The Adjustment of the Source Code

N-am mai scris de ceva timp despre filme și e vremea să o fac. Astăzi am în vedere două pe care le-am văzut de curând și mi se pare că au ceva comun, adică sunt pe picior de egalitate sau așa ceva. 😀

Primul este Source Code, regizat de Duncan Jones ( fiul lui David Bowie, cică 😀 ) cu Jake Gyllenhaal și Michelle Monaghan. Duncan Jones a mai făcut un film, și anume Moon. Nu m-am uitat încă, dar e pe listă. 😛 Nici nu știu cum să descriu, totuși, Source Code. Captain Colter Stevens se trezește subit într-o capsulă ciudată, vorbind cu niște oameni care îi dau indicații despre ceva ce trebuie să facă – să găsească cine a pus bomba într-un tren. La început nu pricepe despre ce e vorba și se panichează un pic când instrucțiunile de ”trimitere” ale lui la locul faptei încep să fie puse în aplicare. Astfel, el se ”teleportează” ( impropriu zis, dar n-am ceva mai bun ) într-un spațiu și un moment total nou. Se află într-un tren spre Chicago, cu o femeie frumoasă care-i vorbește. Neînțelegând ce se petrece și de ce femeia îl strigă cu alt nume, se duce la baie – pare-se, un loc de inspirație chiar și în filme. Acolo se uită în oglindă și vede că are … alt chip. Caută un act de identitate și observă că îl cheamă, de fapt, Sean. Nu trec bine 8 minute și se găsește din nou în aceeași capsulă. Cere disperat informații și i se dau …

Doctorul Rutledge, specialist în fizică și alte științe minunate, a descoperit că un individ are creierul încă activ 8 minute după moarte, deci timp în care dacă cineva i se infiltrează în acest ”cod sursă”, un fel de program de legătură, poate retrăi acele 8 minute încă o dată. Astfel, el e folosit pentru a prinde teroristul care a pus bomba, explozia trenului fiind doar începutul unor atacuri în serie – se dorește, deci, prevenirea unor dezastre și mai mari. Colter înțelege acum misiunea sa, deși nu poate să asimileze informația că a fost luat de lângă echipa sa din armată, el fiind pilot în Afganistan. Este trimis de câteva ori pentru cele 8 minute, trăiește o grămadă de ”deja-vu-uri”, pe care începe să le evite cu fiecare reîncercare și într-un final găsește bomba. Doar că nu e suficient, trebuie să afle și cine este ”the bomber”. Iar când își dă seama că femeia care îi era alături, Christina, este deosebită și că are sentimente pentru ea, se gândește la o cale să o salveze și pe ea. I se explică faptul că realitatea codului sursă este diferită și că nu poate retrăi decât ultimele 8 minute ale pasagerului Sean, înainte de explozie, fără a putea modifica viitorul sau prezentul. Picătura din pahar este dată de … ah, ce, credeați că o să vă spun ? 😛 Ia uitați-vă și voi! Trailer.

Mie mi-a plăcut foarte mult, mi s-a părut interesantă ideea ultimelor 8 minute. Jake face un rol destul de bun, zic eu, însă cred că acestea două elemente reprezintă, de fapt, esența filmului: Jake și povestea. Nu e ceva woaaa, ieșit din comun, însă nu e nici chiar atât de comercial … are o idee la care merită să te gândești. Lupta pentru persoana iubită să zicem că reprezintă partea clișeică, dar, la naiba, pe mine una nu mă deranjează! 

Al doilea film se numește The Adjustment Bureau, cu Matt Damon și Emily Blunt ca personaje principale. Pe mine nu mă pasionează Matt Damon, cu atât mai puțin Emily, dar povestea mi s-a părut prea captivantă ca să nu mă uit. S-au făcut comparații cu Men in Black, dar, în opinia mea, e altfel. Cam așa, adică: David Norris candidează pentru nuș-ce post politic în New York, ceva în Senat. Pare un politician promitățor și un om de caracter. După un tipic scandal în ziar, cota lui scade și concurența pare să câștige. În baia hotelului conferinței se întâlnește cu tânăra Elise, care îl cam farmecă. Ea pleacă și el își ține discursul de ”pierzător” destul de convingător.

Într-un alt cadru ni se arată niște bărbați misterioși care plănuiesc ziua următoare, cu un moment special: Trecând prin parc, David să își scape cafeaua pe palton. Din fericire sau nefericire, bărbatul care trebuia să se asigure că asta se va întâmpla, ațipise un pic și ratase momentul. Așa că David se urcă în autobuz și chiar o revede pe Elise. Chimia dintre cei doi e vizibilă și ea îi lasă numărul de telefon. Ajuns la serviciu mai devreme, lucru care nu trebuia să se întâmple, intră în biroul lui, dar este șocat de peisaj: asistentul lui de încredere este ”înghețat” pe poziție și niște oameni ciudați îi scanează creierul. Încearcă să fugă, dar este prins de oamenii aceia și dus într-o hală dubioasă. Aici i se prezintă ”cei” care au grijă ca totul să se întâmple … conform planului. De aceea, faptul că a întâlnit-o din nou pe Elise a fost o deraiere totală de la plan. Apropierea lor ar putea avea repercusiuni nefavorabile, abateri de la planul fiecăruia ( el – un politician de succes, ea – o balerină faimoasă ), fapt indezirabil pentru Gardienii Destinului. Lui David i se interzice să vorbească despre ei și de asemenea i se arde biletul cu numărul de telefon al Elisei, pentru ca acesta să nu o mai întâlnească niciodată.

Cum socoteala din tâg nu se potrivește cu cea de-acasă, peste 3 ani, David o zărește din nou pe Elise. De data aceasta e hotărât să nu o lase. Numai că la fel de hotărâți sunt și cei care umblă cu cărțile de planuri după ei. Și mai au un truc cu ușile despre care n-o să vă spun nimic, ci o să vă las să vedeți voi înșivă despre ce e vorba. Trailer.

Spuneam că cele două filme oarecum seamănă pentru că au o idee interesantă în spate și pentru că apare lupta aceasta pentru ființa iubită, care în The Adjustment Bureau îi nimerește foarte bine pe Matt și Emily. Gândul că există cineva superior care trasează anumite linii în viață, linii pe care ”nu ai voie să le depășești”, gândul că nu ai liber arbitru … e ceva înspăimântător. Dar dacă oamenii ar fi în controlul vieții lor, ar fi haos, susțin Gardienii Destinului. Așa că mai e nevoie, câteodată, de mici ajustări. Chiar vă recomand filmul, îndeosebi pentru poveste. 🙂 Și Matt Damon nu-i chiar așa rău.