Țineți-mă, vă rog, că îmi ies nervii ca șerpișorii prin urechi! Plănuiam un alt articol pe azi, dar la naiba cu tot, mai trebuie să-mi și ies din sărite! Stând pe WC azi dimineață și ”scroll-uind” newsfeed-ul pe Facebook ca să mă trezesc (nu ziceți pâs, că și voi faceți asta), am dat peste o știre cu interzicerea educației sexuale dacă e fără acordul părinților… etc. etc. Stați… CE? Am zis să nu dau crezare bazaconiilor fără să le verific, așa că am descoperit exact SURSA prostiei, proiectul de lege al lui Ninel Peia privind ”Inocența copilăriei”. *se uită în jur căutând un sac de box*
Și-acum, cu voința zeilor, să se pogoare valurile de mânie care să-mi aprindă degetele pe tastatură. ”Minunata” inițiativă descrie cum, educația sexuală predată elevilor din învățământul preșcolar, primar și gimnazial nu ar trebui efectuată fără acordul scris al părinților și tutorelui, pentru că ”în școlile copiilor noștri se introduc, PE ASCUNS, pornografia, prozelitismul LGBT și incitarea la punerea în aplicare a diverselor forme de sexualitate deviantă”. Adică nu doar să îi excluzi pe copiii care NU vor face educație sexuală pentru că părinții lor poate mai ”încuiați” nu vor asta, dar și să pornești de la niște premise fantasmagorice, conspiraționiste, asta înseamnă să fii Ninel Peia.
Copiii și tinerii din ziua de azi trec prin niște presiuni foarte mari din partea societății, venite în primul rând de la părinți (să iei note bune la școală), de la anturaj (ce cool suntem noi, tu nu ești, sau uite cum arăți, ce coșuri ai pe față), de la profesori (nu ești bun de nimic), și de la ei înșiși (cine sunt și ce caut aici?). Nu mă interesează că acum 50 de ani nu existau problemele astea, acum căutarea și afirmarea identității e ca o foame, și pe asta trebuie să o gestionăm. Singurele motive pentru care copilele ar pleca ”rușinate” de la aceste cursuri pomenite de Ninel cap de bostănel, ar fi dacă cel care predă cursul e un imbecil și nu reușește să se apropie de ”audiență”. Sexualitatea nu este un lucru rușinos, transformările corpului nostru nu e ceva de care să ne fie teamă, dar dacă nu înțelegem ce se întâmplă, din punct de vedere anatomic și psihologic, cum pana mea să fim pregătiți pentru asta?
Traumatizați de informații? How about traumatizați de LIPSA lor? Că se apucă să citească prostii pe internet (acces la informație berechet dăăăăăăă), în loc să vorbească deschis despre asta, și nu o să aibă curaj să își confrunte și să descopere sexualitatea, și cu atât mai puțin nu le vor spune părinților nimic. Fetele se simt constrânse de o imagine perfectă promovată prin mass-media pe care se simt nevoite să o atingă, și băieții cred că dacă își reprimă sentimentele și nesiguranța de sine printr-o falsă ”masculinitate”, fără să aibă exemple în viață neapărat, vor fi, poate, cool. Bullshit. Râsul acela nervos de la orele de anatomie sau ”educație pentru sănătate” (care nici nu știu cum se procedează acum în școli, dar am îndoieli) maschează atâtea lucruri! Îți arată un penis pe tablă și începi să râzi în hohote, ioi, e foarte amuzant, da, un penis pe tablă, și apoi uuuu uite, o păsăricăăăăă, și mai și. Și sub valul de umor, se ascunde o rușine adâncă de necunoscut, pe care nimeni nu o adresează.
Bineînțeles, ar trebui să existe un program foarte deschis, bine pus la punct, și în sine să se creeze un mediu care nu doar să adreseze ”sexul”, ci toate problemele emoționale ale pubertății, ale respectului mutual dintre inițierea sexuală… NIMENI nu vorbește despre asta, nimeni nu îi învață pe acești copii că suntem normali, și e firesc să avem sentimente, dorințe, atracții. Eu m-aș oferi cu mare drag să adresez îndeosebi partea emoțională a acestei trebi, pentru că de aici începe totul, de fapt, fără a fi expert, ci așa, din experiența mea ca fată și femeie. Am trecut prin toate stagiile posibile de la rușine, la nesiguranță, nepotrivire, rebeliune, reprimare, neștiință, teamă, arătat cu degetul, batjocură etc. ca să știu ce înseamnă să nu ai pe cineva documentat care să discute cu tine despre aceste lucruri (noroc cu părinții mei, oameni deschiși la minte). Dar e altceva când vine un pediatru, un psiholog, sau cineva care poate să ajungă la inimile și mințile acestor copii, pentru a le răspunde deschis la întrebări, și față de care să nu se simtă rușinați. Și clar, aceste cursuri nu ar trebui să înceapă direct cu ”the birds and the bees” încă din clasele primare, ce dracu! Nimeni nu-i atât de dobitoc, trebuie să existe o programă adaptată fiecărui ”stagiu” al dezvoltării tânărului, dar care să și fie implementată cum trebuie… Educația sexuală ar trebui să fie FUN, să fie deschisă, tolerantă, încurajatoare, nicidecum umilitoare sau făcută superficial doar ca să o bifezi acolo că da, ai făcut educație sexuală.
Credeți că dacă se interzice educația sexuală în școli o să fie mai bine lucrurile? Oare copiii care ”nu vor beneficia” de această educația sexuală nu vor face lucrurile pe ascuns, nu vor vorbi pe la colțuri? Câte cratere trebuie să mai săpăm între noi, câte bariere să construim, ca să ne dăm seama că doar împreună putem rezolva anumite provocări? Mai bine să interzici decât să previi, sau cum? Cum poți să consideri că dacă mături o realitate sub preș, ea nu va mai exista? Ba dimpotrivă, poate lua forme chiar mai violente, fiind reprimată, nelăsând liberă calea comunicării. Ca să nu mai spun de bolile cu transmitere sexuală, și alte probleme ce țin de sănătatea noastră ca femei și bărbați, până la urmă.
Articolul, chipurile, citează din Dr. Michelle Cretella, Președintele Colegiului American al Pediatrilor, dar fără să aibă o sursă, evident. Declarația este una falsă, clar, pentru că la un mic search pe această temă o să vedeți, din nou, două părți: site-uri obscure formate de vocea familiei, cu proveniențe din grupuri religioase, care spun că totul e o conspirație și copiii sunt corupți de mici, și huooooo educația sexuală, și site-urile de psihologie sau inițiativele UN FPA (United Nations Population Fund) care descriu programele de educație sexuală comprehensivă (la care face referire odiosul articol în cauză) cu trimitere la demnitate, principiile drepturilor omului, egalitatea de sexe, și ”empowerment of young people”. Deci despre ce vorbim, ce conspirații? Scopul acestor programe e să reducă sarcinile timpurii, bolile cu transmitere, și să educe tinerii (și chiar părinții) cu privire la riscuri și luarea de decizii, metode de protecție etc. Obiectivul lor nu e ca mai mulți copii să fie LGBT sau să-și înceapă viața sexuală la 11 ani, ce puii mei! Tocmai pentru că aceste lucruri se întâmplă, poate nu în cel mai ”sănătos” mod pentru trup și minte, trebuie să existe asemenea programe…
Dacă mai pot? Mai pot și cozonac, vorba vine, dar momentan, cam atât. Așa că domnul Ninel Peia poate să-și bage inocența copilăriei direct în fund, ca un supozitor, și să o țină acolo, că nu există nimic valid din ce spune dumnealui care să susțină un asemenea proiect de lege tâmpit. I rest my case.
