Funny me or not

*în primul rând țin să anunț că sunt în sesiune, n-am murit – încă. De asta e atât de greu să mai scriu ceva ȘI AICI, plus că după cum v-am mai zis ocazional, ”real life is taking over me”. Mă bucur că v-a plăcut retrospectiva mea, bineînțeles că v-am citit comentariile, dar n-am apucat să și răspund, însă cum am început să citesc la întâmplare articole pe blogul meu, mi-a venit o idee genială – cum altfel ? – și nu mă pot abține. Ca să vă treacă dorul de mine un pic, am selectat din toate articolele mele vorbe de ”duh” – amuzante ori profunde ale mele. Cred că v-am mai spus cât de mult îmi place să mă citesc și deseori mă mir că eu Miscellaneous am fost în stare să produc așa minunății, ca să nu mai zic când mă prăpădesc de râs. Așadar, amuzante sau nu, iată-le și sper să vă placă 🙂

”Cumva oamenilor le place să li se insereze iluzii în creier.”

”Dacă n-ați înțeles nimic din ce-am scris, să știți că nici eu.”

”Se face verde și trecem una pe lângă alta … ea îmi dă privirea de ”tâmpito, tu îl faci pe prietenul meu să se uite la tine”, iar euuuuu am ”pălmuit-o” cu intensitatea privirii mele ( pur și simplu nu mi-am luat ochii de pe fața ei ) disprețuitoare. A fost ”eye kill”. Eu am câștigat. E o prostie să mă ”bucur” din asemenea mărunțișuri, dar deh, între fete e altceva … I am alpha!!”

”Eu tot mă minunez de cât de frumoasă e planeta pe care trăim noi, amărâții de noi …”

”Atunci să vedeți strofocare … îmi imaginez creierul ca pe un abis întunecat, dar care strălucește ( o imagine incredibilă, nu ? =))) ) și în clipele de chin, în care încerc să scot o vorbă, o poveste, un fapt curios, există un cârlig de-ăla uriaș care explorează acest abis, doar doar o găsi ceva. Deseori găsește tâmpenii, care odată scoase pe gură, par penibile.”

”Nu stăpânesc decât cuvintele scrise. În mintea mea, construiesc fantezii și castele cu ele și vrăjesc slujitorii, însă doar în mintea mea și, ei bine, aici pe blog.”

”Sper că n-o să citească nimeni aici, altfel voi fi dată afară. Dar la naiba, să mă dea afară, e o țară liberă și pot să-mi exprim opinia, daaa ?? Bun.”

”Bine, nu că aș petrece sute de mii de ore pe Facebook în junglă ( asta ar fi chiar prea de tot, să îmi pun status-uri ”Sunt în pădurile întunecate din Amazonia. E noapte, mi-e frică. Se aude ceva .. aaaaaaaaa!!…” ), dar l-aș folosi când aș avea nevoie de ceva.”

”Distrugem frumuseți ca să ne acoperim în beton și oțel, și apoi să plângem că ne-am îngropat singuri între ziduri.”

”Am ieșit pe lume acolo unde ies copiii normali ( AHAHAH, ce glumeți sunteți, nu PE-ACOLO ) în Timișoara, în maternitatea Bega.”

”Mai ales că descoperi locuri noi în locurile necunoscute ( asta-i o maximă de-aia, miscellaneousiană ).”

”Și cum eu sunt o persoană eminamente activă, ( cu excepțiile zilelor în care lenea, acest tip mai înalt ca mine, bine-făcut și inteligent nevoie mare, mă farmecă ) merg pe unde apuc, la ce apuc.”

”Deseori mă simt prost dacă nu salut – chiar și tâmpește, la începutul vreunui articol.”

”Dar mulțumim pentru că ne spuneți unde sunteți și chiar ce faceți, eu una sigur o să mă transform în stalker-iță la vreun moment dat. Parcă am chef de dat cuiva cu tifla-n cap, toporu-n spate și alte minunății minunate.”

