Civil War și benzile desenate

Deși blogul meu nu e (exclusiv) dedicat recenziilor de filme, seriale, benzi desenate sau lucruri asemănătoare, totuși, după cum știți, mai scriu din când în când dacă îmi place ceva mult și pun conținut în secțiunea de ”Entertainment”. Iată că de data asta Marvel strikes again și vrând nevrând (dar mai mult vrând), nu m-am putut abține să nu iscălesc despre noul film Captain America: Civil War. Alertă și pentru mici spoiler-e, mai ales că le completez cu câteva imagini din benzile desenate! (imaginile nu îmi aparțin, ele sunt luate desigur din comics) 🙂

civil war capt america
Literalmente, o scenă ca-n ”filme” 🙂

În general, din punctul meu de vedere în ceea ce privește filmele, Marvel era mereu la nivelul acela de filme de acțiune, cu supereroi, și foarte amuzante, dar care nu îți dau multă bătaie de cap. Filme care au personaje cool ce luptă pentru bine și la capitolul cinematografie sau poveste, meh, stăteau mai prost. Dar era suficient să adune fanii care așteptau să vadă filmele după benzile desenate, sau fanii care pur și simplu erau atrași de idee sau concept (așa ca mine, că eu n-am avut acces la benzile desenate neapărat). Cu Civil War, Marvel m-a uimit. Bine, m-a surprins și cu Deadpool, dar ăla tot film de distracție /c omic a fost, unul excelent, de altfel.

Mi-a plăcut mult Captain America: Civil War pentru că aduce un subiect mai complex în prim plan, aici nu mai e vorba despre salvarea lumii, ci despre cine controlează salvarea lumii? Despre ce înseamnă să fii supererou și prețul pe care îl plătești. Glumele sunt păstrate pentru momentele mai fine și nu neapărat presărate cam peste tot, așa ca în alte filme (vezi Iron Man, The Avengers, Guardians of the Galaxy etc.). Pe lângă că se introduc / readuc supereroi, aflăm un pic mai mult și despre viața lor, un aspect foarte important pentru credibilitatea poveștii. Universul se conectează nu doar în trecut, dar și în viitor …

4

Construirea și materializarea universului Marvel contează enorm pentru mine, deoarece completez filmele cu genialele seriale tot de la Marvel (Jessica Jones, Agents of SHIELD, Daredevil, Agent Carter) și sensul devine ceva mai palpabil, ca un puzzle care se întregește. Deși creatorii filmului Civil War respectă doar o parte din intriga ce apare în benzile desenate, multe lucruri fiind omise, în universul cinematografic (diferit de cel al benzilor desenate), acest aspect nu apare ca o slăbiciune. Dimpotrivă, se aduc unele elemente din benzile desenate, cu care se țese o poveste similară, dar schimbată. Ceea ce e esențial este că totul se conectează, iar asta îmi provoacă o imensă satisfacție – referințe la lucruri din trecut, referințe la alte filme, referințe înspre viitor și Stan Lee care mereu apare orice-ar fi. Cumva, chiar mă simt, ca simplu fan / spectator că există o legătură în afara filmului, iar asta, doamnelor și domnilor, e grozav.

3

Am văzut filmul în IMAX, prima mea experiență la IMAX facilitată cu succes de Ruxandra care mi-a tipărit cele 11 bilete și de la care am cumpărat ochelarii speciali 3D, o fostă participantă la un proiect pe care l-am coordonat acum ceva ani. Adevărul e că te simți bine când cunoști omul de la casă, stai la o poveste cu el și îți spune câte un pont sau două. 😀 Așa că mulțumesc, Ruxi! Detaliile se văd fain în IMAX și efectele CGI au fost făcute cu atenție, toate cascadoriile de asemenea, oamenii chiar păreau că se luptă acolo – și chiar se chinuiau un pic, vedeți behind the scenes. 🙂 Eu am fost #TeamCap de la început și așa am rămas și după film. 😛

