Știu că deși abia m-am întors, am absentat cam mult, dar iată-mă acum, scriindu-vă despre sfârșitul unei septilogii ( oare există ? ), și începutul unui luung drum de amintiri. 🙂 Dacă încă n-ați ghicit, mă refer la Harry Potter 7, partea a doua.
Nu prea am ce să vă povestesc foarte mult. Pe scurt, este, evident, continuarea părții I, întreruptă în momentul în care moare Dobby. Căutarea Horcruxuri-lor merge mai departe, deși cei 3 încă nu au idee exact ce anume caută … asta li se revelează pe parcurs. Vor intra la Gringotts pretinzând că sunt altcineva – Hermione ca Bellatrix Lestrange – și vor încerca să ia cupa Astropufilor din depozitul acesteia, cupa fiind un alt Horcrux. Astfel, se descoperă un ”pattern” ( nu-mi vine în românește cuvântul ) al Horcruxurilor.
Harry, Hermione și Ron vor ajunge la Hogwarts pentru bătălia finală. Unii mor, alții supraviețuiesc, important e însă că Harry reprezintă ultimul Horcrux neștiut nici măcar de Cap-de-Mort, astfel că amândoi trebuie să moară. Gata, nu mai spun, uitați-vă și voi, sau citiți cartea. 😛
În timpul filmului, care este 3D, apropo, obrajii mei au fost umezi aproape tot timpul. Am plâns pentru că s-a terminat, pentru că s-a întâmplat, pentru că sunt atâtea lucruri simbolice în toată povestea asta care n-au cum să nu te emoționeze. Efectele, desigur, sunt ”priceless”. Chiar dacă nu s-au respectat toaaaaate detaliile din carte ( eu, în obsesia mea, le-am observat ), nu a deranjat foarte mult, mai ales că apoteoticul final a transmis EXACT, dar EXACT sentimentul din ultima pagină a ultimului volum Harry Potter. Asta mi-a plăcut foarte mult și plânsul meu a atins apogeul. Neville Poponeață face o treabă genială, sunt plăcut surprinsă de evoluția lui. Plesneală este, și el, ”legen-wait for it-dary” … Nu știu, am rămas ”speechless”. Repet pentru ultima oară că dacă nu sunteți fani, dacă nu pricepeți ”magia”, dacă nu ați citit cărțile, dacă nu ați văzut filmele … n-aveți ce să înțelegeți din acest fenomen și mai bine o lăsați moartă. Eu am crescut, printre altele, și cu Harry Potter, deci este emblematic pentru copilăria și adolescența mea. Ce crede restul, nu mă interesează. ( știu că tonul meu nu e unul tocmai drăguț )
Aștept să mai merg o dată, când se eliberează locurile …
Nu l-am vazut inca dar sunt absolut innebunita dupa carti! Penultimul film m-a lasat cam in coada de peste pentru ca nu se „implinea” cartea, desi continea parte din ea! Comentariile pe care le-am auzit cu referire la film au fost cam ca ale tale: „este EXACT asa cum trebuia sa fie!”.
Da, Lostinho, să te duci la el. 🙂 Merită.
Sper sa nu ma iei de urechi, dar eu am vazut doar primele doua parti. Mi-au placut oarecum, insa mi-am zis atunci ca pana nu citesc cartile, nu ma uit nici la filme… Deci, Harry Potter a ramas in aer pentru mine 😛
Cum să te iau de urechi, Colorblissuco ? 😀 Te iau de obraji și te pup! Da, sfatul meu este să nu continui cu filmele până nu citești cărțile. 🙂 Nu e ”normal”.
Ma bucur ca ti-a placut. Dar consider cumva ca o parte din ce ai scris tu acolo e un spoiler major…. Chiar daca se presupune camajoritatea celor ce merg la film au citit si cartea, poate mai sunt unii care inca nu le-au citit si nu stiu ca …. 😛
Hmmm da, dar tot nu corectez!! 😛 Să nu citească ce-am scris, și gata! 😛
Eu am citit prima carte prin clasa a 10a. Abia aparuse tradusa in limba romana si filmul la fel si el. Probabil eram prea „mare”, la 16 ani jumate sa ma mai pot atasa de poveste, sau probabil am citit-o in pasa aia adolescentina cand simti ca nimic nu merge in sensul in care ar trebui.
Dar iti inteleg emotia, cred ca daca as merge acum sa vad o continuare sailor moon sau candy as plange si eu.
Mulțumesc, Ana. 🙂
Ma crezi sau nu, momentan n-am cu cine sa merg la Harry Poker 😆
Am vorbit cu cativa si toti sunt cu „la altceva poate mergem, dar la harry neah” 😆 La roboti au vrut, dar la betigase magice nu mai vor 😆
Iar singur nu prea-mi vine sa merg 😆
Merg eu cu tine, Lusio!!!! :))
Esti draguta..
..ok, fac cinste cu popcorn
sau ce-oi mai dori tu.. poate niste nachos, o maslina, o atentie 
O atenție! 😛
Atentia e cea mai grea ..:P
Tocmai de-aia am și cerut-o, Cartim. 😀
Inca nu am apucat sa il vad dar cat de curand…Cartea am citit-o ( a nu se rade, va rog) 😛 mi-a placut si desi cred ca filmul nu se va ridica la inaltimea cartii abia astept sa il vad.
Eu nu râd, Cartim, ți-am mai spus, eu apreciez. 🙂 De ce spui că filmul nu se va ridica la înălțimea cărții ? Prima parte ai văzut-o ? Să-mi spui ce părere ai după ce vezi și partea a 2-a. Sau să scrii, să citesc și eu. 😀