The beginning of a beautiful friendship

Promisăi ( ce ciudat sună ! :)) ) că vă povestesc ceva drăguț … mna, noi în AIESEC îi zicem ”fluffy”, ca-n film.

Astăzi a fost ultima sesiune a proiectului GROW. Îmi vine să plâng chiar și când scriu asta … nu râdeți, că e important ! Pe scurt, în caz că nu vă amintiți ce e cu GROW-ul, era un proiect destinat elevilor de liceu ( ediția proiectului nostru a fost pentru elevii de clasa a 9-a ), în parteneriat AIESEC cu Școala de Valori, orientat pe dezvoltarea personală a acestor copii, bazat foarte mult pe discuții libere și interactivitate.

Trainer-i au fost 4 fete din alte țări ( 1 Brazilia, 1 Polonia, 2 Ucraina ) … dintre care doar 3 au ținut atelierele, din păcate, pentru că una era prea … varză, hai să fim onești. 🙂 Din fericire am fost și noi alături de ele, ca să facilităm totul. Temele s-au concentrat pe actualitate și ușurința abordării lor de către elevi, urmând ca totul să se finalizeze cu un joculeț practic, ori mai multe.

Și ca să mă întorc înapoi în timp, îmi amintesc cum eram eu la începutul proiectului. Nu știam prea bine despre ce-i vorba, dar pentru că îmi asum oportunități, pot să spun că am ales GROW-ul ca o provocare – să vedem, iasă ori ba ? După zile de oboseală maximă, m-am hotărât să nu las asta să mă doboare, ci AM ALES să mă gândesc, cum ar fi, peste zid, să mă gândesc la finalitatea GROW 0.9, la cum voi fi la sfârșit, la cât mă vor bucura zilele petrecute alături de copii. Iată-mă azi, după aproape 8 săptămâni frumoase, plină de emoții și cu sufletul cât o găleată, că-mi vine să inund tastatura.

E posibil ca vouă să nu vă fi trezit nimic această descriere ( e în regulă, se mai întâmplă :)) ), dar pentru mine proiectul acesta va rămâne unul din cele mai dragi mie, dat fiind că și coincide cu debutul meu triumfal :)))))) în această organizație. De ce drag ? Pentru că am cunoscut copii deștepți, cu multă imaginație, deschiși, afectuoși, receptivi, chiar. Nu mă așteptam să fiu atât de plăcut impresionată de toate atelierele făcute împreună cu ei, de toată energia transmisă. Mi-am descoperit și latura mea de potențial trainer prin acest proiect și mi-am dat seama că îmi place să educ în felul acesta. Să vedem ce voi face mai departe cu asta … În orice caz, e grozav să vezi cum poți schimba ceva mărunt acolo, să motivezi sau măcar să influențezi pozitiv niște tineri care au nevoie de astfel de acțiuni !!! Mulți au zis că de-acum … ce-o să facă marți / miercuri ( zilele în care au fost training-urile ) acasă ? Eu sper oricum că vom ține legătura și după GROW, și că o să ne mai vedem și în anii următori. Mi-e atât de drag de ei, nici nu vă puteți închipui ! Oameni diverși, cu personalități abia în formare, și totuși puternici, dar timizi în același timp. Este … nici nu știu cum să vă zic. Mă simt răsplătită pentru atâta muncă atunci când văd în ochii lor mulțumirea că n-au pierdut 5 săptămâni degeaba, că le-a plăcut și că mai vor !

Gata, încerc să închei pledoaria, căci nu aș vrea să vă plicticesc, dar sper să înțelegeți cât de importante sunt aceste lucruri, atât pentru mine, cât și pentru ceilalți, aș vrea să vedeți că se întâmplă și că e ”pe bune” ! Vă mai las câteva poze cu copii, mai ales cele de sâmbătă, de la plantatul copacilor, unde ne-am rupt puțin de urbe și ne-am antrenat mușchii în plantat de puieți de salcâm și stejar, ca să fim … nu ecologici, ci mai responsabili și conștienți de mediul înconjurător, de ce putem face și noi, oameni ”mici”, împreună. Tot așa, o fată a realizat cât de distractivă poate fi munca în grup. 🙂 Etc. etc. Sper că povestea nu se-ncheie aici … oricum mâine ne întâlnim pentru poza de grup și sâmbătă avem evenimentul de închidere, unde mai mult ca sigur o să plâng în hohote ( am avut și astăzi ceva tentative – da, mă laud în acest moment ). Ca mesaj de final … fiți buni unii cu alții și iubiți-vă, aveți grijă de voi și încercați să răspândiți ce e mai frumos în voi ! Vă iubesc pe toți ! ( și asta-i valabil pentru toată lumea ) Mulțumesc tuturor pentru tot !

0 comentarii

  1. Bucura-te de ocaziile astea si implica-te cu tot sufletul. E minunat sa-ti descoperi limitele, sa le depasesti si sa intalnesti oameni atat de frumosi. 😉

  2. Ce experienta frumoasa!! 🙂 Iimi dau seama ca te simti excelent fiindca i-ai invatat ceva bun si folositor pe copii; si eu plec extrem de multumita si binedispusa de la gradinita, vazand ca au reusit copiii sa invete engleza si sa le placa at the same time! :X E extraordinar sa predai (cand ai cui…)! Dar la mine in liceu, sincer, mi-ar fi groaza sa predau… ceva! Orice! E bine ca au fost receptivi bobocii vostri.
    Doamne, ce tare e jocul ala din pozele 3-4!! :)) Ce faceati oare?! :)))
    In a doua poza ce facea fata? Tinea discurs/mima… ?

    1. Așa eram și eu în liceul meu… mi-ar fi fost groază. E mai bine să începi cu oameni mai mici puțin decât tine, după părerea mea … și apoi să încerci cu cei foarte apropiați ca vârstă de tine. 😀
      În pozele 3-4 era un joc de încredere, toți trebuiau să se susțină unul pe altul fără să cadă … după ce noi le luam scaunele de sub fund. A fost tare fain, nimeni nu credea că cercul format din corpurile lor va rezista.
      Și în a doua poză, Doris juca cu Flavius un fel de rol, o mini-piesă de teatru, trebuiau să interpreteze un mic scenariu. 😀

  3. Cand zici de copiii aia „destepti, receptivi…etc” ma faci sa-mi amintesc de cate ori a trebuit sa imi explici mie ce e cu AIESEC (ul) si cu GROW !!! Sper sincer ca urmatoarele proiecte sa aiba nume mai personalizate ca sa nu te mai zapacesc . Oricum, dat fiind ca stiu ce mare placere ti-a facut tot ceea ce ai realizat, te felicit si ..la mai multe !

Lasă un răspuns la Dojo Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *