Despre lucruri simple și frumoase și burgeri

(chifla de jos) Dragilor, postarea aceasta cuprinde mai multe elemente pe care vreau să le surprind într-un articol de tip burger – cu mențiunea că o să vă și scriu, în final, despre burgeri și Berlin (foarte important, nu ratați!). Oricum trebuie să vă mai povestesc despre cum a fost la Berlin, dar aici introduc o parte – cea mai delicioasă, aș zice. 🙂

(salata verde) Deși nu mă consider neapărat o fată simplă, deseori mi se pare că lucrurile simple sunt cele mai bune. Nu am fost vreodată fanfaroană (cred… sper), și apreciez lucrurile mici, făcute cu gust, sau cu inimă, nu foarte sofisticate, pentru că nu m-am născut în puf și deci n-am motiv. Poate trebuia să adaug în titlu și adjectivul ”mărunte” (așa un cuvânt drăguț – mărunt – zici că se descrie pe sine: ceva mic, dar simpatic), pentru că ambele merg împreună. Deși viața își găsește esența în piloni mari (sau cel puțin asta e concepția, ne e mai ușor să organizăm astfel în gândire), între stâlpii aceștia marcanți există o grămadă de lucruri la fel de importante, care fac diferența.

(roșiile) Sunt acele vorbe, întâmplări, cărți, savori, dimineți cu soare, citate, fotografii, chiar și bunuri materiale care ne fură un zâmbet sau chiar mai multe. Care rămân în amintire dulci și bune și frumoase, sau care, dacă sunt constante, ne înfrumusețează existența zilnic. Tot se vehiculează cartea asta cu ”rețeta fericirii danezilor”, sau Hygge, care, de fapt, nu are nici o treabă cu o ”rețetă”, ci cu diverse lucruri pe care danezii le aduc în viața lor ca să contribuie la o bunăstare a spiritului.

(un exemplu de asemenea loc a fost chiar lângă patul nostru din apartamentul închiriat cu AirBnb: un lampadar superb, cu lumină caldă și fadă, două scăunele și o măsuță. O drăguțenie, adică, mai mare dragul să te duci la culcare cu așa o ”atmosferă”.)

(carnea fragedă de vită – scuze, vegetarienii) Toate acestea pot exista ele bine mersi, (o lumină drăguță în cameră, o cană simpatică pentru cafeaua de dimineață, un compliment etc.) doar că ține de abilitatea noastră de 1. a le observa și 2. a le aprecia. Țțț, am zis-o! Sunt atâtea situații în care oamenii sunt mohorâți că nu găsesc nimic bun în ceva, și se mai miră cum alții pot fi veseli. Păi … că alții apreciază lucrurile mărunte, sau au un ochi format pentru recunoștință. Chiar e o competență de dezvoltat, că nu vine ușor, e foarte la îndemână mereu să găsești nod în papură. Dar să te folosești de alt tip de resurse pentru a fi ”zen” e o rețetă care nu trebuie să fie complicată, pentru că, v-am zis, uneori cele mai bune lucruri sunt simple.

(Bună dimineața – mic dejun cu cereale? 🙂 )

(castraveți murați) Într-o seară din Berlin în care am ieșit în oraș cu alți turiști, la un ”pub crawl”, n-am avut ce alt subiect de discuție să-mi treacă prin minte decât să-l întreb pe Giovanni, italianul din grup, care e secretul unor paste YUMM (sau orice mâncare italienească). Și știți ce mi-a zis el italiano vero? 2 lucruri: simplitatea și calitatea ingredientelor. Atât. Mi-a povestit el mai multe despre pastele cu sos de roșii, cum le faci ca lumea, să fie ce trebe – asta pe la 2 dimineața, pentru că Anca – dar mi-a rămas întipărită asta în minte, pentru că așa e: ceva simplu, dar bine făcut, care ți se prelinge în gură de plăcere poate fi mult mai bun decât o treabă complicată pe care nici nu știi să o faci exact. La fel și cu mesele de sărbători, de exemplu, câtă mâncare CĂCĂLĂU se face de obicei – eu nu mai pot cu tradițiile de gen, a ajuns să mi se pară prea mult. De vreo 2 ani noi nu mai gătim ”tradițional”, decât ce e mai simplu și mai delicios și basta.

