Haha, înșelați de titlu ? 😀 E vorba, de fapt, despre Prințul Persiei : nisipurile timpului. ( în original, Prince of Persia and the sands of time ) Ptiu ! Câta restanţa ! V-am spus puțin din ce-am făcut săptămânile trecute. Dar am fost la Prince of Persia luni, nu v-am informat asta. 😀 Am aşteptat mult filmul acesta şi, ghiciţi ce, s-a ridicat la nivelul acestor aşteptări ale mele. Mi s-a părut combinaţia perfectă între cele trei fire narative importante într-o poveste: umor, acţiune şi romantism. Pe scurt:
Dastan ( Jake Gyllenhaal – zău de ştiu cum să-l pronunţ ) e „cules” încă de mic de regele Persiei datorită curajului său dovedit într-o zi banală, într-o piaţă din oraş. Astfel, el a crescut la palatul regal ca un adevărat prinţ, fratele mai mic al celor doi fraţi ai săi. Aflându-se într-o campanie de cucerire a unor teritorii, fraţii săi mai mari şi unchiul acestora, Nizam ( Ben Kingsley ) hotărăsc să atace oraşul Alamuth, considerat sfânt, potrivit unor zvonuri rău intenţionate, cum că ar vinde arme duşmanilor. Dastan se împotriveşte, dar, în lipsa regelui, majoritatea decide, astfel că Alamuth urmează a fi asediat.
Tot zvonurile zumzăiau că prinţesa oraşului sfânt, Tamina ( Gemma Arterton, aţi văzut-o, poate, şi în Clash of the Titans ), e incredibil de frumoasă. ( pe onoarea mea că e ! ) În fine, oraşul cade, prinţesa e cerută în căsătorie de unul din fraţii lui Dastan şi totul pare că merge de minune. Dastan găseşte un pumnal mai deosebit, şi îl păstrează. Prinţesa Tamina vede asta şi îl crede un hoţ, deoarece, de fapt, acel pumnal e o armă foarte puternică.
Regele vine şi el din pelerinajul lui peşte şi dă un fel de petrecere. Unul din fraţii mai mari ai lui Dastan îi oferă acestuia o pelerină, pe care îi sugerează să i-o dăruiască tatălui lor, deoarece avea o valoare nemaipomenită. În sala de mese, regele probează pelerina şi upsiiiiiiiiiiiii, haina îl arde. Toţi îl învinuiesc pe Dastan, evident, deoarece el e cel care i-a înmânat pelerina tatălui său. Acesta încearcă să scape şi o ia şi pe prinţesa Tamina cu el.
Dastan nu ştie care-i treaba cu pumnalul acela aparent banal, dar are ocazia să afle când, din greşeală, apasă pe un buton. Instrumentul magic are menirea de a-l duce înapoi într-un anumit punct în trecut. Tamina îl încredinţează, de asemenea, pe Dastan, că Alamuth nu vinde arme duşmanilor, şi că asta e o minciună. Multe, multe tachinări între acest Dastan şi Tamina, uh. 😀
Eheeee, de-aici gata, îmi tai singură meliţa, nu vă mai spun nimic, nimic, pentru că de aici, firul poveştii se ţese cu aur şi vreau ca voi să vă bucuraţi de el, în cazul în care vreţi să vedeţi filmul. E imprevizibil, frumos lucrat dpdv grafic, jocul actorilor … fain, presărat cu replici şi momente haioase, precum şi cu scene siropoase. N-ai zice că e inspirat dintr-un joc video, hehe. Drept e că nu m-am jucat niciodată Prince of Persia, şi nici nu o voi face, dar mă mulţumesc cu filmul. Mă gândesc la o notă …. hmmm … 87,9 ! E o notă măricică şi ar trebui să fie onorat pentru asta ! Deci, ca să fim înţeleşi: e un film pe care chiar îl recomand cu aceeaşi dragă inimă ca de obicei.
I se spune gilenhal, deși ar fi un giailenhal.
Văd că ai o înclinație puternică spre cinemaul tehnicienilor și al inginerilor, unde pirotehnia, efectele speciale și clișeele sunt elementele principale. Tot în filmele cu pricina și camera este privată de unele imagini, ea fiind, pentru pionerii și succesorii lor, cea prin care ia viață spectacolul, adevăratul spectacol, cel al cineastului, nu al unui nenorocit de inginer.
Și n-aș fi simțit nevoia să-ți spun nimic, dar, din câte am înțeles, plătești bilet la mall, astfel făcându-te vinovată de susținerea și încurajarea genului ăsta de film. Bineînțeles, ești liberă să faci și să alegi ce vrei, de aia îți spun că e vorba de o altfel de vinovăție, mai puternică și mai grea având în vedere că este a aceleia care, în repetate rânduri, a avut grijă să sublinieze că are o inteligență preeminentă.
Și pentru că ești o feministă convinsă, lasă-mă să te încânt cu câteva fragmente din opera unui gigant al filozofiei:
„Întreaga conformație a femeii arată că n-a fost făcută pentru marile realizări ale spiritului sau ale trupului, ci numai pentru propășirea speciei.
Ea își plătește datoria către viață nu prin acțiune, ci prin suferință, prin grija față de copii, prin supunerea sa față de bărbat, căruia trebuie să-i fie o tovarășă răbdătoare și devotată. (…)
Femeia este un animal cu păr lung și idei scurte.
Rousseau a spus-o cu dreptate: <>. Dacă nu te oprești la aprențe ai putut deja constata acest lucru.
Grecii, dacă e adevărat, au avut mare dreptate să nu admită prezența femeilor la teatru; cel puțin așa puteau să înțeleagă ceva din spectacol.
Excepțiile izolate, parțiale nu schimbă cu nimic situația. Femeile sunt și vor rămâne un univers închis, strâmt, limitat. Ele sunt filistinii cei mai deplini și mai incurabili.
***
Femeia este un animal care trebuie strunit, îngrijit bine și păstrat în interiorul casei.
Femeile ar trebui să se ocupe numai de interior; trebuie hrănite bine, îmbrăcate corect, chiar frumos, dar ținute în afara societății. Învățătura religioasă este cea mai potrivită pentru ele, iar poezia și politica mai ales, cele mai dăunătoare. Femeile să nu citească decât cărți cuvioase, din care să învețe mila și cărți de bucătărie. Muzica, desenul, dansul, grădinăritul și puțină muncă le vor da acea stare atât de plăcută bărbatului. Numai așa nu se vor veșteji, vor fi permanent fecunde.” – Arthur Schopenhauer
Pentru efectul absolut, în timp ce-l citești pe Schopenhauer, ascultă „Love Letters” de Ketty Lester.
Nimic nu m-a determinat deocamdata sa il citesc pe Schopenhauer, iar acest citat cu atat mai putin ma indeamna sa o fac. Ii dispretuiesc pe toti cei care gandesc asemenea lui, adica exact STRAMT si LIMITAT. 🙂 Ca este sau nu un „gigant al filozofiei” nu ma incalzeste, de asemenea, cu nimic. Asemenea fragmente pot da satisfactie doar barbatilor dezamagiti de femei, desigur. Si cam atat.
Cat despre filme, apreciez „invinovatirea” pe care mi-o aduci, dar trebuie sa spun ca nu ma consider foarte inculpata, din moment ce in domeniul cinematografiei, desi nu sunt o cinefila desavarsita, incerc sa pastrez un echilibru intre nou si vechi, bun si mai putin bun. Chiar daca filmele din ziua de azi sunt moderne, asta nu le scade foarte mult valoarea. E adevarat ca nu am mai vazut un film cu adevarat bun de ceva timp, ( cativa ani ) dar asta nu inseamna ca nu ma pot bucura la mall, in fata unui ecran mare, de o productie cel putin interesanta.
P.S. Imi place melodia. 🙂
Domniță, te rog, nu disprețui ideile, mai ales atunci când te pronunți atât de categoric în ceea ce-i privește pe cei care au idei. Confunzi misoginismul cu obtuzitatea, ajungi chiar să spui că nu-l mai citești pe Schopenhauer pentru cele spuse, atitudine din care numai tu ai de pierdut.
