Cartofi prăjiți și prosoape

La o primă impresie, cele două n-ar avea de ce să fie puse împreună, dar stați numai să vă povestesc!! Mi s-a părut așa de drăguț, că am zis să împărtășesc cu voi. Știți chestia cu ”one random act of kindness”? (o faptă bună făcută la întâmplare, cam așa s-ar spune la noi) Ei bine, recunosc că mi se întâmplă rar, și chiar și eu fac rar gesturi (o să revin la asta), dar de Crăciun am avut parte de o surpriză neașteptată. Și dacă tot e semi-poveste, vă pun și poze. 🙂

În Decembrie, am fost în vizită la prietenii mei din Eindhoven, iar în weekend am acostat în Haga – mai mult plaja din Haga, e drept (Scheveningen îi zice, minunat, minunaaat). V–am zis cât de mult îmi place Olanda? :X În fine, în Haga am mers într-un loc numit ”Frites Atelier” – ceva de genul Atelierul Cartofilor Prăjiți, unde Sergio Herman, aparent un bucătar renumit, care deține ceva stele Michelin, a decis să ”revoluționeze” crumpii fripți. :)) Locul e mic și simpatic, nu prea ai unde să stai, dar nu asta e ideea.

Cartofii sunt serviți în ceva cutioară drăguță, și ai două opțiuni: ori alegi o combinație mai specială, pe care ți-o prepară ei, ori te duci frumos la butoaiele cu sosuri și-ți torni ce vrei tu de-acolo. Noi am ales prima variantă, ceva cu pastrami… eu nu mănânc pastramă, așa să știți, dar modul cum erau astea preparate a fost diviiiiiiin, superdelicios, și acum îmi lasă gura apă. Combinația de condimente și sos și pastrami și ierburici și castraveți deasupra cartofilor prăjiți și ei aromați mmmmmmm, superbun! Mna, am făcut o poză, am postat pe Instagram, tutto bene.

De Crăciun, mă trezesc cu un mesaj de la Frites Atelier Amsterdam cum că am câștigat nush ce cadou de Crăciun, o carte de bucate de la Sergio Herman! Mi s-a părut drăguț, dar am zis că neeeh, or fi crezut ei că eu stau în Olanda… le-am explicat frumos treaba, și mi-au zis să le trimit adresa. :))) Apoi și-au cerut scuze că nu mai au pe stoc varianta în engleză a cărții de bucate, dar tot voiau să-mi trimită ceva din shop-ul lui Sergio Herman… ok. Încă nu am crezut că e pe bune treaba 100% până nu am primit săptămâna asta coletul cu niște prosoape de bucătărie de la tipul ăsta bucătar, care au tema de ”tatuaj”, dar sunt de bună calitate, și chiar utile în momentul de față.

Așa că da … se mai întâmplă și din astea în viață, dar tocmai pentru că sunt atât de rare, ne îndoim că sunt pe bune. 🙂 Mereu când mă aflu într-o situație de genul mă întreb ”hmmm…. și ție ce-ți iese din treaba asta, de fapt? ce e în spatele gestului tău? când va trebui să ”plătesc” înapoi pentru bunătatea ta?”.. mda, trist, nu? 🙂 Dar știu că nu toți oamenii au intenții ascunse și unii fac fapte bune de drag, din inimă, pentru că pur și simplu așa vor. One random act of kindness at a time. Ar trebui să mă gândesc mai des la asta.

Până atunci, Haga e superbă, Frites Atelier e superbun, și-am încălecat pe-o bicicletă, și vă trimit o dulce tartaletă! 🙂

Ne citim cu recenzii de cărți săptămâna viitoare, și mult-așteptata evaluare pe 2016. Am fost cuminte, ori ba? Mi-a ieșit ceva din ce-am plănuit? 😛