Pornesc acest articol dintr-o sumedenie de motive: observarea fenomenelor inteligenței artificiale (AI) pe rețelele sociale, hiperbolizarea a ce înseamnă de fapt AI, găunoșenia creierului în lipsa antrenamentului, revolta mea asupra muncilor creative și impactul AI, dar și pentru că inițialele numelui meu sunt AI sau IA, deci dacă nu eu, atunci cine?
Împart acest articol în 3 mari bucăți:
- Ce este AI
- Cum arată AI pe rețelele sociale și de ce e important
- Nu ne înlocuiește nimeni cu AI cât timp nu ne înlocuim noi înșine creierul cu AI
-
Ce este AI
Ați spune că sugestiile de filme sau seriale pe Netflix e AI? Dar asistenții ca Siri sau Alexa? Suportul robot de la eMag? Pentru că AI există deja în viețile noastre sub diverse forme, integrate aproape ca noi fără să observăm într-un mod care să ne și înspăimânte (de la tot felul de aparate electrocasnice, mașini, echipamente etc). Departe de mine de a fi un ‘expert în AI’, dar merită o introducere simplificată pentru o înțelegere largă. Ce fac acum, de fapt, valuri sunt aceste LLM, large language models sau modele lingvistice mari. Nu cred că trebuie să ne temem, dar e important să înțelegem.
Din aceste LLM-uri, cel mai popular model este GPT-ul, generative pre-trained transformer, un sistem de dialog care poate genera text aproape uman în funcție de direcția pe care o primește de la utilizator. Acesta oferă răspunsuri care “par” relevante datorită gradului mare de probabilitate de cuvinte / date cu care a fost antrenat. Imaginați-vă o găleată infinită în care cineva toarnă informații infinite, care mai apoi sunt analizate probabilistic pe baza ‘împerecherii’. Dacă cineva nu toarnă în găleată, nivelul rămâne același. De asemenea, niște oameni ‘corectează’ sau ‘ghidează’ acuratețea împerecherilor de cuvinte rezultate generate de acest GPT. (cel mai folosit fiind ChatGPT) Oamenii au instruit sistemul cu ‘recompense’, astfel că GPT-ul ar face orice ca să mulțumească utilizatorul, să-i cânte în strună, cum s-ar spune, inclusiv să dea informații false care convin utilizatorului (care se numesc ‘halucinații’).
Aceste conversații sunt, momentan, doar statistici de cuvinte și replici duse la un nivel de complexitate avansat. Ce vreau să spun cu asta, adică dacă eu introduc textul ‘Bună’, probabilitatea ca răspunsul dorit să înceapă tot cu un salut este foarte mare (pentru că și noi când ne salutăm cu alți oameni, ei ne salută înapoi). Dar duceți banalitatea aceasta la o scară de neimaginat și obțineți GPT.
După cum ziceam, GPT-ul este un model care trebuie “hrănit” mereu cu date actualizate. Dar trebuie reținut că datele cu care a fost dotat sunt deseori subiective, adică e părtinitor pentru orice perspectivă care are în vedere bărbații și rasa albă, defavorizând diversitatea. Acest lucru e în continuă reglare, dar e bine de reținut, căci mulți oameni se duc la ChatGPT ca la pomul lăudat. În aceste date, pot intra și greșeli, de aceea există o notiță acolo care spune “poate da erori”. E ca și când în găleata aceea de informații intră doar cartofi și conopidă, iar întrebat dacă o roșie este un fruct sau o legumă, răspunsul nu poate fi decât ‘cartoful sau conopida sunt legume excelente’.
Mai există și AI-ul generativ (GenAI) care generează poze, video, audio, nu doar text. Toate sunt antrenate pe lucruri care deja EXISTĂ. Aceste sisteme NU sunt sisteme care prezic viitorul, nu pot “crea” de la sine de la zero ceva nou pentru că ele nu pornesc de la zero. Pornesc de la “tot ce există”.
AI nu este nici Dumnezeu, sub nici o formă…
-
Cum arată AI pe rețelele sociale și de ce e important
Una din problemele mele cele mai mari cu AI este pe rețelele de social media. S-au umplut platformele de postări scrise cu AI, de poze cu AI și video-uri cu AI, fi-mi-ar scârbă! Când sunt folosite în scopuri electorale și violente sunt cele mai periculoase.