(felia de brânză topită) Și acum, ca într-adevăr să ajung și la burgerii promiși la început (scuzați dacă v-am făcut poftă), nu am înțeles niciodată spectacolul pe care unele restaurante se dau peste cap să îl facă legat de burgeri. Mamă și îi fac de dimensiuni reduse, și sofisticați, de 5 etaje, dacă se poate, să nu-i poți băga în gură. Vezi Doamne, o fi ”gourmet”. Chiar nu pricep ce e așa mare brânză la un burger cu 1000 de ingrediente, din care abia poți mușca. Am văzut asta la multe restaurante în Timișoara … și înclin din cap dezaprobator. Scuze. Așa că vă zic mai bine despre burgerii din Berlin, sau cel puțin cei de la Burgermeister.

(ceapa crocantă) Eu și prietena mea Andrada, cu care am fost în Berlin, am decis că vrem să mâncăm ceva burger bun, așa cumva nemțesc, dacă se poate, și am găsit un loc care e și inclus în Top 10 în Berlin, și e și așa ”de pe stradă” (deci 2 în 1 pentru amatorii de ”street food”): Burgermeister. Locul ăsta e undeva în zona zidului pictat/cu graffitti al Berlinului (East Berlin), că noi pe-acolo ne-am perindat duminică. Era o coadă destul de mare la ei, dar am zis că hey, trebuie să se merite. E o dughenă mică, verde, și drăguță, sub un pod, din care muzica se aude tare, și bucătarii și cine servește acolo cântă și dansează în timp ce pregătesc burgerii. Meniul e simplu, cu maxim 5 opțiuni, dacă îmi amintesc bine, și sunt și câteva mese afară pentru cei care vor să mănânce acolo. Noi ne-am comandat 2 cheeseburgeri și am împărțit o porție de cartofi prăjiți cu sos de brânză cheddar.

(chifla de sus) DOAMNE, OAMENI BUNI! Așa un burger bun să-mi bag picioarele dacă am mai mâncat vreodată, poate în afară de ce am mai savurat în Liban. Pur și simplu ni se topea în gură, ni se împleticea limba și nu mai puteam respira. Și era simplu, credeți-mă, nimic pompos, nu era de 5 etaje, puteai să-l mănânci liniștit, și era și suficient de suculent, nici să curgă pe tine ca pe porc, nici să fie sec. Carnea era normală, nu ”raw” sau ”medium rare” și nu mai știu eu ce, ci fragedă, moale, fără zgâlțuri, și pe lângă asta, cartofii zici că au venit din rai. Erau un pic condimentați, și cu sosul de brânză am zis că putem să murim liniștite, deși nu chiar voiam să murim, pentru că ne place totuși viața. Repet: un restaurant în Top 10 locuri unde se servesc burgeri în Berlin, cu doar câteva opțiuni în meniu, cu un produs destul de simplu, dar excelent făcut, fără pretenții. Și uite ce lecție interesantă poți trage dintr-un simplu burger, nu-i așa? 🙂 Ceva de rumegat și pentru cei de la noi, poate, care se dau cu nasul pe sus, acum că s-au trezit burgerii la viață în România și toți știu să-i facă, sunt experți, care mai de care. Un lucru e cert: burgerul acesta bun bun bun bun de tot a fost doar o masă în Berlin, prânzul, chiar, dar o să-l ținem minte totdeauna. Cei de la Burgermeister, cu sau fără voia lor, transformă o simplă masă (un burger poți lua de oriunde), într-o experiență plăcută, integrată în atmosferă, și de neuitat. Noi recomandăm clar! Și burgerul, și simplitatea, și lucrurile mici, și aprecierea. 🙂 Și cu asta am terminat și eu burgerul virtual, și sper că vi s-a părut bun. 😛