5

Povestea are câteva mici lacune care pot însă fi trecute cu vederea (una din ele este chiar la început, cu scena din Lagos – de unde, cum, ce?; sau lipsa unui personaj negativ mai puternic / influențial), în principal din necesitatea unei consistențe mai profunde în unele decizii / reacții / motivații. Având în vedere că totuși s-au întâmplat o grămadă de lucruri și am cunoscut supereroi noi, îi iertăm. Astfel, ca element de noutate apar Black Panther și Spiderman copilul, și ne bucurăm să îi revedem pe Vision, Black Widow, Scarlet Witch, Hawkeye, Ant-Man (care are un rol fain făcut în film), Falcon, War Machine și The Winter Soldier sau românașul nostru, Sebastian Stan. :)) Thor și Hulk nu apar (nici în benzile desenate nu apar). Toți joacă bine și au un anumit rol în poveste, unul destul de clar definit pentru multitudinea de acțiune care se întâmplă. Căci dacă vă doriți și un film de acțiune și ”bătăi”, în Civil War veți vedea destul din ele.

8

Dincolo de acțiune, revin la ideea poveștii și de ce sunt eu #TeamCap. Îmi place de Captain America din mai multe motive, unul din ele fiind că metaforic eu mi-am asumat acest rol în echipa din Liban pe care am condus-o, dar asta e altă poveste. Chris Evans mi se pare că se potrivește de minune personajului, nici nu doresc alt Captain America, el e ce trebuie, mai ales din punct de vedere fizic, trebuie să recunosc. 🙂 E un băiat cuminte, cu principii, și îmi place cum e construit personajul lui. Apoi mai este dragostea lui pentru Peggy Carter, o dragoste profundă și platonică, una care pe mine mă cam impresionează (mai ales făcând legătura cu serialul Agent Carter). În Civil War, Steve Rogers află că Peggy a murit și asistăm la un moment dedicat înmormântării ei, precum și a introducerii nepoatei ei, Sharon Carter, un personaj care va avea rol mai încolo în alte filme Marvel. Mi s-a părut frumoasă această parte. 🙂

7

Nu în ultimul rând, lui Captain America îi pasă de oameni și îi pune mai presus de orice – în special oamenii ”lui”, iar asta îl face un lider bun, și din punct de vedere al leadership-ului.. recomand Captain America. :)) De aceea dorește să își salveze prietenul (Winter Soldier) din a fi spălat pe creier, pentru că el crede în oameni, în corectitudine și bine, iar ce i s-a întâmplat lui Bucky i se pare nedrept. În orice film apărut, băiatul acesta rămânea în urmă să salveze civilii, câți putea. Cred că e conștient și suntem toți conștienți că există morți colaterale și că nesupravegherea lor ca supereroi le lasă mână liberă la multe. Căci mai apoi, cine își asumă responsabilitatea? Într-adevăr, Tony Stark s-a lăsat impresionat de povestea fiului mort în Sokovia – și tocmai aici se pune întrebarea de … unde tragem linia? Salvăm planeta și dacă nu avem de ales, vom trece peste cadavre, sau lăsăm planeta să se transforme într-un cadavru? Ce face un supererou, până la urmă, și oare identitatea și dreptul lui la intimitate trebuie încălcate pentru un ”aparent” bine superior? Pe lângă asta, Captain America menționează libertatea de alegere, care iar mi se pare importantă – lumea nefiind compusă doar din Guvernul american. Omul nu e perfect, clar, și mi se pare chiar cam încăpățânat un pic, dar filozofia lui mi-a mers mai mult la suflet, precum și evoluția lui de până acum din filme. 🙂

12

13

Despre scenele de luptă pot să spun, ca toată lumea, cred, că sunt două care contează cel mai mult și sunt realizate pe măsura așteptărilor: scena din aeroport și scena dintre Captain America, Winter Soldier și Iron Man. Lupta dintre Cap și Iron Man e așa … tristă, mai să-mi dea o lacrimă când Captain America și-a trântit scutul pe jos. Scena e redată ca în benzile desenate, și mi-a rămas așa întipărită în minte un pic...S-a pus ceva sentiment în dezvoltarea conflictului emoțional al prieteniei dintre Tony și Steve, asta culminând și cu scrisoarea trimisă de acesta din urmă. Deși în benzile desenate Captain America se predă, în film reușește să se ascundă și .. pune la cale ceva.

9

11

Așa… ce să vă mai spun? România face parte din universul acestui film, având în vedere că trenul gândirii s-a produs cam așa la realizatori: ”Sebastian Stan e român. Dacă tot e român, hai să-l facem român și-n film.” Și s-a făcut. Nu doar menționat, ci și vorbit, întrebând cum sunt niște prune într-o piață dintr-un aparent București, care de fapt e doar un colț din Berlin făcut ca București. Oricum, nu rău, băieți, nu rău! (și în Agents of SHIELD au avut o misiune în România, deci minunat :))) )

În ceea ce privește ce urmează, filmul deschide multe uși ce vor urma a fi explorate, ca o cutie a Pandorei cu dulciuri și prăjituri cu cremă – numai bunătăți! Ne așteptăm la Spiderman la anul și la Thor:Ragnarok, unde o să apară și Hulk, dar și la Black Panther (2018), iar aceste povești vor culmina cel mai probabil în filmul The Infinity War. Mai multe filme și detalii acilea. Alte lucruri de legătură sau ”easter eggs” pe care poate nu le-am menționat găsiți și aici, sunt interesante. 🙂

Mă bucur să mă bucur de experiența Marvel cu totul, de la filme și serialele de excelentă calitate, și tind să cred că de-acum lucrurile vor deveni mult mai serioase și palpabile, asemenea Civil War (imaginea de ansamblu începe să devină mai clară acum decât poate la începuturile Iron Man sau The Avengers). Cred că Civil War e un film reușit și merită văzut. Poate la sfârșit rămâneți cu întrebări asemănătoare celor pe care mi le-am pus și eu … și cărora nu le-am găsit un răspuns neapărat. Povestea e doar o oglindă fantastică a lumii de azi și a problemelor pe care le întâmpinăm global și local, constante lupte între moralitate și orice altceva. De partea cui vrem să fim și de partea cui suntem de fapt? 🙂

2

5 comentarii

  1. De Paști m-am uitat la Batman vs Superman, dar așteptam Civil War mai degrabă 🙂 L-aș prinde la cinematograf, am tot văzut împărțirea asta pe echipe și sunt curioasă eu în care mă voi plasa 😀

      1. L-am văzut chiar zilele trecute! 😀 Pe scurt: dacă aș fi fost în locul oricărora dintre cei doi, aș fi luat aceleași decizii ca ei. Adică, da, dacă eram Captain America și știam ce știam despre prietenul meu, aș fi urmat calea respectivă. Dacă eram Iron Man și aveam informațiile pe care le aveam, aș fi luat decizia lui, mai mult sau mai puțin. Cred că tocmai asta e ideea: să înțelegem că oamenii sunt forțați de împrejurări și de informațiile care le stau la dispoziție să ia o decizie sau alta. Și chiar și atunci când două opinii se bat cap în cap și par a fi opuse, nu înseamnă că există una bună, una rea. Intențiile pot fi bune de ambele părți și fiecare consideră că face ce trebuie…

        Cred că e prima dată când am chiar râs la scene cu Spiderman, chestie care mi s-a părut întotdeauna crucialăăăăă când vine vorba de personajul acesta și chestie care nu m-a satisfăcut niciodată în filme. Deci, am speranțe pentru Spiderman :))

        1. Hehe, imi place perspectiva ta – cu intelesul ca oamenii uneori sunt fortati de imprejurari si informatiile pe care le au la dispozitie. Asa e. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *