult de familii )
Cu intalniri mai dese si cu un termen de final (adica prin gata.. dupa atatea luni sau ani (1,2) ne mutam in acelasi loc.. vii tu la mine sau eu la tine) merge.. altfel nu (vad). La nesfarsit niciodata n-o sa mearga..
Ar mai conta si distanta asta.. totusi, una e sa fii in alt oras din apropiere si alta e sa fii prin alta tara.. daca e part 1 sa ajungi la ea/el e mai easy decat sa tot mergi in alta tara.. + ca nu toti au banii Adelinei lu`Chivu care se duce tocmai in Milano si Cristi invers (in Ro).
Dar cum am scris si sus asa va fi si la ei.. dupa 2,3 ani cat o mai juca Cristi, o sa vina probabil back to Romania (asta daca nu se stabilesc in Italia)
Așa e, n-am ce zice. 🙂
Stiu cazuri in care au reusit. Nu erau ele intotdeauna relatii monogame, dar au reusit. Surprinzator. N-as incerca.
Pai daca relatia este la distanta pt foarte mult timp..atunci n-are nicio sansa.. Dar am un exemplu,parintii mei. Tata lucreaza in Germania di’nainte ca ei sa se casatoreasca( mai bine de 15 ani) si venea la vreo luna,la vreo 3 saptamani..etc,cum putea. Acum,desi poate sa-si faca singur programul (are propria afacere acum),pleaca mai des..dar vine si mai des. Si inca mai sunt casatoriti,au si doi copii. Adica..daca se vad,daca petrec totusi timp impreuna..se pare ca o relatie ar rezista. 🙂
Filmul nu e dovadă a nimic, a pur ficțiune.
Pentru mine dovada sunt oamenii din jurul meu care au avut relatii la distanta. Fie câteva sute de km în România, fie mii de km unul plecând în străinătate la muncă, la studii… relații care sunt mai frumoase, mai trainice poate decât mult între oameni aflați aproape.
Totul însă ține de personalitatea fiecăruia…
Voiam doar să aflu punctul de vedere al realizatorilor filmului, nu neapărat să caut un răspuns, deși mi se pare că s-a pliat bine pe realitate. 🙂
Nu știu dacă ține tocmai de personalitate, cât mai degrabă de intensitatea relației, a sentimentelor celor doi .. frecvența întâlnilor.