”Și cum eu sunt mai bolovană așa, direct din Stâncoși rostogolită, nu pot să pricep nici rostul Twitter-ului. Adică al ciripitului. Mi se pare că aia e ca o ghenă a bârfelor. Tweet și tragi apa sau ceva de genul ăsta. Alt fenomen paranormal, paratrăsnet și parasocialmedia este Retweet-ul, despre care nu știu prea mare lucru, dar e ca un fel de telefon fără fir, bănuiesc. Nu folosesc, dar m-am uitat să văd cum e. Apăi unii nici nu merg la budă înainte de a scrie un scurt ”gând” pe twitter, din fundul înțelepciunii scos. Ca un floc, dar invizibil.”

”Pentru că mama mea, o femeie de Hitler, nu se-nțelege bine cu ele și mna, cuvântul nazist e sfânt.”

”Lumii îi e frică să spună ce gândește. De cele mai multe ori neagă, deși în fond, aprobă. Și viceversa. Ne-am născut oameni ca să comunicăm, că altfel, am fi fost animale și totul ar fi fost uber frumos.”

”Auziți, știți ce ? Cred că am văzut prea multe filme.”

”..nu urc în fiecare zi pe munte, că nu-s Heidi. Mi-ar plăcea să fiu, dar nu-s.”

”Și ultimul argument este acela că, în subiectivismul nostru inevitabil, nu putem vedea toate fețele cubului.”

”Cred că sunt prea idealistă, pentru că am crescut cu idei din cărți – ce trist, nu-i așa ? – pe care nu le-am aplicat niciodată în realitate, realitate personală care nu coincide cu cea de acum 2 secole.”

”Nu-mi plac mesajele subliminale, destinate mie, că poate eu sunt mai toantă așa, și nu mă prind!!!! Alteori mă prind, dar mă întreb dacă e bine că m-am prins sau dacă trebuia să mă prind de ceva anume … Uneori nici nu știu dacă-mi sunt destinate mie mesajele și-atunci să vedeți proces de judecată la mansardă … Ce să mai, tortură!”

”Programul meu dă eroare și cu virgulă. Sunt ca Mario ce nu poate să sară peste un oarecare obstacol și se-nvârtește neputincios în jocul lui colorat. Ca să fac o comparație și mai sugestivă, aș spune că mă simt ca și când aș păși pe un teren minat cu incertitudini. Mi-e pur și simplu frică să fac vreun pas, ca nu cumva să fiu spulberată în mii de bucăți. Așa că stau locului. Mereu stau locului până se schimbă peisajul.„

”Roata morii se-nvârtește, țac, țac, țac … la mine-n cap!”

”Nici eu nu pricep cum pot să trăiesc cu atâtea în creier, zău. Cred că de-aia am capul așa de mare.”

”Mă băteam cu colegii mei în deșteptăciune. Vai, ce vremuri.”

”Dacă tu la 17-18 ani nu știi să discerni să-ți alegi bobul de neghină … my friend, ai o mică problemă de responsabilitate.”

”Să turnăm în capul elevilor multă teorie, mult ciment, să le betonăm creierul, ca să nu mai fie în stare să gândească, să-și descopere pasiunile și talentul.”

”Îmi vine să râd isteric. De parcă acele camere ar fi avut brațe cu care ar fi intrat în creierul elevilor, sucindu-le mințile. De parcă în mall-uri și alte cele nu există camere de luat vederi. Adică doar camerele de la bacalaureat atacă elevii, altele nu.”

”Am coborât în Sinaia și m-am uitat exact ca un copil mirat, în jur, gata să înceapă o nouă aventură. Înainte să merg mai departe, vreau să spun că ador poziționarea locului, adică față de Timișoara, care e plată .. Sinaia are sâni și fund. :))) Cobori, urci, e foarte fain așa.”

”Când am ajuns la castel … nu am realizat că am ajuns. Aveam impresia că am mai mult de mers și când văd castelul după cotitură, IOI TULAI DOAMNE !”

”Aveam filme cu belciuge de-astea în sprânceană, când eram ”tânără”, dar mi-a trecut. Mi le-ar fi scos mama cu fierul cald sau ceva, oricum.”

”Nu văd vreun motiv acum și nici Anca din viitor nu vede vreunul ( tocmai ce-am întrebat-o, deci e garantat 100% ) pentru care să-mi iau viața.”

”Dacă nu îmi e foarte clar uneori ce vreau, ce nu vreau constituie o certitudine.”

”Totuși, nu pot să nu vă împărtășesc o veste care m-a făcut să sar 3 m ( nu glumesc, 3 m, am trecut prin tavan, la vecini ) de bucurie ! În sus !”

”Da, dorm, am un somn genial și nu vreau să-l deranjez.”

”Nu, nu e o zi de 13, pentru că nu cred în așa ceva, dar cred în The Theory of the sucky day. ( pentru că eu am inventat-o, desigur, doooh )”

”Nu e nevoie să-mi mulțumiți. Vreau doar drepturi de autor. Merge și-un brevet.”

”…vreau ca tot ce trăiesc să fie valoros și frumos, să-mi placă, să treacă prin mine, și nu pe lângă mine ! ( și sper ca asta să nu fie interpretată ca o frază porno.”

”Eu însămi m-am lăsat pictată cu măiestrie pe față și pe mâini – mereu îmi place să-i las pe copii să-și exerseze imaginația pe chipul meu, dat fiind că nu sunt pretențioasă și nu sufăr pentru culori și desene nereușite.”

”îmi amintește atât de mult de cum eram eu când eram fetiță, că-mi vine să explodez de atâta ”drăguțenie” câtă e în mine..”

”..de-aia sunt miscellaneous, combin maturitatea cu copilăria, rețeta succesului, dacă mă întrebați pe mine”

”știți povestea creierului meu … tună și fulgeră în fiecare minut pe-acolo – o metaforă genială, nu-i așa ?”

”Ergo, nu mă interesează ”orașele care nu dorm noaptea”. Sorry, fraților, mie-mi place să dorm.”

”O să calc puțin peste cuvântul meu ( că doar e al meu )..”

”Și dacă tot zic de vreme, vreau să vă informez că îmi place să o sfidez. Rău de tot. Numai că ulciorul nu merge de multe ori la apă și ”cititul” în cer dis-de-dimineață nu funcționează mereu.”

”Cum am supraviețuit… sfârșitului lumii. Se pare că mă aflu printre cei 3% din oamenii pe care Dumnezeu i-a lăsat să ducă o viață frumoasă în continuare. Mă mir și eu, dar deh, calul de dar nu se caută la dinți, zice o vorbă din bătrâni.”

”Atâtea scenarii s-au creat despre sfârșitul lumii, că o să se sature până la urmă să ne ia prin surprindere ( sfârșitul lumii, adică ). Nu cred că cineva poate fi ”pregătit” pentru sfârșitul lumii. Oamenii nici pentru propria moarte nu pot fi pregătiți, darămite pentru asta … Nimic, nimic, n-am învățat nimic în atâtea mii de ani !!!!”

”Vineri am petrecut toată seara-noaptea, mai mult sau mai puțin, sâmbătă am ieșit iar în oraș cu o bună prietenă și am dormit, m-am odihnit … dacă ăsta e sfârșitul lumii, atunci să fie sfârșitul lumii în fiecare zi !!”

”Când iese mama din baie, i-am spus că a sunat doamna O. la ușă, dar că nu am răspuns. Evident, a urmat întrebarea: ”De ce?” Eu, prompt: ”Pentru că fuma”. Iar soră-mea, nu doar prompt, dar și haios-ostentativ: ”Ce, crezi că intră cu țigara la noi în casă ?”

”Că doar n-o să fiu tembelă să-mi iau o capsulă și să trăiesc în ea.”

”Și la naiba cu perfecțiunea, căci nu e amuzant să fii perfect. Dar deloc !”

”Încă un gând aleatoriu: culmea că deseori, cei care afirmă că nu vor oameni perfecți, adică vor oameni imperfecți, se lovesc adesea de imperfecțiunile acestora, nu-i așa ?”

”Mi-aș folosi și șarmul inexistent, zic eu, vizibil, zic alții, mă rog, zic tot eu, l-aș numi ”simpăticie”, pentru că, trebuie să recunoașteți, sunt a naibii de simpatică !”

