Regret Știu că așteptarea nu are timp, Și oamenii tot plâng, Surd, mut, îmbrățișat, Stingând șuvoaie în zadar. Iar dacă-n cupa mâinii mele S-ar afla săratul lacrimilor lumii, Mi-aș astâmpăra nesetea, Pentru ca ei să nu mai spere, Să nu mai suspine, tot așteptând. Ce pot să spun, uneori iese Citește mai mult
– descoperind perspective –