Schopenhauer e un rafinat, spre deosebire de Vintilă, zbanghiul personaj a lui Preda, care zicea că femeia trebuie bătută și violată. Și culmea, în dezacord cu postulatul tău, Vintilă s-a bucurat și a cunoscut femeia îndeajuns de mult, respectiv de bine, că greu ai putea spune că e unul dintre cei dezamăgiți de femei sau că are vreun complex.
Mă gândesc că-i mândria, fiind greu pentru o domniță hrănită de prozaicul cinema, unde femeia e idealizată și mistificată, să accepte o idee a unui individ care-o așează pe-o poziție mai puțin favorabilă. Poate trebuiești bătută și violată, dar Dumnezuele! nu mă înțelege greșit, nu-ți doresc asta, nici măcar nu subscriu la metoda Vintilă, dar zău, poate că ți-ar face bine, poate te-ar elibera și dezinhiba, că prea mult refulezi, feministo!
Oh, ba da, cred ca am tot dreptul sa dispretuiesc niste idei doar pentru ca ceea ce exprima si transmit ele ataca josnic femeia. Desigur ca ajung sa nu il mai citesc pe Schopenhauer: cu asemenea idei, de ce mi-as face singura rau ? Si ma intreb ce am de pierdut. Conchid ca nimic, din moment ce nici nu a fost macar al meu. 🙂
Tin foarte mult sa corectez acuza ta: „prea mult refulezi”. Poftim ? Nu fac decat sa imi expun niste pareri PERSONALE, nicidecum influentate sau citite de la altcineva.
Imi pare foarte rau ca ai ajuns la concluzia cum ca mi-ar face bine ( chit ca mai si precizezi: „nu ma intelege gresit” – prea tarziu ) sa fiu batuta sau si mai rau, violata, doar ca sa ma „eliberez”. Pesemne nu doar ca nu ma cunosti, dar iti si permiti sa emiti niste elucubratii mai mari decat cele ale gigantului filozofiei … Schopenhauer.
Am spus poate. Bineînțeles, te-ai pripit. Nici dracu nu te acuză și n-a concluzionat că trebuiești violată, cel puțin nu așa cum te-ai grăbit să înțelegi. Și da, mult prea târziu ți-am spus să nu mă înțelegi greșit, tu luându-ți libertatea de a înțelege ce vrei de la început, lucru deloc condamnabil, mai ales atunci când acela care ți se adresează își permite anumite libertăți, mizând chiar pe capacitatea ta de a sesiza o ironie.
Îți citesc blogul de mult timp, pentru că, contrar ideii pe care ți-ai făcut-o, apreciez femeia care n-are creierul neted și n-aș izola-o niciodată de societate, cu atât mai puțin s-o privez de Miller și alții asemeni lui pentru a o avea-n starea aceea plăcută pentru bărbabat de care vorbea Schopenhauer.
Doar pentru că te-ai pripit, luând-o chiar personal, prefer să mă retrag, dar nu inainte de a-mi cere scuze pentru felul prost in care m-am făcut înțeles, adică absolvindu-te tine de proasta înțelegere. Iartă-mă, n-am să-ți mai trec pragul.
Eddie, nu am sa raspund comentariului tau, e inutil. Iti spun doar ca fiecare e liber sa faca ceea ce doreste, asadar daca asta e voia ta, eu o accept. Numai bine.
M, poate Eddie are dreptate si fiecare trebuie sa fie batut si violat ca sa se simta eliberat si dezinhibat. Eu as zice sa incepem cu el si sa il rugam apoi sa ne impartaseasca si noua trairile magnifice prin care a trecut. Ar fi al naibii de interesant 😀
:))) Vai, ce rau esti ! 😛
Cat despre film, l-am vazut acum vreo trei saptamani dar nu am apucat inca sa scriu despre el. Foarte fain, mi-a placut tipa, povestea, nisipurile, toate cele 😛 Mult mai fain decat Clash of the Titans, desi de Jake nu imi place asa de mult 😀
Nici pe mine nu ma incanta in mod deosebit, oricum asta este prima aparitie a lui care imi trece prin fata ochilor. Totusi, a fost ok. 🙂