… e iubirea meaaa … dar nu despre astaaaa scriu acum.
Ce tot atâta toamnă, domne’ ? 🙂 Am fost azi la bancă să rezolv ceva și apoi m-am oprit pe malul Begăi, locul meu preferat, că și-așa e o zi frumoasă astăzi. Îmi venea să beau toată Bega, părea ca un suc de kiwi, mai verde ca niciodată și luminată de un soare total generos, sub un petic de cer de nu mă uita, dichisit cu noruleți drăguți și umblători. Căutam câte o frunzuliță veștedă, ceva … nu prea.
Am stat singură, ca de obicei, și m-am bucurat de priveliște. Îmi place să fiu singură câteodată și cred că fiecare merităm un moment în care să fim doar noi cu noi. Și e așa frumos să stai singur într-un decor aproape magic, savurând totul. Un tot care îmi dăruia necontenit bănuți de-argint prin apă, mulți mulți !Dacă aș fi vreodată cu cineva acolo și ar îndrăzni doar să spună ceva, ar strica atmosfera, mă credeți ?
Iubesc să mă plimb sau să stau pe malul Begăi, printre sălcii și când e soare sau vânt.
Așa că unde e toamna ? Cam nesimțită, ce-i drept, să dea buzna așa peste vara îmbrăcată doar în văluri, aproape goală, purtând cununi de floarea soarelui pe cap. Și ce moment mai prielnic să-ți iei la revedere de la tânăra focoasă decât într-un loc preferat, aproape de natura ce se dezbracă de ea ?
Sunt sigură că aveți și voi un asemenea locșor … iar dacă nu, căutați unul și stăpâniți-l.
P.S. De fapt, toamna e în părul meu …
In niciun caz locul meu preferat nu e pe malul Dambovitei. :)) In orasul natal nu am asa ceva, dar mi-ai dat o idee cu pozele. 🙂
Eh, păi fiecare își găsește propriile lui locuri, nu trebuie să fie toate la fel. 😀 Mă bucur că te-am inspirat !
Asa e parut tau de la natura sau te-ai vopsit ?
Păăăăiii … m-am vopsit mai demult, dar era doar ca o joacă, am vrut eu de 18 ani să fiu roșcată în cap și apoi n-am mai continuat … așa că e o vopsea ce se duce … 😀 Sunt brunetă la origini și îmi vreau culoarea înapoi !!!
vara e o blonda focoasa si toamna e o roscata asisderea, trebuie doar sa le pretuim pe ambele la timpul lor 😉
Mmmm … toamna nu-i chiar focoasă, poate doar la început, apoi devine tristă, tristă … 😀 Și asta deși sunt născută-n miezul toamnei, tot mai mult îmi place primăvara.
Cum adica „Am fost azi bancă”?
În alta ordine de idei, la fel cred ca daca nu esti cu cel iubit, cel mai frumos e sa te bucuri singur în liniste de toate frumusetile Begai. Si eu am în oras un port la Dunare si o pot vedea oricand iar uneori ma pot plimba chiar si cu vaporasul. 🙂 Asa ca daca raman fara inspiratie mai bat un drum pana acolo.
Îmi place cum ti-ai luat adio de la vara, îmi plac si pozele, dar îmi plac si cerceii tai.
Pentru P.S. îti las cateva versuri (chiar daca le-am mai lasat o data):
In parul tau e-o nesfarsita toamna,
Cu frunzele ti-ai asortat privirea,
Iar mii de stele ti se pierd in palma,
Si mii de sarutari iti proclama iubirea.
Îți mulțumesc, Andrei, n-am fost bancă, ci LA bancă, dar nu mi-am dat seama de greșeală. 😀 Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc pentru tot !
Eu ador sa stau singura, mai ales in natura. Asa cum spui tu.. uneori, o persoana in plus ar strica totul ;). Am si eu o multime de locuri ‘din astea’.
De multe ori uit ca avem o Begă si de si mai multe ori uit sa ma plimb pe malurile ei. N-ar strica daca as vizita-o mai des. Problema e ca eu nu stiu sa ii apreciez frumusetea de una singura. eu nu stiu sa stau de vorba cu mine si nu stiu sa fructific singuratatea. pentru ca nu-mi place singuratatea. :-s
Tomato, poate că ar trebui să încerci mai des. 🙂 Oricum, nu e vorba despre ore de singurătate, ci de un mic timp acolo. Nici mie nu-mi place UNEORI singurătatea, dar sunt eu cu mine, nu sunt singură. 😛
Ce drăguţ! Arată exact ca lacul nostru din Tineretului. Să vezi noaptea minunăţie!
Eu când alerg sunt singură cu gândurile mele, ca să fiu în asentimentul postului de faţă. Ai crede că, în astfel de momente, ai tendinţa să meditezi asupra unor lucruri cu caracter ceva mai profund. Ei, aş! Eu număr copaci, mă gândesc la cum ar fi să petrec o zi în pielea unui cerşetor sau mă uit la căsuţele făcute pentru rândunele, alea din parc. Tu la ce te gândeşti?
Hmm, Corina, greu de spus. Uneori stau pur și simplu și nu mă gândesc la nimic, îmi golesc mintea de orice, alteori … mă bucur în gând de ceea ce mă încojoară ( ah, ce verde e apa, ce verzi sunt copacii, ce frumos e afară, îmi place soarele etc. ) sau îmi amintesc de fapte și personaje din trecutul sau prezentul meu. Saaaau mă gândesc la viitor și visez. 😀
Bega este foarte murdara…verde…
Si eu mergeam adesea pe maul Begai chiar acolo unde ai facut tu pozele,imi placea sa stau,sa lenevesc,sa ma uit la porumbei sau doar sa ascult adierea vantului.
Sa ne iubim Bega asa cum este ea 😉
Frumos, frumos!
Heey, mai ies si eu din cand in cand pe mal, dar inspre Flora .. e prea multa liniste si umbra aici pe la UVT.
E verde ca un un suc de kiwi? 🙂 Poate mai bine i-ar zice raul Kiwi. E frumoasa toamna, si chiar si agatata in parul tau. I-am zarit reflexele si i-am simtit adierile vantului prin salcii. Frumos.