Schimbarea nu apare la început de an, nici miraculos, nici la o dată fixă. Unele schimbări se cresc treptat, cărămidă cu cărămidă, sau chiar grăunte cu grăunte, dar altele pot surveni în urma unor mici decizii care par nesemnificative: m-am făcut remarcat punând o întrebare, am acordat cuiva o șansă, am luat-o pe drumul acesta și nu pe celălalt. Iar alte schimbări vin pur și simplu ca un balon cu apă rece ce ni se sparge în cap. Și totuși, avem mari probleme cu schimbările vieții, fie personale sau societale. E greu să le acceptăm, pe de o parte, sau să le conștientizăm. Vine Paștele, o sărbătoare în care un fenomen acum două mii de ani a schimbat fața creștinismului. Poate ne luăm timp să reflectăm la umbrela atât de cuprinzătoare a schimbării. O anecdotă personală mai jos și o invitație la gândit.
Acum 5 ani de zile, primeam notificări despre o pandemie în venire, ceva ce nu mai trăisem la acel nivel până atunci (mai mare ca amploare decât gripa porcină etc.). Cum arăta viața voastră acum 5 ani de zile? Mi-am propus să fac acest exercițiu, să-mi reamintesc că schimbarea va fi mereu parte din viață și nu are rost să ții cu dinții de ceva ce e în continuă transformare, dar și să-mi readuc în vizor faptul că oricând putem schimba traiectoria vieții noastre, în orice moment.
Acum 5 ani am hotărât să locuiesc în chirie pentru prima oară în orașul meu, voiam să am propria intimitate și independență mai mare. Odată cu mutarea mea a venit și pandemia. Pe repede înainte 5 ani: am schimbat 2 joburi (unul extrem de nepotrivit pentru mine și altul în care am stat aproape 9 ani) și chiar orientarea în carieră aș zice, am ieșit dintr-o relație care m-a învățat multe despre mine, am întâlnit și m-am căsătorit cu iubirea vieții mele, iar de atunci nu a mai fost nimic la fel (viața devenise atunci și încă este o primăvară înflorită permanentă), mi-am schimbat numele, am cumpărat un apartament și un teren, am luat carnetul de șoferi, am adoptat un motan pentru prima oară (ajungând să am acum trei), mi-am schimbat culoarea părului, am început să merg la pensat de sprâncene și epilat cu laser și din nou…viața mea nu a mai fost la fel.
(Încă nu îmi place să conduc, dar o fac de nevoie. Dar hey, poate și asta se va schimba în următorii ani, și o să revin la acest articol și o să mă gândesc: “heh, da, și asta s-a schimbat”.)
Acestea sunt în principal evenimentele majore care mi-au alterat viața din 2020 încoace, și nu, nu e o listă de bifat. Probabil mai sunt și altele. Ce nu s-a schimbat în acești ani? Disciplina de a merge la antrenamente, fervoarea de a citi cărți, felul meu rebel de a fi, dragostea pentru natură. Să zicem că sunt pietrele mele de stabilitate în curentul vieții. Poate că 5 ani nu pare un termen îndelungat, dar am trecut prin niște transformări destul de mari. Spiritul meu ușor conservator încearcă uneori să se încrâncenească schimbării, dar alteori se mulează foarte bine pe inițiativa a ceva ‘nou’. Câteodată, schimbarea vine ca ceva firesc, ca ceva extrem de natural, ca și cum așa ar fi stat lucrurile dintotdeauna.
Totuși, cred că am avea o viață mult mai ușoară dacă am învăța să lucrăm cu conceptul de schimbare – atât pentru ceva ce ne propunem, dar mai ales pentru ce NU ne propunem și ce vine din afara controlului nostru. Lumea este într-o continuă evoluție și chiar involuție pe alocuri (vezi Statele Unite ale Americii) sau într-o continuă dinamică, mai bine zis. Puține aspecte rămân la fel în viața din jur. Fiți pe pace, și eu mă confrunt cu treaba asta, nu vin să predic dintr-o poziție de pe cal alb. Reflectam doar la ideea rezistenței la schimbare și a inconfortului adus de această rezistență, care e direct proporțional. Cu cât reziști mai mult, cu atât mai mult te vei plânge, vei suferi, vei ofta după trecut, după ce era “înainte’’. Doar că “înainte’’ nu mai există, prezentul e acum, şi uneori rezistența la schimbare ne fură din ce putem face azi, din capacitatea de adaptare. Și chiar dacă pe moment schimbarea poate părea tragică, nu este permanentă. Durerea nu e permanentă, durerea se poate transforma și ea la rândul său. Într-o rândunică, într-un cocor, într-o pană ce zboară lin.
Pe cealaltă parte, a lucrurilor care stau în controlul nostru, nu subestimați schimbările care pot surveni în viața voastră sau pe care vreți să le generati. Nu luați nimic de-a bun (for granted), încercați să fiți fluizi, deschiși la minte și să credeți că lucrurile pot sta altfel, că puteți ajunge unde vă doriți, și că viața se poate schimba în nebănuite moduri. Amintiți-vă unde ați fost nu doar acum 5 ani, dar poate chiar 7-10 ani în urmă, ca să prindeți curaj. Schimbarea este posibilă și ea se întâmplă oricum, deoarece înaintăm în vârstă, dar cum arată ea, uneori, este în controlul nostru și e păcat să nu realizăm acest lucru. Sărbători frumoase și liniștite.
