Time is time, not money

Am constatat cu stupoare că week`end`ul care a trecut nu v`am dus în excursie. 🙁 O să îmi iau revanşa sâmbăta asta, promit. 🙂 Nici nu ştiu cum de mi`a scăpat … :-?? . Eh, vă zic eu cine e de vină: a, nu, nu eu … în nici un caz. :)) Eu sunt mereu divină, nu de vină, vorb`aia. Timpul e vinovat! De vreo două zile nu mai am ceas. :(((( Mă simt handicapată fără el, zău de nu! Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu personal sunt absolut dependentă de timpul purtat pe mâna dreaptă. Da, pe mâna dreaptă, că`s stângace. Simt acolo un mic gol şi mă tot uit la încheietura mâinii, poate poate apare. Nu pot să`mi pun nici o brăţară, nici nimic. Stau aşa, cu mâna nud, şi aştept să primesc ceasul cu o curea nouă ( cea veche s`a rupt, ăsta e motivul ). N`am nici unul de schimb ( adică am, dar e prea elegant ca să`l port ) şi cum ceasul meu biologic e sincronizat cu ceasul meu material, nefiind în stare să estimez timpul cum trebuie, mai mereu întârzii – lucru ce nu îmi place, eu fiind o persoană destul de punctuală, dar dacă apar defecţiuni tehnice, eu ce să fac ? Ideea e că sunt lipită de ceasul meu. Pot să nu port cercei într`o zi, sau chiar chiloţi, dar dacă am ceas, totul e în regulă. Timpul este foarte preţios pentru mine. Şi zicând asta, mă gândesc cu groază că mai am 3 luni şi oleacă până la bac, văleu, şi eu parcă mai am nevoie de timppp, parcă nu reuşesc să fac tot … Of. Presupun că asta e ceva tipic şi mai devreme sau mai târziu se întâmplă tuturor. Acum îmi vin mie cheful, ştiinţa, tot … Stau şi mă întreb unde`au dispărut “zilele, nopţile sau anii de vrei”.
În fine … mă uitasem la un film, da` am uitat să vă spun. The Young Victoria, de Jean-Marc Vallée, un film cu caracter istoric, ce prezintă, după cum probabil deduceţi din titlu, tinereţea reginei Victoria a Angliei, care probabil ştiţi, a fost cea mai longevivă femeie-monarh din istorie. Tot atunci s`a dezvoltat “era Victoriană” – poate aţi auzit, cu stiluri arhitecturale, vestimentare etc. ( foarte frumoasă, de altfel ) M`am uitat acum pe Imdb şi am observat, cu o stupoare asemănătoare celei de la începutul articolului, că a câştigat ceva Oscaruri ( pe lângă alte premii ). Mi`a plăcut filmul, mai ales rolul lui Emily Blunt, şi căutând să aflu adevărul istoric despre iubirea dintre Victoria şi prinţul Albert, am descoperit că cei doi s`au “luat” pe bune, lucru neobişnuit pentru căsătoriile aranjate de pe atunci ( conjuncturile engleze oricum nu îl voiau pe Albert ca soţ al Victoriei ). Obişnuinţa îmi cere, şi eu mă supun, să nu vă zic mai multe, dar vreau să adaug doar ceva miiic mic mic: nu`i uşor să fii regină. Nota 82,4.

0 comentarii

  1. Uite inca o persoana care nu poate face absolut nimic fara timp pe mana. La mine ceasul a devenit o necesitate. Nu este dat absolut niciodata jos de la mana. NICIODATA!

Lasă un răspuns la Ciupanezul Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *