În mantia crudă şi rece-a timpului m-am înfăşurat, Şi spre cerul negru al uitării am strigat. Lin s-a aşternut şoapta disperării mele Şi pulberea melancoliei pe gândurile Ce se zbăteau, smucindu-se din vraja pinilor. * Îngăduitoare, Luna mă privea cu milă, Nu putea să-mi răspundă de-a clipei pendulă, Şi ţesea Citește mai mult