Video-uri false cu oameni care par că spun ceva ce nu există / nu se va întâmpla, fotografii care apelează la emoții puternice (nostalgie, frustrare, sentimentul de inferioritate, valoare personală etc) și bineînțeles toate problemele asociate cu hipersexualizarea și obiectificarea femeilor…sunt acum cu AI! Înainte poate erau trucate cu Photoshop sau alte programe de editare video, acum din două click-uri totul e mai accesibil…și mai realist, din păcate.
Algoritmul pe social media (dictat majoritar de Facebook, să ne înțelegem) funcționează pe bază de emoții puternice (din păcate), nu pe adevăr sau fapte. Informațiile false nu înseamnă “libertate de exprimare”. Video-uri false nu înseamnă creativitate. Înseamnă calomnie, manipulare și inducerea lumii în eroare pentru alte câștiguri personale (pe termen scurt sau lung). Emoțiile puternice sunt deseori cele negative, inflamatoare, care generează “nervi” sau tristețe copleșitoare.
Scopul Social Media (Facebook, Instagram, TikTok etc.) e să petrecem cât mai mult timp pe aceste rețele, să vedem cât mai multe reclame și doar doar om cumpăra ceva, că doar atâta ne comparăm cu ajunsurile altora, încât senzația de micime personală nu poate fi compensată decât prin cumpărături deseori impulsive. Nu uitați că acesta este scopul – acest ‘’engagement’’, câți oameni dau click, comentează, citesc, se uită etc. Clar că cineva se va uita la o femeie cu sâni mari mai degrabă decât să citească un articol despre știință, căci la finalul zilei, nu suntem decât maimuțe cu telefoane.
Postările sexiste, rasiste, homofobe, cele de propagandă (de diverse moduri) și ce mai vreți voi sunt împinse în față pentru că nu există o pază (un safeguard) care să împiedice asta. Așadar, ne intoxicăm singuri, pentru că algoritmul e intoxicat. Suntem încurajați să petrecem mai mult verificând rețelele sociale, enervându-ne, inflamându-ne și uitând să ne mai deconectăm. Nu toată lumea știe să urmărească doar pagini relevante și de interes, nu toată lumea știe să dea click pe ‘’Nu sunt interesat’’ sau ‘’Vezi mai puțin din asta’’. Mai ales, nu toată lumea înțelege infuzia de falsuri cu AI care sfidează realitatea și profită în principal de, mă scuzați, cei săraci cu duhul. Cine să le spună bărbaților în vârstă să nu le mai scrie femeilor AI și să-și lase datele de contact în comentarii, că vede toată lumea?
Apropo de comentarii. Mai sunt, la pachet cu toate, și comentariile – AI-ul din comentarii dacă pot să îi spun așa, anume boții. Aceștia sunt conturi false care par să răspundă normal și uman, dar care doar sunt antrenați să răspândească lozinci și propagandă, să țină proștii grămadă pe postări. (Sigur, dincolo de boți, mai sunt și oameni plătiți sau nu – postaci, cum li se spune – al căror obiectiv e să bage zâzanie, discordie, să fie Gică contra etc.) Scopul? Ați reținut, să petrecem cât mai mult timp în acest mediu online… și, din când în când, să votăm într-un anumit fel. Rețeta e de succes, deoarece nu există consecințe… aproape deloc.
Vă recomand așadar:
- Să fiți vigilenți la poze sau video-uri care par “prea bune ca să fie adevărate” sau care urmăresc să genereze o emoție puternică și care aparțin unor pagini obscure;
- Să verificați din mai multe surse de încredere dacă ceva e adevărat sau nu;
- Să nu vă angrenați în comentarii cu boți sau postaci, entități online care doar înjură și nu știu să dezbată ceva, e o pierdere de timp. Nu veți reuși să le schimbați părerea, pentru că ei nu au decât o misiune și o singură părere: aceea contra voastră.
-
Nu ne înlocuiește nimeni cu AI cât timp nu ne înlocuim noi înșine creierul cu AI
Ajungem și la posmagii din titlu, într-un final, nu vă faceți griji. Există marea teamă că vom fi înlocuiți de inteligența artificială și sincer…e o teamă justificată. Nu mă pot pronunța la nivel economic cât de mare va fi ‘revoluția AI’ și cât de înlocuibili vor ajunge oamenii, dar ce vă pot spune e că sigur cu un creier stafidit, vom fi mai ușor de înlocuit. Probabil că într-adevăr locurile de muncă repetitive, unele fizice sau digitale, vor fi la un moment dat realizate majoritar cu AI, și potențial doar cu câțiva oameni care verifică. (depinde de rentabilitatea erori vs acuratețe și costul oamenilor care verifică)
Practic, AI este competiția noastră și pierdem din start strict la nivelul volumului uriaș de informații pe care nu-l putem deține și la nivelul calculelor complexe care pot fi realizate în cadrul AI în secunde. (știu că sună dubios, dar efectiv acestea sunt faptele cu care lucrăm) Dacă ne-am permis până acum să lâncezim, pe alocuri, acum e mai greu să facem asta până nu ne-o ia înainte… supercalculatorul. Stiu, trebuie să fim productivi maxim, să invătăm continuu până ne ies ochii din cap, să servim corporatiilor si companiilor, nu cumva să fim dați afară, că doar avem de plătit taxe și datorii. Sună ca un coșmar.
Totusi, nu mă refer neapărat la hiperproductivitate. Mă refer la a nu ne pierde competența gândirii critice. Nu putem să ne bazăm toată gândirea și viața pe ChatGPT și AI. Exact ca în povestea lui Creangă cu posmagii (pesmeții), adică Povestea unui om lenes.
“— Dar muieți-s posmagii? zise atunci leneșul, cu jumătate de gură, fără să se cârnească din loc.
— Ce-a zis? întrebă cucoana pe săteni.
— Ce să zică, milostivă cucoană, răspunde unul. Ia, întreabă, că muieți-s posmagii?
— Vai de mine și de mine, zise cucoana cu mirare, încă asta n-am auzit! Da’ el nu poate să și-i moaie?”
Exact așa mi se pare că suntem și noi cu ChatGPT sau AI. Căutăm scurtături, pastile de succes, confirmări, terapeuti etc. doar doar nu am interacționa cu alți oameni sau nu am gândi singuri. Care mai e sensul dacă pui ChatGPT să citească cărți și articole pentru tine, să cerceteze în locul tău, să picteze în locul tău, să imagineze/creeze în locul tău, să GÂNDEASCĂ ÎN LOCUL TĂU? Dacă am putea să punem AI sa facă sport în locul nostru, sunt sigură că am face-o!
Din acel moment, devii de înlocuit, da. Pentru că ORICINE poate face asta, chiar mulți o fac deja. Valoarea ta unică de om este fix experiența umană. Iar experiența umană e dată de suișuri și coborâșuri, sentimente complexe, procese îndelungi, antrenarea răbdării, eșecuri, și mai ales EFORT, fără satisfacții instantanee (instant gratification). AI nici măcar nu ajunge un ‘asistent personal’, ci un fel de sclav, în timp ce mintea noastra se erodează încet, creierul aplatizându-se precum Pământul, în aberațiile unora.
De alte probleme etice nici nu mai zic, de la nevoile imense de apă și electricitate la copyright-ul artiștilor, pe lângă multe altele. Lipsește masiv o reglementare fermă a inteligenței artificiale, și nici măcar Uniunea Europeană cu actul ei asupra AI nu compensează unele carențe sau scenarii (de ex să oblige platformele/utilizatorii să marcheze orice conținut cu AI și să dea opțiunea ‘nu vreau să văd AI’). De altfel, nu înțeleg de ce folosim ChatGPT în loc de Google, când Google este un motor de căutare perfect rezonabil. Personal, nu am ChatGPT pe telefon și voi păstra situația în acest fel până când voi putea. Pentru transparentă, menționez că la serviciu îl folosesc rareori, pentru diverse sarcini repetitive sau pentru a mă ajuta cu niște formule, atât. Nu îmi ridic o statuie din acest motiv, dar voiam să vă asigur că nu scriu aceste rânduri îmi timp ce îmi ghidez viața cu acest instrument, intenționând să par aici altcineva decât sunt în realitate. Nu e cazul.
Muieți-s posmagii trebuia să rămână o fabulă. Din păcate, devine realitate. Inteligența artificială nu poate acoperi, totuși, prostia naturală. Aș conchide că da, fie ne adaptăm și învățăm despre ce e vorba, ca să fim cât mai puțin manipulabili și să ne păstrăm abilitățile de oameni (mai ales empatia din viața reală), fie ne pierdem în neantul unei experiențe tot mai inumane pe zi ce trece… Surprinzător sau nu, acest articol a fost scris de AI, dar fără AI… 🙂 Se poate.