”În concluzie, dacă aș fi vânzătoare, în lumea noastră, aș fi una foarte proastă și pe cale să fiu concediată, de asemenea.”

”Mă simt puțin … hmmm, proastă. Unii din voi ar putea zice ”da fată, chiar ești!” și e probabil să aibă oarecare dreptate.”

”Și eu mă simt grozav ( minciunăăăăă, strigă piticuții din creier, dar vă rog să-i ignorați ), deși astăzi nu vreau să vă povestesc despre ceva la fel de grozav, ci despre o remarcă a mea pe care am surprins-o zilele trecute într-un împuțit de tramvai.”

”Femeile independente sau singure, oricât se bat în piept că sunt ele așa și pe dincolo, sau poate că nu se bat, dar își acceptă situația, își reprimă cu desăvârșire orice strigăt de ajutor către ”lumea de afară”. Da, femeile pot supraviețui singurătății și poverii fizice, să zicem, făcând legătura cu subiectul de față, dar este o supraviețuire pe muchie. E o acceptare mocnită.”

”Nici nu ies bine din mașină că mă asaltează paparazii, muri-ar înecați cu smocuri de pisică. Noroc că sar gărzile de corp, ce naiba. Nu mă feresc de fotografi, ba chiar le zâmbesc și le fac cu mâna, dar mi-e teamă să nu mă jupoaie sau așa ceva.”

”Discutam cu un amic despre … ceva. Și eu îi spuneam lui în felul următor: ”tind uneori foarte mult să zbor, să mă duc cu capul dincolo de nori ( imaginați-vă doar capul meu … deasupra norilor ) … noroc cu rațiunea asta …”.”

”Aici intervine creierul, care, să fim serioși, îi dă o palmă inimii de nu se vede.”

”În afară de cai verzi pe pereți, visez foarte mult, mă implic ca o nebună și dau tot ce am.”

”Un scriitor care nu pune pasiune, nu poate crea o operă valoroasă.”

”Nimicul, deși pare … nimic, la prima vedere, sincer, în capul meu, e foarte greu de imaginat. Cum să-ți imaginezi ceva ce nu prea există ? ( ca și prea-ul ăsta de-aici, e de nimic ) ”

”..coloana sonoră, mi se pare foarte bine aleasă, cu muzică veselă, care abia te poate ține pe scaun, fără să încerci să-ți miști măcar vreo bucă a fundului. ”

”Ce sens are o viață fadă, fără de nimic ? Ca o linie dreaptă într-un grafic. Neinteresantă. Ca și când am mânca o mâncare fără sare, fără condimente, fără îndulcitori, fără nimic, doar mâncare. Monoton. Ieșiți din cutie !!!!”

”Desigur că piticii mici pe creier nu dorm liniștiți aproape niciodată și deseori visează … tâmpenii.”

”Bineînțeles că nu despre asta vroiam să discut, dar era nevoie de o introducere, nu ? Data viitoare intru direct în pâine, fără niciun paragraf introductiv, fără să vă salut, fără nimic.”

”De ce să nu mă bag în seamă ca o muscă belită, dacă pot, dacă am coiuțe, dacă mă cred inteligent ? Adicătelea, ce contează, în mă-sa, că nu pricep, că nu încape în mintea mea ce se întâmplă și care-i subiectul în propoziție, hai să aberez, că n-am ce face toată ziua acasă, decât, poate, să fac rahatul praf / bici / curea / asfalt / struț etc.”

”Tot disprețul meu: roi la ei !!!”

”Mai presus de toate, argumentează-ți, sarmală de om, afirmațiile. Nu le arunca așa din răutatea ta abisală, vrând să te arăți evoluatus sapiens ciuciu muciu, că pe unii mai firavi și neobișnuiți cu prostii negative, s-ar putea să-i doară. Pe alții nu așa de firavi îi doare, dar altundeva.”

”Aș vrea să le bag o mătură-n cur oamenilor de genul ăsta … ”

”Nici n-aveți idee ce-i dincolo de granițele astea … iar granițe poate însemna orice.”

””Oportunizați-vă” pe voi înșivă și niciodată să nu vă gândiți la ce pierdeți, ci la ce câștigați.”

