Artiști descoperiți în 2025

Cu siguranță, arta e o formă de escapism. Pentru mine, e o formă și de educație (neavând un background de Arte) și autocunoaștere, dincolo de evadare. Pentru posteritate și o mai bună compartimentalizare a informațiilor, dar și pentru a da mai departe anumite descoperiri (cum făceam pe vremuri), m-am gândit să las o selecție (anuală) a artiștilor și lucrărilor pe care i-am întâlnit pentru prima dată și mi-au plăcut în mod deosebit.

Realizez că am vizitat câteva expoziții anul trecut, mai ales în Timișoara, și asta mă bucură, imi place să mă înconjor de frumos, de altceva, de nou sau de ceva curios. Dacă stau să analizez profund lucrările din caruselul de mai jos, ele se îndreaptă spre o artă destul de convențională, ceea ce poate spune ceva despre gusturile mele, cu toate că încerc să păstrez mintea deschisă, să știți.

Din expoziția Land of Fire de la Kunsthalle Bega:

Chitra Ganesh, o artistă americană de origine indiană, cu pânzele inspirate din visele lui Maytrei, o încercare de a rescrie narativa in jurul puterii acestei femei.
Cecilia Cuțescu-Storck, prima femeie profesor la o universitate publică de arte din Europa, cu o frescă (reprodusă) a Istoriei negoțului românesc, deși e drept că pe CCS am regăsit-o și pe pereții hotelului Marmorosch din București.

Expoziție Bastion:

Horia Roman Tolici – lucrările sale m-au fascinat prin viața care curge prin ele, atât prin culori, dar și prin micile personaje pe care le întâlnești, subdimensionate, pe crengi sau prin iarbă. Mi-a plăcut instant!

Muzeul Peggy Guggenheim din Veneția:

Rita Kern Larsen – pictoriță daneză suprarealistă, m-a atras cu tabloul “Know thy self”
Maria Helena Vieira da Silva – pictoriță portugheză în stil expresionist abstract, lucrează cu linii care redau spațiile, iar culorile folosite in picturile au reflectat trecerea ei prin viața, în ultimii ani ai săi pictând mult în alb. M-a impresionat. 🙂

Sibiu – Muzeul Brukenthal și o expoziție individuală

Ion Mândrescu – sculptor contemporan, un artist extrem de interesant si profund, cu toate ca nu sunt întotdeauna fan sculptură, iata că Omul, spatiul, timpul a reușit să-mi captiveze atentia și mintea.
Irina Minodora Ene – am descoperit-o în propria expozitie, este o artistă multidisciplinară, mi s-a părut extrem de ingenioasă cu multiple tehnici folosite (desen cu marker, sculptat din aluat, pictură clasică, desen din cărbuni etc).
Pe Samuel Mützner si Magdalena Rădulescu i-am descoperit în secțiunea pictorilor români de la muzeul Brukenthal.
Ovidiu Maitec – Revin la sculptură, căci în curtea interioară a Muzeului am descoperit sculpturi vibrante, prin care ‘’trece lumina’’, lucrări aparținând lui Ovidiu Maitec, cum zic unii, cel mai bun după Brâncuși.

Expozitia Garden of Hooks – Jecza Gallery

Constantin Vulturar – Untitled – două tablouri care m-au tintuit lângă ele câteva minute bune, atrasă fiind poate de tristețea și efemeritatea celor două oglinzi în timp? Poate.
Vlad Oniga – seria “Through the window”, pentru ‘curățenia’ sa și acel verde obsedant.
Melinda Rus – colajul One Eye opens, the other is closed, cu toate că și alte colaje ale ei sunt fascinante.

Art Safari București

Theodor Pallady a folosit verdele (dar nu numai), în contrast aproape ca nimeni altul. A fost prima oară când am avut ocazia să văd live lucrări ale sale.
John Kotze si Roberto Alvarez Rios m-au surprins prin suprarealismul picturilor lor și al îndrăznelii culorilor și mesajului.

Rijksmuseum Amsterdam

Aici am descoperit trei artiste: Judith Leyster, Maria van Oosterwijck si Therese Schwartze. Judith a fost, dacă nu prima, măcar printre primele femei înscrise în gilda artiștilor olandezi în anul 1633, o pionieră printre contemporanii ei, cel putin. Maria van Oosterwijck nu a fost departe de ea, tot o pictoriță a epocii de aur olandeze. Tablourile Vanitas Still Life sunt pline de comori ascunse presărate de artistă. Nu în ultimul rând, Therese a pictat portrete feminine cum rar reușește cineva să captureze sensibilitatea feminină nesexualizată.

Bonus: Pe Lucian Prună l-am descoperit online și deși nu îmi permit (momentan) vreun tablou al lui, avem două printuri de-ale lui înrămate în casă, fapt care îl bucură pe soțul meu deoarece îi amintește de copilăria sa cu jocurile pe calculator. 🙂