Mie îmi trec multe lucruri prin cap. Majoritatea rămân undeva acolo în negura materii cenuşii ( sau pe unde o fi ) şi aşteaptă să fie duse la îndeplinire. Nu pot să stau liniştită dacă nu fac ce am eu în minte. Nu poci, pur şi simplu. Ideile îmi revin întotdeauna, alteori chiar insistent de enervant ! Nu sunt lucruri absurd sau porno sau nesimţite, ci doar un pic năstruşnice. Aşa că aseară mi`am zis: “Hai să văd, frate, cum îmi stă cu fond de ten pe faţă şi machiată oleacă”, în comparaţie cu chipul meu de zi de zi. “Hai să mă fac şi io cu un ten de revistă.” ( eh … ) Aşa, curioşilor, daţi click să mă vedeţi ! :)) ) glumesc ) Nu vă aşteptaţi la cine ştie ce minunăţie, sunt normală, nici prea prea, nici prea puţin.
Zis şi făcut. Am luat un fond de ten mai vechi, cumpărat de mama acum o sută de mii de ani şi pe care nimeni nu`l foloseşte ( “vechi” nu înseamnă “antic” sau “expirat” ) şi am început. Mi`am umplut toată faţa cu var. Apoi m`am fardat mai mult în obraji şi m`am făcut cu rimel, conturându`mi şi sprâncele. ( nu am aplicat machiaj şi pe pleoape, că n`am avut chef ) Rezultatul ? Arătam ca un perete proaspăt vopsit. Nu veniţi să`mi spuneţi că un profesionist m`ar fi făcut să nu arăt aşa, sau că n`am ştiut eu cum să aplic produsul. Am încercat doar să mă pun în pielea unei fete simple care ar face asta, atâta tot. Atunci mi`am zis: bine, frate, poate că e menit doar în poze să arate bine. Aşa că m`am şi pozat. Într`adevăr, imperfecţiunile nu se mai disting atât de clar. Dar asta doar în poză, pentru că în realitate acestea nu se văd din cauza ( sau datorită ? ) fondului de ten. Judecaţi şi voi. Făcusem o infuzie de ceai cu muşeţel ca să`mi îndepărtez punctele negre de pe faţă şi de`aia au ieşit puţin prea la iveală zonele roşii.
Cu toate astea, eu mă prefer pe mine, aşa imperfectă cum sunt. N`am nevoie de nici un fond de ten şi machiaje mii. Întotdeauna am mizat pe naturaleţe, sau măcar pe o retuşare care să o evidenţieze. Asta nu înseamnă, însă, că naturaleţea nu trebuie îngrijită. Am mai scris despre asta acolo în categoria “Femei şi bărbaţi”, ştiţi doar. 🙂
Destinaţia de azi va fi povestită mâine, cu ocazia turului oraşului Timişoara, pe care doresc să vi`l prezint şi vouă, cei care nu îl ştiţi atât de bine. 🙂 Pe curând ! ( trebuie să recunosc că am emoţii pentru astăzi …. şi fac pe mine ! )
Ai trasaturi frumoase 🙂 Sa fim noi sanatoase, ca fetzele de revista nu exista in realitate. Ai vazut vreuna pe strada? Eu nu… Nu pot sa zic decat: traiasca Photoshopul! Pozele pe care le vezi in reviste sunt atat de modificate, de n-ai crede daca ai vedea procesul. Tu te-ai dat doar cu putin fond de ten, dar daca ar fi si modificata poza ta… (eu am facut si experimente din astea :P)
Multumesc. 🙂 Pai pana si faptul ca m`am dat cu fond de ten, urmat de o fardare masiva in obraji ( care nu se vede ) si mi`am conturat sprancele a fost mult pt mine ! :))) N`am vrut sa merg mai departe, gen prelucrare in Photoshop. 😀
Sa stii ca te admir pentru asta. Eu nu sunt asa… Dupa cum a zis cineva despre mine, mie imi place sa distorsionez realitatea :)))) Au fost momente cand mi-am tras niste machiaje de paream alta persoana. Unii nici nu m-au recunoscut :)))
Singura diferenta dintre cele doua poze sunt cerceii. In rest nu vad nimic modificat.
Ce ochisori frumosi ai! Si privirea ta imi place mult.
( m-a amuzat tare mesajul lui ciupanezul :D) .
Bine, modificari se vad, femeile stiu unde si ce sa priveasca ;). Banuiesc ca poza cu cerceii este si cea cu machiajul.
Si eu sunt de acord cu naturaletea, dar nu sunt de acord cu prea multa naturalete. Nu-mi plac deloc fetele ( ma refer la cele de peste 23-25 de ani) care ies pe strada cu fatza spalata. Imi par neingrijite.
Evident, la anisorii tai iti sta bine oricum, insa peste cativa ani ( nu foarte multi) e recomandat sa incepi nu neaparat sa te machiezi, ci sa iti scoti in evidenta trasaturile.
Aveam 23 de ani cand am folosit pt prima data fondul de ten si fardul de obraz. Mascara, putin accent de culoare pe sprancene ( sunt blonda), uneori fard de pleoape, luciu de buze si gata.
Nu esti alta, insa esti TU mai vizibila ( sa spunem asa) si mai ingrijita.
Ideea e sa inveti cum sa aplici produsele, e cel mai mare secret. In plus, trebuie sa alegi produsele care se potrivesc tenului tau, deoarece alea gresite iti confera imaginea de ‘masca’. Un machiaj e un machiaj bun atunci cand nu se vede pe piele decat rezultatul, nu si produsul.
Asa ca.. permite-mi sa-ti spun ca, daca ai aratat ca un perete proaspat vopsit, inseamna ca l-ai aplicat incorect :D.
Oricum, ai timp sa inveti! Te pup!
Eh, da, pot sa accept ideea ca l`am aplicat incorect sau ca am folosit un produs nepotrivit pentru mine, din moment ce m`am jucat, doar, nu am facut nimic serios. 😀 Singurele lucruri pe care intr`adevar le folosesc acum sunt fardul de obraji ( pentru ca sunt prea palida, desi nu se vede ) si, desigur, lipstick`ul ( din aceleasi motive ). Cand mai merg undeva la evenimente, imi machiez putin si ochii – rimel + tus negru pe linia ochiului. Si cam atat. 😀 Oricum, iti multumesc pentru vorbe ! Si tie si Gabrielei >:D<
stii, eu prefer fara fon de ten…imperfectiunile ne apartin…. am senzatia ca, daca m-as da zilnic cu fond de ten as purt o masca oficiala, pe care ar trebui sa o scot in viata particulara. Prefer sa fiu eu, important este sa fiu curata, ingijita, sa miros a fresh, si cu un machiaj usor de zi.
Vorbind despre tine, e k si cu si fara. E adevarat ca fondul de ten estompeaza sau mascheaza anumite mici imperfectiuni. Dar pana la urma, depinde, fiecare cum se simte in pielea lui. 🙂 Machiajul e unul discret si de bun gust. Te prinde bine si te face mai expresiva.