”PĂCĂTUIESC – aoleoo … unde-i biciul ? Cu gândul, cu vorba, cu fapta. Sunt o păcătoasă !”

”Și pentru că erați oarecum nerăbdători în legătură cu sporturile extreme de care vă spuneam, am dat cu ciocanu și asta s-a votat pentru azi.”

”Pur și simplu mă plac. Am o părere bună despre mine și un portret al meu ca regină în cameră. Nu, n-am, glumesc.”

”Am o problemă. ( halal început de articol, ca la Asociația Blogger-ilor Anonimi )”

”Șiii taximetristul a început să spună că el într-un fel o înțelege pe femeia respectivă, pentru că el e bărbat și ”bărbații au nevoie de mai mult sex decât voi”, dar nu pricepe cum de ăla e ”abstinent”, că vezi Doamne, sex, sex, cum … fără sex ???”

”Abținându-mă să îmi dau ochii peste cap, am întrebat mieros: dar DE CE mai stă cu moșul ăla ???”

”..vă fac să râd și dup-aia dați vina pe mine că vă îngrășați.”

”Și știți ce i-a zis boaua naibii ? ( boauă, de la bou )”

”E posibil să fie așa, sau să nu fie așa. ( frază filozofică din adânc )”

”Diferențele culturale sunt frumoase dacă știm cum să le percepem și să le tolerăm.”

”Dragi copii … oare ce a vrut să zică autorul aici ? Hai să-l întrebăm … Și tot nu mi se pare în regulă ! De ce ? Păi … poate mie nu-mi plac Moromeții. Nu-mi plac, frate, uite, nu-mi plac. Și ți-i bagă la școală pe gât. Moromeții în fiecare an. Bine, dar poate îmi place altceva, trebuie să se găsească altceva.”

”1. Dacă vi s-ar propune să vă scrieţi biografia, cărui scriitor i-aţi încredinţa sarcina aceasta?
Mie, desigur.”

”I-am văzut și moaca lui Scarlett Johansson, alta pe care n-o înghit, dar trebuie să recunosc că arată bine !”

”Le mulțumesc nemților că m-au lăsat să urmăresc de la ei programul, vă mulțumesc și vouă, celor 0 vizitatori, că v-ați uitaaaat, a fost o sesiune destul de solicitantă, dar care a meritat, după cum vedeți, sunt printre primele sau primii care vă anunță aceste rezultate, asta în afară de site-urile oficiale, lăuda-m-aș.”

”Poate ar trebui să scriu o carte ”Cum să împrumuți timp altora”, ca să știe și alții cum să facă. Să mă duc să bat din ușă în ușă vorbindu-le despre asta, să țin discursuri referitoare la daruri de timp, să mă încoronez drept Regina Folosirii Timpului !!! ”

”Văd io un brăduc așa mai mic și grăsuț, cu ramuri dese, era parcă cel mai viu dintre toți. Îi lipseau ochii de cățeluș cu care să se uite la mine. Mă duc lângă el … îi ating ramurile cu mănușa … și îi împrumut ochii de cățeluș rugător și-l întreb pe vânzător:
– Cu cât dați bradul ?”

”Aaaa nu, noi suntem zei, cei care ne prețuiesc sunt slugile noastre cu limbi lungi și moi ! Ce, mă, a comentat ăla că-i place cum scriu ?! Pff, alt pupincurist !”

”Iar eu, obsedată, critic și analizez tot, tot, tot. Dacă mă întâlnesc cu voi, să știți că în mod sigur și întotdeauna o să mă uit la părul vostru, ba chiar am ajuns la performanța de a-mi da seama când v-ați spălat ultima oară pe cap.”

”Nu sunt o naționalistă înfocată, nicidecum o patrioată ca COrneliu Vadim Tudor, zis lunaticul.”

”Ridic câte o sprânceană, vorbesc și mă uit cu dispreț … deh, fioroasă, ce să mai.”

Cam asta-i ce am extras din 2011 și o parte din 2010, că altfel ar fi fost prea lung. Oricum e lung ca un piton, dar trebuie să recunoașteți că sunt grozavă! 😀 😛

Ne mai citim curând, sper 🙂